Generalii de carton ai României din ultimul secol. Generalii monarhiei vs. generalii regimului comunist

Pe timp de pace, România „stă foarte bine” la capitolul generali, având un număr ridicat al acestora, deși mulți dintre ei n-au avut niciodată vreo legătură cu câmpul de luptă și chiar cu armata.  Conform datelor publicate de  timpolis.ro, din 1990 și până în urmă cu patru ani, MApN avea nu mai puțin de 1284 de generali, dar numai  81 dintre ei erau și activi. Alți 315 generali au fost numiți din rândurile Ministerului de Interne, doar 75   fiind în câmpul muncii, ceilalți în rezervă. Și SRI a dat generali,  vreo 40, însă în jurul unora există suspiciuni de mare corupție. Mai mult, mulți dintre generali nu au participat vreodată la vreo misiune, iar alții nu au nicio legătură cu activitatea militară propriu-zisă: sunt cântăreți, sportivi sau politicieni.  Când vorbim de generalii de armată ne ducem involuntar cu gândul la Ion Antonescu şi nicidecum la vreun general din zilele noastre precum Cătălin Ștefăniță Zisu, Dumitru Cioflină, Mircea Chelaru sau Eugen Bădălan. Deși este considerat și în ziua de astăzi precum în regimul comunist ,,criminal de război“,  Antonescu reprezintă onoarea şi demnitatea militarului pus în slujba ţării. A stat în faţa armelor cu fruntea sus şi atunci când plutonul de execuţie comunist a primit comanda ,,foc” uzând de o sentinţă dată de un pseudo complet de judecată.   După schimbarea regimului, Armata a fost subordonată PCR-ului, iar militarii vremii şi-au primit gradele mult mai uşor. Lăcătuşi, ospătari, tractorişti, mecanici, muncitori necalificaţi au devenit generali de armată chiar şi la vârste de până la 40 de ani ceea ce nu se întâmpla în regimul din urmă. La evenimentele din Decembrie 1989 generalii de armată ai regimului comunist au fost reactivaţi cu scopuri bine stabilite resimţite de poporul român ieşit în stradă. S-a tras în mulţime, a curs sânge nevinovat, iar vinovaţii n-au fost pedepsiţi niciodată. Au fost însă recompensaţi cu grade şi onoruri. Pe unii dintre ei îi găsim implicaţi în diverse ,,afaceri” scandaloase postdecembriste. În materialul de față vom prezenta generalii monarhiei și pe cei ai regimului comunist, urmând să-i prezentăm și pe cei postdecembriști.

Generalii de armată ai monarhiei

La 26 iunie 1941 când au început acţiunile militare împotriva URSS în Armata Română activau 585.930 militari şi exista un singur general de armată, Ion Antonescu (avansat la 5 februarie 1941) care a devenit mareşal după 21 august 1941. Comandant al Armatei era Regele Mihai care deţinea gradul de mareşal, avansat fiind la 10 mai 1941. Pe timpul campaniei din Est, la 18 iulie 1942, comandantul Armatei a III-a  Petre Dumitrescu este avansat general de armată. În toamna anului 1944, pe timpul campaniei împotriva Germaniei, la care Armata Română va participa cu efective de 336.334 militari, vor fi avansaţi generali de armată :

•   Gheorghe Avramescu (comandantul Armatei a IV-A),
•   Constantin Sănătescu (Prim- ministrul României),
•  Gheorghe Mihail (Şeful Marelui Stat Major)
•   Vasile Atanasiu (Comandantul Armatei I-a).

Ulterior, după terminarea războiului, până la abolirea monarhiei, vor mai fi avansaţi la gradul de general de armată Lascăr Mihail, comandantul Armatei a IV-a (30 noiembrie 1946) şi Racoviţă Mihail, comandantul Armatei I-a (1 aprilie 1946). În gradul de amiral este avansat Bărbuneanu Petre, subsecretar de stat al Marinei în cadrul Ministerului de Război (8 iunie 1945). Prin urmare, în perioada 21iunie 1941- 9 mai 1944 acţiunile Armatei Române pe frontul de est şi vest au fost conduse de doar 6 generali de armată, care au fost decoraţi cu Ordinul ,,Mihai Viteazu”, cel mai înalt ordin militar românesc, care se acorda pe timp de război pentru fapte de arme excepţionale în faţa inamicului. Aceşti generali au participat pe parcursul unor cariere militare de excepţie, la campaniile militare ale celui de al doilea război balcanic, ale primului şi celui de al doilea război mondial. Primul grad de general a fost obţinut la vârste cuprinse între 47-51 ani, după 27- 30 ani de carieră militară, pe parcursul cărora au comandat plutoane, companii, batalioane, regimente sau au fost încadraţi pe funcţii echivalente. Trei dintre ei au îndeplinit funcţii de ataşaţi militari astfel: Ion Antonescu (1922-1924) la Paris şi (1924-1926) la Londra; Constantin Sănătescu (1928-1930 la Londra) şi Petre Dumitrescu (1930-1935 la Paris şi Bruxelles). Cei nouă generali de corp de armată au fost avansaţi la gradul de generali de armată la vârste cuprinse între 57 şi 64 ani, după 36- 43 ani de carieră militară, după ce au comandat brigăzi, divizii, corpuri de armată şi armate. La data avansării toţi erau în activitate. Din cauza implicării în politică Ion Antonescu (devenit conducător al statului la 6 septembrie 1940) şi Constantin Sănătescu (numit prim – ministru la 23 august 1944) nu au comandat eşalonul armată. Acuzaţi că au făcut parte din ,,camarila” regelui Carol al II- lea, generalul Gheorghe Mihail şi contra-amiralul Bărbuneanu Petre, la 6 septembrie 1940, au fost trecuţi în rezervă, ei fiind reactivaţi imediat după 23 august 1944. Singurul general care va primi două stele într-un singur an este Gheorghe Mihail, care imediat după 23 august 1944 este avansat general de corp de armată, probabil compensaţie pentru anii cât a fost trecut în rezervă şi pentru sprijinul dat la reuşita loviturii de stat, iar în noiembrie 1944 este avansat general de armată. Generalul de divizie Mihail Lascăr la 22 noiembrie 1942, după o rezistenţă eroică la Cotu Donului, a fost luat prizonier în U.R.S.S. În perioada 22 niembrie 1942 – 12 aprilie 1945, a fost prizonier de război în lagărele Kranogor, Suzdal, Ivanov şi Lagarul special nr. 48, rezervat generalilor. Contribuie la formarea Diviziei de voluntari ,,Horia, Cloşca şi Crişan”, cu care se va reîntoarce în ţară în iulie 1945, fiind reîncadrat în armata română la 15 august 1945. Niciunul dintre ei nu a acumulat averi considerabile.

Generalii arestaţi şi executaţi de comunişti
 Soarta unora dintre aceşti generali, reprezentând elita armatei române, va fi tragică.

•   Generalul de armată Gheorghe Avramescu va fi asasinat, la 3 martie 1945, de către agenţii NKVD, în condiţii neelucidate nici până astăzi.
•   Mareşalul Ion Antonescu, arestat la 23 august 1944, va fi judecat şi condamnat la moarte după un simulacru de proces, rămas în istorie sub denumirea de ,,Procesul marii trădări naţionale”. Va fi executat la 1 iunie 1946 în curtea penitenciarului Jilava.
•   Generalul de armată Mihail Racoviţă, după ce a căzut în dizgraţia autorităţilor comuniste, va fi arestat la 2 iunie 1950 şi condamnat ,, la muncă silnică pe viaţă pentru crime de război”. Va muri în penitenciarul Sighet la 28 iunie 1954.
•   Generalul de armată Gheorghe Mihail, va fi arestat la 20 ianuarie 1948, fiind condamnat la 12 ani ,,detenţie riguroasă pentru activitate intensă împotriva clasei muncitoare”. Va fi deţinut în penitenciarele Piteşti, Ocnele Mari, Sighet şi Jilava. Va fi eliberat înainte de termen la 10 octombrie 1957.
•   Generalul de armată Petre Dumitrescu a fost acuzat imediat după 23 august 1944, alături de alţi generali, ,,pentru anumite deficienţe morale din care cauză armata a suferit pierderi dezastruoase”. La 15 mai 1946 va fi acuzat, alături de generalii Mociulschi şi Nicolae Dăscălescu, de ,,săvârşirea unor crime de război” dar  a fost achitat, datorita lipsei de consistenţă a probelor. Toate aceste drame s-au petrecut, din ordinul ocupanţilor sovietici, în cadrul operaţiunii de distrugere a corpului de elită al Armatei Române. Din păcate acţiunea sovieticilor a fost uşurată şi de o serie de militari români, care s-au adaptat din mers la noile condiţii politice.
•   Generalul de armată Mihail Racoviţă, în calitate de ministru de Război, în primul guvern instalat după 23 august 1944, va cere cercetarea generalilor Ilie Şteflea, Petre Dumitrescu, Ion Arbore şi va semna primele ordine de arestare a generalilor români. După doar trei ani, va fi arestat conform aceloraşi reguli stabilite cu acceptul său, nemaifiind util noilor conducători.
•   Generalul de armată Mihail Lascăr va fi mai norocos. Pe timpul alegerilor din anul 1946 a îndeplinit funcţia de preşedinte al Comisiei electorale a armatei, contribuid din plin la fraudarea alegerilor din 19 noiembrie 1946. Pentru acest merit va fi numit ministru al Apărării Naţionale. Şi-a implicat inclusiv soţia în acţiunea de politizare a armatei, aceasta, Maria,   fiind aleasă “democratic” preşedinta Asociaţiei Soţiilor Militarilor Activi, controlată de partidul comunist.

Generalii de armată din regimul comunist

În perioada 30 decembrie 1947 – 22 decembrie 1989, sub conducerea PCR a fost creată armata de tip nou, armata populară. Efectivele acesteia au oscilat, funcţie de evoluţia situaţiei internaţionale între 138.000 militari, stabiliţi conform Tratatului de pace la sfârşitul anului 1947 şi 320.000 militari în 1989. Organizarea, dotarea, instruirea, echiparea şi sistemul de selecţionare şi promovare a cadrelor, preluate de la armata sovietică, vor fi înlocuite treptat după 1958 revenindu-se la tradiţiile armatei române. Înzestrarea armatei a suferit o evoluţie pozitivă, în mod deosebit după 1968, când s-au pus bazele unei industrii naţionale de apărare, care a fost în măsură, la nivelul anilor ’80, să asigure în proporţie de aproximativ 75% din nevoile tuturor structurilor de apărare. Situaţia armatei s-a deteriorat după 1980 din cauza fondurilor insuficiente alocate şi sporirii participării militarilor în economia naţională. Din vechea armată sunt preluaţi o serie de militari, aflaţi permanent sub supraveghere, printre ei aflându-se şi doi generali.

•   Constantin Vasiliu Răşcanu, căsătorit cu o rudă a Anei Pauker,  avea un dosar privitor la speculaţii ilicite cu devize. A fost avansat la gradul de general de armată la 24 ianuarie 1948 , de către Gheorghe Gheorghiu Dej prentru că a semnat la 28 mai 1945 ordinul Nr. 49151 prin care se ordona tuturor comandanţilor militari să participe la identificarea militarilor care au comis crime de război şi să îi pună la dispoziţia Tribunalului poporului şi pentru că a contribuit la fraudarea alegerilor din noiembrie 1946. A fost cel care a pus la dispoziţia ocupanţilor sovietici arhiva Cabinetului Militar al mareşalului Antonescu.
•   Dumitru Dămăceanu avusese un rol important în pregătirea şi desfăşurarea loviturii de stat de la 23 august 1944 şi a fost răsplătit cu funcţii precum ministru secretar de stat la MAI- 1944-1945, ministru secretar de stat la Preşedenţia Consiliului de Miniştri-1945-1947, ministru secretar de stat la Ministerul de Război, 1947-1949. După trecerea în rezervă -1949- a fost degradat şi arestat. A fost eliberat în 1959, când va fi reabilitat şi avansat la gradul de general colonel în rezervă. Nicolae Ceauşescu îi va acorda gradul de general de armată în rezervă la 19 august 1974.
•    Iacob Teclu avea gradul de locotenent colonel în 1942 când a fost luat prizonier, participă la înfiinţarea Diviziei de voluntari ,,Tudor Vladimirescu” în 1943 şi este avansat colonel în februarie 1944. Participă în calitate de şef de stat major la campania antihitleristă, iar la terminarea războiului, în august 1945 primeşte prima stea de general. A fost comandant al Comandamentului Trupelor de Grăniceri- 26 iunie 1947 – 12 februarie 1948, secretar general pentru Trupe al M.A.I. (ian. – mai 1948), subşef al M.St.M. (mai 1948 – august 1949, 1950 – 1952), şeful Direcţiei Pregătire de Luptă (1949-1950), comandant al Regiunii a III-a Militară, cu sediul la Cluj (26 iunie 1947 – 12 februarie 1948), comandant al Academiei Militare din Bucureşti (1957-1965). În anul 1958 este avansat la gradul de general de armată de către Gheorghe Gheorghiu Dej.
•   Ion Tutoveanu era locotenent când a fost luat prozonier. Se înscrie în Divizia de voluntari ,,Tudor Vladimirescu” în 1943, participă la campania antihitleristă îndeplinind funcţiile de locţiitor comandant batalion, şef stat major de regiment şi operator în statul major al diviziei. Ulterior a urmat cursurile Şcolii Superioare de Război (1946-1948), după care în anul 1949 a fost trimis la specializare la Academia Militară Superioară a Statului Major General din Uniunea Sovietică. În anul 1951, reîntors de la Moscova, este numit locţiitor al şefului Direcţiei Operaţii din Marele Stat Major şi ulterior şef. În anul 1953 este avansat general maior la vârsta de 39 ani. În 1954 este numit şef al Marelui Stat Major, funcţie pe care o va deţine până în anul 1965. Este avansat la gradul de general de armată în 1964 de către Nicolae Ceauşescu. În perioada 1965-1981 îndeplineşte funcţia de comandant al Academiei Militare. Trece în retragere, la cerere, în anul 1981.
•   Emil Bodnăraş a fost locotenent în 1930, după doi ani de activitate dezertează în URSS, unde va urma cursurile Şcolii superioare a serviciilor speciale sovietice. Revenit în România în anul 1935 este arestat şi condamnat la 10 ani închisoare pentru dezertare, fiind eliberat în 1942. Va face parte din conducerea PCR, jucând un rol deosebit de important în lovitura de stat din 23 august 1944. Devine membru al CC al PCR, fiind unul din cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Gheorghe Gheorghiu Dej. La 5 noiembrie 1947, Bodnăraş a fost numit în funcţia de ministru al Apărării, fiind avansat direct la gradul de general-colonel. În anul 1951 va fi avansat la gradul de general de armată, la vârsta de 47 ani. Aprobă trimiterea unui numâr însemnat de tineri militari devotaţi cauzei comunismului la şcoli militare din URSS. În anul 1956, Emil Bodnăraş a fost însărcinat cu înăbuşirea oricăror reacţii de sprijin din partea românilor a revoluţionarilor maghiari.
•   Leontin Sălăjan, (Leon Szilagyi), muncitor lăcătuş, membru al PCR din 1939, va deveni membru al CC al PCR în 1948 . Este avansat direct general maior în anul 1949 la vârsta de 37 ani. În perioada 1950-1954 îndeplineşte funcţia de Şef al Marelui Stat Major, iar în perioada 1956-1966 pe cea de ministru al Forţelor Armate. Este avansat la gradul de general de armată în august 1959 de către Gheorghe Gheorghiu Dej. S-a remarcat în 1956 când împreună cu Emil Bodnăraş, Alexandru Drăghici şi Nicolae Ceauşescu a făcut parte din Comandamentul Naţional organizat pentru a împiedica o eventuală revoltă de genul celei din Ungaria. A avut probleme cu consumul de băuturi alcoolice, care potrivit generalului Ion Ioniţă, i-ar fi provocat moartea prematură.
•   Ion Ioniţă, tânărul mecanic al CFR Triaj Bucureşti, devenit activist de partid, este avansat direct locotenent în 1948, prima funcţie fiind cea de instructor de tineret în Direcţia Superioară Politică a Armatei (octombrie 1948 – mai 1950). În perioada mai 1950- aprilie 1951, îndeplineşte funcţia de şef al Secţiei de Propagandă în Comandamentul Trupelor de Tancuri, Blindate şi Mecanizate (mai 1950 – aprilie 1951) . Urmează apoi cursurile Şcolii serale de Partid de pe lângă Direcţiile Centrale ale M.F.A. (1951-1952).  În paralel, îndeplineşte funcţia de locţiitor al şefului Direcţie Cadre în M.F.A. (aprilie 1951 – septembrie 1952) şi apoi pe cea de locţiitor politic al comandantului Regiunii a 3-a Militare (septembrie 1952 – ianuarie 1953). Îşi continuă pregătirea militară, absolvind un curs de comandanţi şi şefi de stat major de pe lângă Academia Militară (ianuarie – iunie 1953) şi Academia Militară a Marelui Stat Major în U.R.S.S. (noiembrie 1956 – decembrie 1958). Este numit în funcţiile de membru în Consiliul Militar al Regiunii a 3-a Militare (mai – august 1953), şef al Direcţiei Cadre în M.F.A. (august 1953 – august 1954), locţiitor al şefului D.S.P.A. (august 1954 – iulie 1955) şi membru în Consiliul Militar (iulie 1955 – februarie 1956). Devine general maior la doar 31 de ani. În continuare îndeplineşte funcţii importante: comandant al Aviaţiei Militare (februarie – noiembrie 1956), membru în Consiliul Militar (decembrie 1958 – noiembrie 1959), comandant al Comandamentului Apărării Antiaeriene (octombrie 1959 – decembrie 1962), şef al M.St.M (decembrie 1962 – august 1966) şi ministru al Forţelor Armate (29 august 1966 – 16 iunie 1976). Între 1976 – 1982 este numit viceprim- ministru al Guvernului, iar în iunie 1982 este trecut în rezervă. Se implică într-un complot împotriva lui Nicolae Ceauşescu, alături de alţi militari şi civili prosovietici. Va muri în condiţii suspecte în anul 1987.

 Generalii Revoluției din 1989

Pe timpul evenimentelor din decembrie 1989 conducerea Armatei a fost preluată de foşti generali, de regulă absolvenţi de studii în URSS, care au fost înlăturaţi din funcţii şi numiţi în diferite sectoare economice. Este vorba despre gen. col. Nicolae Militaru şi gen.lt.Vasile Ionel, gen.lt. Gheorghe Logofătu, gen.mr. Marin Pancea, gen.lt. Nicolae Eftimescu, comandor Emil Cico Dumitrescu, col. Dumitru Penciuc. Toţi vor beneficia de avansări şi numiri în funcţii de decizie. Pe timpul desfăşurării evenimentelor vor fi activaţi şi promovaţi în funcţii următorii generali trecuţi în rezervă, fiind suspectaţi de legături cu serviciile sovietice GRU sau KGB – gen.lt. Paul Romano Cheler, gen.lt. Jean Moldoveanu, gen.lt. Marin Ghe. Bălteanu, gen.lt.Ioan Bucur Bordei, gen. mr. Liviu Traian Ciubancan, gen.mr Ştefan Kostyal, gen. mr. Horia Opruţă, gen. mr. Dumitru Pletos, gen. mr.Gheorghe Constantin Popescu şi cam. Nicolae Ghe. Hîrjeu. La începutul anului 1990, o mare parte dintre aceştia vor fi trecuţi din nou în rezervă, urmare a revoltei cadrelor din M.St.M. Din rândul acestora vor fi înaintaţi în gradul de general cu patru stele următorii:

•   Nicolae Militaru: s-a făcut vinovat de masacrele de la M.Ap.N.- unde au fost ucişi militari USLA comandaţi de lt. Col. Trosca -şi de la Otopeni unde au fost ucişi militari din trupele de securitate şi de asasinarea generalilor Nuţă-Mihalea. A iniţiat acţiunea de avansare la excepţional a peste 7.000 cadre, pe criterii clientelare, nespecifice sistemului militar, care va avea un efect dezastruos pe termen lung asupra organismului militar.
•   Vasile Ionel: a fost acuzat în anul 1978 că a subminat economia naţională şi capacitatea de apărare favorizând ,,importul de tehnică de luptă de aviaţie din URSS, tehnică învechită moral” dar la un preţ de achiziţie ca al tehnicii de ultimă generaţie. Ca secretar al CSAT, consilier prezidential pe probleme de aparare, a dat acordul politic al preşedinţiei pentru semnarea, în 1994, a înţelegerii privind legătura telefonică directă Cotroceni-Kremlin („Firul roşu”).
•  Emil Cico Dumitrescu: la TVR, în ziua de 22 decembrie 1989, a chemat unităţi din ţară să apere capitala. În perioada 1996-2000, a fost cercetat pentru „subminarea puterii de stat” prin modul în care s-a implicat în mineriada din 13-15 iunie 1990.
•   Mihai Aron: la data de 30 decembrie 1989 a fost avansat la gradul de amiral, fiind numit în funcţia de comandant al Marinei Militare Române. A fost eliberat din funcţie la data de 12 aprilie 1990, după care a fost numit în funcţia de consilier principal al ministrului la Grupul de consilieri al M.Ap.N. (12 aprilie – 2 mai 1990), apoi de preşedinte al Comisiei Superioare a M.Ap.N. (2 mai – 2 iulie 1990). Amiralul Mihai Aron a fost trecut în rezervă la data de 2 iulie 1990.
•  Paul Romano Cheler: a participat la complotul organizat în anul 1984 de generalul Ion Ioniţă. A fost reactivat în 28 decembrie 1989 îndeplinind funcţiile de comandant al Diviziei 57 Tancuri, comandant al Armatei a II- A şi comandant al Armatei a IV-a. El şi-a făcut cunoscute vederile naţionaliste, criticând reforma forţelor armate române conform criteriilor NATO, precum şi ideea reconcilierii româno-maghiare.
•   Dumitru Penciuc: activat în decembrie 1989 va îndeplini funcţii în MI- şef stat major IPG, comandant al Trupelor de Pază şi Ordine din MAI, adjunct al ministrului şi şef de Stat Major al MI. A fost învinuit în dosarul penal ,,Mineriada 13-15 iunie ’90”, sub acuzaţia de subminare a puterii de stat şi instigare la lipsire de libertate.

Au mâinile pătate de sângele românilor ucişi în Decembrie 1989
În timpul represiunii din perioada 16-22 decembrie 1989 au murit mulţi români, în special tineri. Nici astăzi nu s-a aflat adevărul şi nu se cunoasc vinovaţii. În perioada respectivă au fost însă militari cu funcţii care au fost implicaţi în acţiuni controversate.

•   Vasile Milea: Vinovat pentru tranformarea armatei în principal forţă de represiune. A emis la 17 decembrie 1989 ora 13.30 ordinul în 14 puncte prin care militarilor li se ordona să folosească armamentul din dotare împotriva demonstranţilor. A condus personal represiunea de la Intercontinental în noaptea de 22 decembrie 1989. Pentru aceste fapte a fost avansat p.m. general cu patru stele şi declarat erou.
•   Victor Atanasie Stănculescu:  Generalul care şi-a pus piciorul în ghips de frica lui Ceauşescu. Pentru activitatea de la Timişoara a fost condamnat la 15 ani închisoare. Vinovat pentru emiterea NT nr. 39 din 22 decembrie 1989, prin care ordona scoaterea din nou a militarilor din cazărmii, cu ordinul de a face uz de armă împotriva manifestanţilor. A regizat şi executat cel mai ruşinos asasinat politic din istoria României – execuţia în ziua de Crăciun a soţilor Ceauşescu.
•   Viorel Bîrloiu:  Fost secretar UTC al Şcolii de ofiţeri activi N Bălcescu-Sibiu şi instructor UTC la Comandamentul Infanteriei şi Tancurilor, locotenentul colonel Bîrloiul era în 1989 comandantul Brigăzii de Vînători de Munte din Alba Iulia. A coordonat acţiunile în această garnizoană şi în Cugir soldate cu 6 morţi şi 13 răniţi.
•   Eugen Manolache Bădălan:  Şef de stat major al Diviziei Mecanizate din Oradea, în perioada 17 – 20 decembrie 1989 a coordonat acţiunile detaşamentului Regimentului Mecanizat din Arad la Timişoara. În perioada 21-22 decembrie a condus activitatea detaşamentelor din unităţile din Arad, Lipova şi Ineu, ordonând acţiunea în forţă împotriva demonstranţilor. În perioada 22 decembrie1989 – 24 octombrie 1992 este avansat în gradele de locotenent colonel, colonel şi general de brigadă.
•    Costantin Degeratu:  ofiţer în comandamentul Armatei a IV-a, a întocmit, la ordinul generalului Iulian Topliceanu, în ziua de 20 decembrie, harta desfăşurării detaşamentelor militare în Cluj. În acţiunile represive desfăşurate de militarii aflaţi în aceste dispozitive 26 persoane au fost ucise şi alte 86 rănite. A încercat să împiedice aflarea adevărului despre aceste evenimente. În 19 noiembrie 1997 emite Ordinul Circular nr. 522 prin care ,,se suspendă temporar” dreptul tuturor angajaţilor din subordinea SMG, militari sau civili, de a furniza presei informaţii cu privire la „activitatea proprie sau a altor persoane pe timpul evenimentelor din Decembrie 1989”.
•   Tiberiu Costache:  Aflat la comanda Diviziei 57 Tancuri a coordonat acţiunile militarilor din subordine pentru înăbuşirea manifestaţiilor din Bucureşti în 21 decembrie 1989 şi acţiunile acestora împotriva teroriştilor. În perioada 22 decembrie 1989 – 07 mai 1990 a fost avansat în gradele de colonel şi general maior.
•   Mircea Mureşan:  În perioada Revoluţiei din decembrie 1989 ca şi comandant al regimentului de tancuri din Pantelimon, a participat la împrăştierea manifestanţilor în 21 decembrie şi este acuzat că a ordonat deschiderea focului cu tunurile de pe tancuri asupra Bibliotecii Naţionale, rezultând distrugerea a peste 500.000 cărţi rare şi manuscrise unicat. În perioada 22 decembrie 1989- 09 mai 1992 este avansat la gradele de locotenent colonel, colonel şi general maior.
•    Dumitru Venicius Iliescu:  Fost secretar UTC, căpitanul Dumitru Iliescu, proaspăt ales în funcţia de instructor cu probleme de propagandă la Regimentul 2 Mecanizat, va participa în 21 decembrie la împrăştierea manifestanţilor din zona Intercontinental. Din 22 decembrie se ataşează grupului din jurul lui Ion Iliescu, având o carieră fulminantă.

Generali după incidentele sângeroase soldate cu morţi

 Surprinde numărul mare al celor care au fost implicaţi în organizarea, conducerea şi executarea represiunii din 16-22 decembrie şi în desfăşurarea unor activităţi controversate după 22 decembrie 1989 şi care ulterior au fost avansaţi în gradul de general cu patru stele. Asta în condiţiile în care niciun militar care a refuzat să execute astfel de ordine nu a fost avansat la excepţional. Există doar o excepţie, care întăreşte de fapt regula, Viorel Oancea, care abia în anul 2009 a fost avansat în gradul de general de brigadă, după ce a fost cooptat în partidul aflat la putere.

•   Vasile Jenică Apostol:  Şef de stat major al Diviziei Mecanizate din Brăila, a fost implicat în organizarea acţiunii militarilor din subordine în garnizoanele Brăila, Galaţi Focşani şi Rîmnicul Sărat. În perioada 23-30 decembrie 1989 în Brăila, incidentele armate s-au soldat cu un număr de 42 morţi şi 99 răniţi. A fost implicat în arestarea –eliberarea gen. Pancea Marin cel care se autoproclamase comandantul militar al Brăilei. În anul 1990 primeşte gradele de colonel şi general de maior.
•  Nicolae Păştinică:  A acţionat în decembrie 1989, la Buzău, fiind în dezacord cu gen . Ion Dîndăreanu, comandantul său direct.
•   Dumitru Cioflină:  A scăpat de acuzaţia de colaborare cu un ziarist englez care fusese declarat persoană indezirabilă în România, pentru activitatea de culegere de informaţii militare, cu ajutorul naşului său, generalului Vasile Milea. Fostul aghiotant al generalului Nicolae Militaru, a avut o activitate controversată după 22 decembrie 1989- vezi cazul Brădeşti, când din ordinul său au fost ucise 2 persoane şi rănite alte 7. În perioada 22 decembrie 1989- 02 februarie 1990 este avansat colonel şi general maior.
•  Generalii vinovaţi de coordonarea, supravegherea şi apărarea necorespunzătoare a spaţiului aerian al României: general maior Iosif Rus, general colonel Mircea Mocanu. În plus generalul Iosif Rus este acuzat că a favorizat producerea incidentelor de la Otopeni, doborârea elicopterului care transporta pe generalii Nuţă şi Mihalea, avionului AN-24 şi a bombardării cimitirului Ghencea Militar de către elicopterele de la Boteni.
•   Generalul colonel Mircea Mocanu este acuzat ca a aprobat intervenţia elevilor de la Şcoala de Ofiţeri Activi de Artilerie şi Radiolocaţie împotriva demonstranţilor din centrul municipiului Braşov în ziua de 21 decembrie 1989. Până la sfârşitul anului 1991 conform declaraţiei generalului Nicolae Spiroiu un număr de peste 7000 de cadre au beneficiat de avansări la excepţional, în cea mai mare parte nemeritate. Primul avansat la excepţional este însăşi colonelul Nicolae Spiroiu în 28 decembrie 1989 urmat de: Gheorghe Iordachi Grigoraş (11ianuarie 1990), George Ioan Dănescu (27 noiembrie 1990) Mihail Eugeniu Popescu (29 noiembrie 1991) Gheorghe Bucşe (24 octombrie 1992). Cantraamiralul Gheorghe Anghelescu va fi numit la 01 aprilie 1990 comandant al Marinei Militare, iar colonelul Nicolae Berechet va fi numit şef al Inspectoratului de Poliţie al judeţului Argeş. Maiorul Mircea Chelaru, fostul aghiotant al generalului Ion Gheorghe, şeful cercetării Diviziei 57 Tancuri în decembrie 1989, este avansat locotenent colonel şi colonel până la şfârşitul anului 1990 şi promovat ca director al Diviziunii III de contraspionaj la SRI, ulterior fiind numit ca ataşat militar aero şi naval al României în Iordania. Este acuzat de colegii din CADA că a fost sluga credincioasă a lui Victor Atanasie Stănculescu şi a contribuit la distrugerea acestei mişcări.

Avansări pe viteză înainte după Decembrie 1989
În perioada comunistă, obţinerea gradelor de la sublocotenent la colonel s-a făcut în perioade extrem de scurte: Vasile Milea (13 ani, cu obţinerea a două grade în 1949- slt şi lt- şi în 1952- lt.maj şi cpt.), Victor Atanasie Stănculescu (11 ani cu obţinerea a două grade- slt. şi lt – în 1949 şi lt.maj şi cpt în 1952) Vasile Ionel (11 ani), Paul Romano Cheler (13 ani), Mihai Aron (16 ani). În timpul şi în perioada imediat următoare evenimentelor din Decembrie unii militari au avut parte de avansări spectaculoase: Nicolae Spiroiu (general maior -28.12.1989 şi general locotenet – 13.05. 1991), Vasile Jenică Apostol (lt.col -decembrie 1989, colonel- ianuarie 1989, general maior-07.02. 1990), Dumitru Cioflină (lt.col -decembrie 1989, colonel- ianuarie 1989, general maior-07.02. 1990), Tiberiu Costache (lt.col -decembrie 1989, colonel- ianuarie 1989, general maior-07.05. 1990), Mircea Mureşan (maior-decembrie 1989 – general maior-09.05. 1992), Eugen Manolache Bădălan (maior-1989- general maior 24.10.1989), Nicolae Păştinică ( locotenent colonel 1989- general maior 21.11.1991), Emil Cico Dumitrescu (colonel – decembrie 1989- amiral – 14.06.1995). Evoluţia cea mai spectaculoasă o va avea însă Dumitru Venicius Iliescu, devenit omul de pază al lui Ion Iliescu, care este avansat de la gradul de căpitan în 1989 la gradul de general maior în 1994. Devenit director al Serviciului de Pază şi Protecţie acesta va fi unul dintre puternicii zilei în perioada mandatelor lui Ion Iliescu. Doi din viitorii generali cu patru stele au fost aghiotanţi ai unor generali din perioada comunistă- Dumitru Cioflină şi Mircea Chelaru.  (M.F.)