Ştrandul din Victoria, un obiectiv reprezentativ pentru Ţara Făgăraşului ce rivaliza cu cele mai mari ştranduri din ţară, a fost scos la vânzare. De tranzacţionare se ocupă o firmă specializată în imobiliare, iar preţul de vânzare este de 697.153 de euro fără TVA, respectiv 829.612 euro cu TVA. Ștrandul nu mai este folosit din 2019 și a ajuns în paragină, nimic nu mai amintește acum de vechea perlă a Țării Făgărașului. Obiectivul avea bazin de înot olimpic și folosea apă încălzită de la combinatul Viromet. Veneau în cantonament la Victoria și loturile naționale de polo și natație. Și-au exprimat dorința să cumpere ștrandul, până în prezent, 12 societăți comerciale. Ștrandul din orașul Victoria era proprietatea Combinatului Chimic Victoria și a fost construit de acesta. Când s-a privatizat combinatul în 2003, Primăria Victoria putea solicita gratuit, conform legii, unele obiective din patrimoniul fabricii care se aflau pe raza orașului. A obținut doar stadionul și câteva blocuri de nefamiliști, nu și ștrandul care a rămas în proprietatea investitorului Ioan Niculae.
Istoria ștrandului
Istoria ştrandului de la Victoria începe în anul 1958, la puţin timp după edificarea combinatului chimic. Intreprinderea a finanţat această investiţie şi a dislocat echipe de muncitori din cadrul fabricii pentru a construi ştrandul. Primul inginer constructor care a coordonat construcţia obiectivului a fost Eric Konrad. Ca la orice investiţie de anvergură, primul pas a fost împrejmuirea terenului. Muncitorii au montat un gard de ciment, cel care se vede şi astăzi, după care au început săpăturile. Proiectul prevedea trei bazine. Primul bazin săpat a avut o adâncime de cinci metri, iar celelalte două bazine au avut dimensiuni mai mici fiind destinate copiilor. În primii ani, s-a amenajat o plajă cu nisip şi câteva barăci destinate vestiarelor şi grupurilor sanitare.
Era singurul ştrand cu apă caldă din ţară
,,În 1959 m-am înscris la şcoala profesională din Victoria. Îmi aduc aminte că am fost duşi cu clasa să muncim la ştrand. Ne-au pus să scoatem pământul din gropile făcute de muncitori pentru amenajarea bazinelor. Făceam muncă voluntară alături de angajaţii combinatului. După finalizarea săpăturilor, bazinele au fost tencuite, apoi s-a montat faianţă şi s-a făcut instalaţia de încălzire a apei cu gaz metan. Erau nişte ţevi montate pe fundul bazinului mare. În perioada 1965 – 1966 ştrandul din Victoria a devenit cunoscut în ţară pentru că avea apă caldă în bazine. Sportivii de la loturile naţionale de nataţie şi polo, dar şi sportivi de la diferite cluburi din ţară veneau în cantonament la ştrandul din Victoria. Aceştia erau cazaţi la hotelul din centrul oraşului, iar antrenamentele le făceau dimineaţa şi seara la ştrand” explica Ioan Şohan, fostul şef la baza sportivă din Victoria.
Ștrandul din Victoria a devenit bazin olimpic
În anul 1978, după aproape 20 de ani de la inaugurare, la propunerea Federaţiei Române de Nataţie, ştrandul din Victoria a intrat din nou în şantier pentru a fi transformat în bazin olimpic. ,,Erau parametrii şi dimensiuni bine stabilite. Modificările impuse au fost următoarele: adâncimea bazinul mare s-a redus de la 5 metri la 2,20 metri. Pe lângă faptul că s-a modificat adâncimea, s-a modificat şi lungimea bazinului, ajungând la 50 de metri lungime pentru a se încadra în cotele unui bazin olimpic. Atunci s-a renunţat la faianţa din interiorul bazinelor pentru că în sezonul de iarnă, din cauza gerului, faianţa se exfolia, iar în sezonul de vară lumea se accidenta. Pentru a evita acest disconfort, s-a vopsit interiorul bazinelor. În perioada respectivă s-a început şi construcţia staţiei de filtrare a apei, însă aceasta nu a funcţionat la parametrii normali”, a mai spus Ioan Şohan.
Inspirat după Clubul Dinamo București
În timp, combinatul chimic şi-a extins investiţiile, iar lângă ştrand a fost edificat şi stadionul. Ambele obiective au fost administrate de fabrica chimică din Victoria sub titulatura de bază sportivă. Rând pe rând, angajaţii cei mai potriviţi au fost desemnaţi şefi peste baza sportivă. În anul 1989 a fost numit administrator al acestei baze, Ioan Şohan, care era sportiv şi angajat al combinatului. ,,La vremea respectivă lucram în combinat, însă jucam şi volei în echipa oraşului. Având legătură cu sportul am fost numit şef la baza sportivă. Activitatea de la ştrand am preluat-o de la Gherling Martin şi am continuat-o timp de 14 ani” a spus Ioan Şohan. Ştrandul de la Victoria a intrat, după 1990, într-un program de modernizare, iar Viromet SA a finanţat lucrările de investiţii. ,,După 1990 am început lucrările de modernizare la ştrand când s-au construit grupurile sanitare cu duşuri, s-a amenajat terenul de volei cu nisip lângă staţia de filtrare, au fost amenajate terenurile de tenis de câmp şi un teren betonat multifuncţional. În perioada 1991 – 1992 am finalizat construcţia de la intrarea în ştrand, acolo unde sunt şi astăzi casieria, terasa şi restaurantul. Înainte de a începe lucrările de modernizare, am vizitat Clubul Dinamo din Bucureşti de unde ne-am inspitat. A fost utilă această vizită pentru că aşa am schimbat sistemul de epurare la staţia de filtrare apă. După această modificare apa din bazine a devenit lacrimă” a mai spus Ioan Şohan.
Patinoarul de la ştrand
Ştrandul de la Victoria era folosit şi în sezonul rece când se amenaja aici un patinoar. ,,Ștandul pentru mine a fost a doua casă. Am depus suflet în tot ce am făcut. Dimineaţa începeam activitatea şi plecam acasă seara târziu. În perioada cât am fost şef la baza sportivă, aveam o echipă de muncitori formată din 5 persoane: Miclea Petrică, Pilat Dorin, Tăpăluţă Gheorghe, Bărbat Filon şi Chirca Vasile. În sezonul de iarnă la ştrand organizam şi patinoar” a completat Ioan Şohan.
Costică Badea, administrator timp de 18 ani
Conducerea Viromet a menținut ștrandul în funcțiune până în 2019, deși anual se investeau cel puțin 400.000 lei pentru deschiderea lui pentru sezonul de vară. În anul 2000 a fost numit administrator al ștrandului Costică Badea. ,,Am preluat administrarea ștrandului în anul 2000 și l-am menținut în funcțiune până în 2018, anul următor s-a și închis definitiv. Am păstrat apă caldă pentru bazine care era distribuită din fabrică, de la schimbătoarele de căldură de la instalațiile de metanol“ explică fostul administrator Costică Badea.
,,În fiecare an, înainte de deschidere, lucram în regie proprie o lună de zile cu o echipă de muncitori din fabrică. Pentru refacerea bazinelor foloseam în fiecare an 1200 kg vopsea, se reparau bazinele, grupurile sanitare. Aveam 7-8 zidari pentru refacerea bazinelor și alți 20 de muncitori pentru vopsit. Pe sezon erau folosiți cam 25 de angajați ai Viromet plus pompierii. Aveam un teren de volei și 3 terenuri de tenis pe zgură. Am organizat și un teren de campare. După ce era totul pus la punct se deschidea sezonul la ștrand. Erau funcționale bazinul mare care avea o lungime de 50 m, lățime de 25 m și adâncimea de 1,8 m. Bazinul mai mic, pentru copii, era adânc de 1,1 m, lungime de 20 m. Apa o schimbam integral la două săptămâni, iar zilnic înlocuiam cam un sfert din apa din bazine. Aruncam cam 2800 mc de apă. Se umpleau cele două bazine, unul cu 6000 mc apă, iar celălalt, mai mic, cu 4000 mc apă. Apa era furnizată de Viromet, cam 50 bani/mc. Funcționau terasele, două existente și a treia am deschis-o ulterior, și restaurantul. În fiecare an la 15 iunie organizam Ziua chimistului, o sărbătoare pentru localnici. Am organizat 14 ediții ale acestei sărbători în care lumea se distra foarte frumos. Din veniturile realizate la ștrand plăteam salariile, cheltuielile și aveam profit. Încasările din zilele de sfârșit de săptămână erau și de 20.000 euro“ a explicat Costică Badea, fostul administrator al ștrandului vreme de 18 ani. (Lucia BAKI)
Paragină la ștrandul din Victoria
