Am văzut cum ilustrul și regretatul nostru istoric Neagu Djuvara a vorbit despre influența tinerilor masoni români în momentul 1848, dar și cel a Unirii Principatelor. ,,Când izbucnește revoluția la Paris, în februarie 1848, unii dintre tinerii noștri, cum sunt frații Brătianu, se află la Paris. Se întorc la noi în țară unde domneau, la București, Gheorghe Bibescu și la Iași, Mihai Sturdza, și încep să comploteze pentru a răsturna aceste guverne sau pentru a impune domnitorului reforme democratice. În martie 1848 se pregătește un complot în Moldova, dar este descoperit și imediat înăbușit de Vodă Mihăiță Sturdza. Unii sunt închiși, alții reușesc să fugă în străinătate, astfel încât revoluția din Moldova este avortată de la început. În Muntenia în schimb, unde exista de altfel o burghezie mai dezvoltată decât în Moldova, tineretul revoluționar reușește să mobilizeze populația, să meargă până și la sate cu câțiva revoluționari ieșiți din păturile țărănești, cum a fost Popa Șapcă. Începe o adevărată revoluție, cu proclamația de la Izlaz (9 iunie 1848); se întinde apoi la București, unde impune domnitorului Bibescu o proclamație pentru a face schimbări, pentru a organiza alegeri, cerând de asemenea suprimarea boierimii etc. Vodă Bibescu, dându-și seama că exista riscul unei intervenții străine pentru a înăbuși această mișcare, după două zile abdică și pleacă în străinătate. Timp de trei luni va rezista un guvern condus de acești tineri revoluționari dintre care citez câteva nume. Am pomenit deja de Ion Câmpineanu din generația precedentă. Avem apoi pe nepotul său, Ion Ghica, frații Golescu, Nicolae Bălcescu, Christian Tell, Eliade Rădulescu, generalul Magheru. Guvernul a încercat imediat să ia măsuri radicale. De pildă decretează libertatea țiganilor, care veacuri de-a rândul trăiseră într-o situație subalternă, jignitoare, erau maltratați, bătuți, asta explicând multe năravuri căpătate de ei. Nu este vina lor, ci a veacurilor de durere și înjosire pe care le-au îndurat. Au fost eliberați în principiu în 1848, dar după înăbușirea revoluției măsura n-a apucat să fie aplicată. Începuseră însă câțiva boieri, cum au fost Ion Câmpineanu sau Mihăiță Sturdza, să-i elibereze pe proprii lor țigani; mănăstirile și-au dat seama că robia nu mai corespundea cu milostenia creștină, i-au eliberat și ele- așa încât prin anii 1850 nu mai rămâneau decât vreo 5000 de robi țigani în Muntenia și tot atâția în Moldova, numai robi particulari, la boieri, pentru care făceau toate meseriile prin casă, erau bucătari, lemnari, fierari, potcovari, spoitori etc. Dar și lăutari! Eliberarea lor totală n-a început decât în 1856. Pare de neînchipuit ca din veacul al XIX-lea să mai fi existat încă robi la noi, dar gândiți-vă că Statele Unite ale Americii au mai așteptat încă 6-7 ani pentru a-i dezrobi pe negri. În domeniul acesta am fost înaintea SUA! Au apărut atunci alte dificultăți: cum să fie țiganii inserați în viața normală a țării, să devină proprietari de pământ, să practice liber meserii. Libertatea de principiu nu rezolvă toate problemele. Să ne întoarcem la momentul 1848, când s-a decretat libertatea țiganilor. Cum guvernul nu a durat decât trei luni, planurile lui au rămas literă moartă. De pildă, s-au dus timp de săptămâni discuții între proprietarii de pământ ( să le spunem boieri- dar nu mai erau toți boieri vechi, ci nou îmbogățiți, târgoveți, burghezi și țărani, în privința împroprietăririi. Iar aici lucrurile au fost oprite. O asemenea revoluție nu putea fi admisă de Rusia, care s-a înțeles cu Turcia, puterea suzerană, și pentru prima oară, de comun acord, au intrat în țară, rușii dinspre nord, turcii dinspre sud, și au înăbușit revoluția în septembrie 1848”. (Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri)
Tudor Vladimirescu și masoneria- un mit fără acoperire
Spiritul secolului al XIX-lea a fost animat de Revoluția Franceză, emanație a franc-masoneriei. Se cunoaște faptul că Revoluția lui Tudor de la 1821 a fost asociată cu o inițiere a lui Tudor în masonerie alături de ,,Eteria” greacă. D. Xenopol susținea teza conform căreia Iordache Olimpiotul îi ordonă lui Tudor să ,,ridice țărănimea de peste Olt în sprijinul cauzei sfinte”, iar acest lucru s-ar datora unei obediențe a lui Tudor față de această organizație considerată masonă. Ion Heliade Rădulescu susținea în lucrarea ,,Equilibru între antithesi” : ,,Scularea lui Tudor a fost produsă din sânul unei societăți secrete afiliate la societățile grecilor ce aspira la libertatea patriei lor”. ,,Dovezi clare nu există în această privință, dar în schimb sunt suficiente dovezi care să afirme contrariul și cel mai puternic argument ar fi acela că Tudor era un drept credincios ortodox, ctitor de biserici și permanent slujitor al credinței, întreaga sa corespondență fiind străbătută de un sentiment creștin curat. Academicianul Andrei Oțetea respinge posibilitatea ca Tudor să fi fost francmason și nici membru al vreunei societăți secrete inițiate în vederea răscoalei generalizate din Balcani. De inițierea lui Tudor prin Iordache Olimpiotul în Eterie, așa cum susținea Nicolae Iorga, nici nu poate fi vorba. …Tudor nu putea să activeze într-o lojă masonică, deoarece singurele loji de atunci aflate pe teritoriul românesc erau <<Ovidiu nr.25>> și <<Marte>>” (SURSA: didactica.genesis.ro)
Prima organizație secretă formată la Brașov
,,Prima organizație secretă pe teritoriul țării se formează la Brașov în 1822 de către boierii emigranți, iar capii fondatori au fost Nicolae Văcărescu, Grigore Băleanu și Constantin Câmpineanu. Afiliați pe lângă această societate au mai fost Ilarion, episcopul Argeșului, Constantin Golescu, Ion Câmpineanu și Emanoil Băleanu. Statutele acestei organizații au fost conservate de către Ion Câmpineanu”. (idem) Ia ființă astfel ,,Societatea literară” în rândurile căreia vor intra numeroși boieri din capitală. ,,În sânul acestei organizații s-a născut o opinie națională ce avea ca scop formarea unei națiuni. <<Regulamentul organic>> va fi redactat după <<Comitetul de reforme>>, elaborat de Grigore Ghica în mijlocul acestei societăți. Societatea avea totuși un caracter secret, chiar dacă era legală. Avea loc o inițiere, care se făcea în altarul bisericii de la moșia lui Golescu, în care se jura obligativitatea îndeplinirii condițiilor și articolelor Regulamentului. Se termina prin: <<Jurăm în cele din urmă că nicio pată de sânge, nicio violare, nu va întina îndeplinirea datoriilor noastre>>” (ibidem) Marile figuri revoluționare de la noi frecventau cursurile ,,College de la France” și erau inițiați în societăți precum ,,L Athenee des Etrangers” sau în loja ,,Rose du parfait silance”. Trebuie însă să înțelegem faptul că tinerii boieri români farncmasoni au luptat doar pentru cauza și interesul național, nu pentru cel al masoneriei.
Alexandru Ioan Cuza și masoneria
Unirea Principatelor a fost tot opera tinerilor masoni români dar speculațiile privind aderarea lui Alexandru Ioan Cuza la masonerie nu are baze reale. ,,S-a scris în anumite cărți- spune Neagu Djuvara- că a fost ales fiindcă era și el mare mason. Am consultat persoanele cele mai competente care au căutat prin documentele masoneriei de la Paris….s-a căutat de pildă în loja care fabrica, așa-zicând, pe masonii români. Cuza n-a fost găsit…Nu s-a dovedit până acum că ar fi fost mason Cuza. Dar un lucru este cert, tinerii unioniști care i-au propus candidatura și care l-au votat erau, mai toți, masoni. El a fost creația masonilor la început. Vom vedea mai târziu că tot masonii l-au răsturnat după șapte ani!” (Ștefan BOTORAN)
