În 2025, fraudele bancare nu mai arată ca niște țepe ieftine – sunt smart, convingătoare și susținute de inteligență artificială. Tot mai mulți români cad în plasă, iar tehnologia joacă în tabăra infractorilor.
La început primești un mail sau un telefon care pare banal, până ajungi să-ți dai seama că tocmai ai autorizat o plată către un necunoscut. Și, uneori, prea târziu.
Dacă ai impresia că fraudele bancare încep cu vreun hacker într-un beci din Rusia tastând frenetic coduri pe un ecran verde, ai rămas în urmă. În zilele noastre, „escrocul” poate fi deghizat într-un consultant de la bancă, vorbește politicos, are un ton convingător și știe exact cum să te sperie. De fapt, n-are nevoie decât de un telefon și de niște cunoștințe minime de AI.
România e în plin val de fraude digitale, o susțin și cifrele: 1 din 3 români a fost vizat de o tentativă de phishing în ultimul an. Aproape 90% dintre breșele de securitate pornesc fix de la astfel de atacuri. Și cu cât ești mai online, mai „pe val”, mai sigur că nu o să pățești tu, cu atât riști mai mult.
Frauda nu mai sună a fraudă
Telefonul sună. Număr de România, prefix cunoscut. Se recomandă de la bancă. Îți spune că ți s-a blocat cardul. Sau că tocmai s-a inițiat o plată de 5.000 de lei din contul tău și trebuie să confirmi că ești tu. Ai două opțiuni: te panichezi și faci ce zice sau ignori, dar tot stai cu frică și aștepți.
Așa începe una dintre cele mai comune fraude: spoofing-ul sau impersonarea. Falsul angajat al băncii îți cere date personale, te convinge să instalezi o aplicație „de securitate” sau să îi dictezi coduri de autentificare. Uneori, oamenii chiar fac plăți la indicațiile lui, crezând că se protejează.
Cei mai vulnerabili la tipurile acestea de fraude sunt mai ales vârstnicii, dar nu doar ei. Oameni activi, conectați, convinși că „ei știu” sunt adesea cei mai ușor de manipulat. Circa 60% dintre români nu pot face diferența între un site real al băncii și o clonă. Și 71% au adoptat, conștient, comportamente online riscante, deși 68% recunosc că știu riscurile.
Phishing 2.0, acum cu inteligență artificială
Poate cel mai periculos upgrade al fraudelor e că AI-ul a intrat în joc. Nu mai vorbim de mesaje stângace, pline de greșeli. Vorbim de e-mailuri, SMS-uri, mesaje de WApp și chiar apeluri construite pe baza datelor tale, cu un scenariu scris special pentru tine. Pe scurt: un atac personalizat, exact pe „gustul tău”.
AI-ul face totul mai ușor: scrie mesajul, simulează vocea, generează un site fals, adaptează limbajul. Uneori, tot ce trebuie să faci e să apeși un buton. De acolo, atacatorul te ghidează, pas cu pas, să-i dai tot ce are nevoie: datele cardului, parolele, coduri dinamice.
Și da, 60% dintre atacuri se bazează pe presiune emoțională. Nu lipsa de informare ne face victime, ci frica. Panica. Graba. Iluzia că „dacă nu acționezi ACUM, pierzi tot.”
Băncile sunt și ele afectate
Cea mai gravă parte e că mesajele false seamănă prea bine cu mesajele reale ale băncii. Iar cei care nu se pricep la identitatea vizuală a băncii și nu au un comportament digital atent nu prea pot face diferența (de exemplu, să se uite la URL-ul site-ului primit care să nu fie diferit de URL-ul real al băncii atunci când îl caută pe Google). BNR-ul avertizează: industria bancară e tot mai digitală, iar asta vine cu o expunere tot mai mare la riscuri. Carduri, aplicații, link-uri, parole, confirmări, practic fiecare pas digital poate deveni o capcană.
Iar tentativele nu sunt rare. În mediul urban, 61% dintre români au fost vizați de fraude online cel puțin o dată. Aproape 40% de mai multe ori. Consecințele? Malware instalat pe telefonul sau PC-ul lor (42%), bani pierduți (30%), date furate (22%). Cele mai dorite informații? Datele bancare (26%) și conturile de social media (18%).
De la infractor de colț de stradă la corporație criminală digitală
Europol o spune direct: „ADN-ul crimei organizate se schimbă.” Grupările infracționale sunt azi niște businessuri tech cu bugete, AI, infrastructură digitală și know-how. Exploatează instabilitatea geopolitică, platformele online și datele personale ca să-și crească profiturile. Sunt mai adaptabile și mai periculoase decât oricând.
Și nu se vor opri. Inteligența artificială e visul umed al oricărui fraudator: automatizează atacurile, le personalizează, le scalează. Și sunt greu de detectat. Practic, orice fraudă testată o dată pe o victimă devine un model de succes pentru alte zeci de mii.
Ce poți face totuși?
Informarea clasică nu mai e suficientă. Nici să știi cum arată un e-mail suspect, nici să nu dai date la telefon. Azi, ai nevoie de un „scut digital” real, de sisteme de monitorizare, autentificare multiplă, alerte, dar mai ales o doză sănătoasă de scepticism.
E momentul să trecem de la „nu mi se poate întâmpla mie” la „oricui i se poate întâmpla, deci sunt pregătit”. Soluțiile tehnologice, cum sunt aplicațiile de protecție a apelurilor sau instrumentele de verificare a tranzacțiilor, devin un must have, nu un nice to have.
Pentru că da, trăim într-o lume în care AI-ul scrie poezii și face clipuri amuzante, dar și în care poate să te lase fără bani în cont în mai puțin de două minute.
Și nu uita: dacă cineva te sună, îți spune că e de la bancă și îți cere datele cel mai bine ar fi să închizi. Băncile reale nu fac asta, că le au deja. Escrocii, pe de altă parte, au nevoie de ele.
