Credincioșii ortodocși și greco-catolici prăznuiesc Buna Vestire marți, 25 martie a.c., sărbătoare din Postul Paștelui, când este dezlegare la pește. Originea acestei sărbători o căutăm mai întâi în Sfânta Scriptură, mai exact în Noul Testament, la Sfântul Evanghelist Luca. ,,Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei! Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Și iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei, și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după Cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea”. (Luca 1, 26-38) Buna-Vestire este una dintre cele mai vechi sărbători ale Maicii Domnului și este atestată încă din secolul IV, tot în acea perioadă a fost zidită o biserică la Nazaret, chiar pe locul unde a fost casa în care îngerul Gavriil i s-a arătat Fecioarei Maria. La început era o sărbătoare locală, unii o prăznuiau în ajunul Bobotezei, iar unele biserici din Apus o sărbătoreau în data de 18 decembrie. La Roma, sărbătoarea Bunei Vestiri a fost introdusă de către Papa Leon al II-lea. În Răsărit, Buna Vestire a fost prăznuită la 25 Martie, după care această dată s-a generalizat în toată Biserica tradițională, încă din prima jumătate a secolului V d.Hr.
Importanța sărbătorii
,,Sărbătoarea Bunei- vestiri spune mitropolitul Hierotheos Vlachos- a Maicii Domnului este un praznic împărătesc și, în același timp, o sărbătoare a Născătoarei de Dumnezeu. Este praznic împărătesc pentru că se referă la Împăratul Hristos, Care a fost zămislit în pântecele Preacuratei Fecioare, și este sărbătoare a Maicii Domnului, pentru că se referă la acea persoană care a participat la zămislirea și la întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, adică la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Maica Domnului are o mare valoare și un loc important în Biserică tocmai pentru că ea a fost aceea pe care au așteptat-o toate generațiile și care a dat lui Dumnezeu Cuvântul firea omenească. De aceea, persoana Născătoarei de Dumnezeu este strâns legată de Persoana lui Hristos, iar vrednicia Preasfintei Fecioare Maria nu se datorează numai virtuților ei, ci mai ales rodului pântecelui ei. Prin urmare, cultul Maicii Domnului este indisolubil legat de hristologie. Atunci când vorbim despre Hristos nu putem separa Persoana Acestuia de cea de la care a luat El trup, iar când vorbim despre născătoarea de Dumnezeu, ne referim în același timp și la Hristos, deoarece harul și vrednicia ei izvorăsc de la Fiul său”.
,,Bucură-te, ceea ce ești plină de har…!”
Acest salut nu este întâmplător, pentru că el ascunde realități mistice pe care le regăsim în Tradiția Bisericii. ,,Potrivit afirmațiilor Sfântului Grigorie Palama și ale altor Sfinți Părinți, Preasfânta Fecioară a primit harul înainte de ziua Buneivestiri. Prin șederea ei în sfânta sfintelor din templu, a ajuns la sfânta sfintelor vieții duhovnicești, adică la îndumnezeire. Dacă intrarea în templu era destinată prozeliților, iar partea principală a acestuia, preoților, sfânta sfintelor era rezervată arhiereilor. Preasfânta Fecioară intrase până în sfânta sfintelor, semn că ajunsese la îndumnezeire. Este cunoscut faptul că, la începutul erei creștine, pronaosul era destinat catehumenilor și celor necurățiți, naosul, celor iluminați, adică membrilor Bisericii, iar sfânta sfintelor, celor care ajungeau la îndumnezeire” spune Hierotheos Vlachos. Fecioara Maria a omorât toate patimile trupești și sufletești printr-o asceză permanentă încă de când părinții ei au lăsat-o în Templul din Ierusalim. Toți marii isihaști au avut-o pe Maica Domnului ca exemplu și nu este sfânt care să nu o iubească în mod deosebit. ,,Așadar, ea a omorât toate pornirile sufletului provenite din simțire și, prin rugăciunea minții, și-a curățit gândurile. În același fel, a ajuns la iluminare și la îndumnezeire, și tocmai de aceea s-a învrednicit să devină Maica lui Hristos, adică să dea trupul ei lui Hristos. Așadar, ea nu a avut numai virtuți, ci primise și harul îndumnezeitor al Creatorului” spune Hierotheos Vlachos.
,,Domnul este cu tine!”
Acest salut arată o realitate, și anume modul de viețuire al Maicii Domnului. Sfântul Grigorie Palama spune: ,,Iar numele Fecioarei era Maria”, ceea ce se tâlcuiește ,,Doamnă”. Arată demnitatea Fecioarei, certitudinea fecioriei, viața ei excepțională, riguroasă și atotnepătată în toate; căci fiind în sens propriu fecioară după nume, avea toată posesiunea desăvârșită a purității, fiind fecioară și la trup și la suflet, având toate simțirile trupului mai presus de orice întinare și acesta într-un mod atât de propriu-zis, cert, asigurat și inviolabil tot timpul, așa cum ușa încuiată păzește comorile și cartea pecetluită păzește neatinse de ochi cele scrise în ea, fiindcă despre ea s-a scris: ,,Aceasta e cartea pecetluită, aceasta va fi ușa încuiată și nimeni nu va trece prin ea”. Desigur că interpretările Sfinților Părinți ai Bisericii abundă în alegorii de tot felul pentru a arăta stadiul vieții duhovnicești al Maicii Domnului.
,,Binecuvântată ești tu între femei!”
Când s-a pogorât la Nazaret, chiar în casa Fecioarei, Gavriil Arhanghelul îi cunoștea genealogia și modul de viață. Se prea poate ca vizita lui să fi avut loc chiar în vreme ce Maria se ruga. Pentru evrei, rugăciunea era și este un mod de viață încă de la cea mai fragedă vârstă, și să nu uităm că Maria este evreică, cu toate forțările de europenizare a imaginii ei. Unii vor să o transforme într-o ariană blondă, cu ochi albaștri, nici pe departe acest lucru nu concordă cu realitatea istorică și antropologică. Ea păstrează fizionomia femeilor evreice iar această raportare se poate face și la Iisus Hristos. Blondul angelic cu ochii albaștri din filmul lui Zeffirelli există doar în imaginația populară lansată de o anumită tradiție pietistă europeană. Chipul lui Hristos se apropie mai degrabă de cel din Patimile lui Mel Gibson. Se vorbește despre ochii albaștri și în cadrul aparițiilor Fecioarei Maria din lumea catolică (Medjugorje, Fatima, Lourdes) Este doar o proiecție care nu are nimic de-a face cu schema biologică a poporului ales. În ceea ce privește această parte a salutului îngeresc, este sugestivă afirmația Sfântului Gherman al Constantinopolului: ,,Tu ești noua creatură, tu ai devenit Regina acelora care erau îngropați în pulberea pământului.., o neprihănită!” Sfântul Andrei din Creta, mort în anul 740, spunea: ,,Astăzi începe vindecarea naturii noastre, iar lumea îmbătrânită vede începuturile unei noi transformări divine, asemenea unei noi creații a lui Dumnezeu”.
,,Iată, roaba Domnului!”
Maria își pleacă încet capul și spune- ,,Iată, roaba Domnului! Facă-se mie după cuvântul tău” în semn de ascultare a voinței Cerului trimisă prin mesagerul special. Cuvântul ,,iată” arată o perspectivă transcendentă a istoriei, fiind un gest de aprobare a planului divin dar și o dovadă a realității celor ascunse de ochiul omenesc. Este un cuvânt eshatologic în același timp, care privește spre viitor, început și sfârșit, care ne duce spre cartea Apocalipsei: ,,Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul. Fericiți cei ce spală veșmintele lor, ca să aibă stăpânire peste pomul vieții și prin porți să intre în cetate! Afară câinii și vrăjitorii și desfrânații și ucigașii și închinătorii la idoli și toți cei care lucrează și iubesc minciuna! Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească vouă acestea cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina și odrasla lui David, steaua care strălucește dimineața”. (Apocalipsa 22, 13-16) Vizita îngerului la Maria și mesajul încredințat ei este începutul tuturor acestor lucruri.
Buna Vestire pentru noi
De fiecare dată, privim sărbătoarea Bunei Vestiri cu aceiași ochi dar cu noi înțelesuri, pentru că chipul Fecioarei din Nazaret a pătruns de veacuri în biserici și casele noastre și nu o putem separa de Fiul ei, Iisus Hristos. Nici un praznic al Bunei Vestiri nu seamănă cu cel din anul anterior, întrucât ne dă noi înțelesuri ascunse, după cum nicio zi din viața noastră nu seamănă cu cealaltă. A medita la viața Fecioarei Maria nu este ușor, pentru că ea este nelipsită din viața noastră, este Mama eternă a fiecăruia dintre noi, prototipul femeii. De fapt, pentru creștini, aceasta este adevărata ,,Zi a Femeii!” (Ștefan BOTORAN)
