Munţii Fãgãraşului oferã spectacole unice pe tot parcursul anului, dar la începutul lunii iunie ei devin atracţia turiştilor. Atunci când bujorii de munte înfloresc şi acoperã crestele masivului, oferã un spectacol fascinant, cel mai bun prilej pentru a fi imortalizat de iubitorii de munte şi de naturã. Sute de turişti ajung, în aceastã perioadã, în masiv pentru a admira covorul roşu format de bujorii de munte. Pentru a ajunge în locurile în care creşte aceastã plantã, turiştii şi localnicii trebuie sã meargã pe jos aproximativ trei ore de la baza masivului. Salvamontiştii au dedicat acestei flori alpine şi un festival cãruia i-au dat numele ,,Bujorul de munte”.
Smârdarul are calitãți terapeutice
Bujorul de munte mai este numit şi smârdar sau cocozar şi face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la înălţime, din Himalaya, Caucaz, Carpaţi până în Munţii Alpi şi Pirinei. Deşi este asemănător cu bujorul propriu-zis, bujorul de munte nu trebuie confundat deoarece floarea ce se regăseşte într-o mare parte dintre grădini face parte din altă familie botanică, Paeoniaceae. Smârdanul a fost clasificat pentru prima oară de către botanistul austriac Theodor Kotschy şi de maghiarul Lajos von Simonkai. Plantele sunt considerate de oamenii locului ca fiind bune tratamente pentru numeroase afecţiuni, ale ficatului, ale spatelui şi se spune că ar avea şi proprietăţi afrodisiace. În prezent planta se află pe cale de dispariţie şi este protejată prin lege. Tocmai de aceea în fiecare an, echipajele Jandarmeriei au atribuţii de a patrula zona în perioada în care înfloresc bujorii de munte pentru a preveni distrugerea lor. Amenda pentru smulgerea lor este de la 5.000 şi 10.000 de lei.
Petalele folosite la dulceaţă şi la ceai
Localnicii sunt şi ei fascinaţi de aceste flori, dar şi de calităţile lor terapeutice. Foarte mulţi urcă în masiv pentru a culege bujori de munte, petalele lor fiind utilizate la ceaiuri şi la dulceaţă. Turiştii trebuie să ştie în primul rând că bujorul de munte nu tolerează transplantări, astfel încât e practic imposibil ca planta să se prindă în grădini. Florile bujorului de munte nu sunt doar frumoase, ci şi foarte parfumate, mirosul fiind cumva asemănător celui al vişinelor.
- ,,Bujorul de munte se găseşte la altitudini mari, în tufe dese şi pitice. Petalele bujorului de munte seamănă cu cele de trandafir, iar frunzele rămân verzi tot timpul anului. Bujorul de munte creşte la cote înalte, de peste 1.400 pînă la 1.900 metri altitudine. În Munţii Făgăraşului tot păşunatul alpin este plin de bujori de munte. Aceste flori înfloresc la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie, imediat cum se topeşte zăpada, iar floarea rezistă o perioadă de trei- patru săptămâni în golul alpin. Primele flori înfloresc la cota de 1.400 metri, iar ultimele la 1.900. Bujorul de munte ocupă suprafeţe mari de teren în masivul Făgăraş. Aceste flori au un miros plăcut şi o aromă deosebită’’ explica fostul salvamontist Tomas Bross.
- ,,Bujorul de munte este una dintre puţinele flori ocrotite de lege. Acestea cresc la peste 1.600 metri altitudine deasupra pădurilor de conifere, în golul alpin. Când înfloresc bujorii foarte mulţi turişti vin şi pozează spectacolul oferit de natură. Această floare este mândria noastră, mândria Munţilor Făgăraş’’ a spus Lucia Lungu, salvamontist montan.
