Profesoara Mioara Marinca, interpretă de muzică populară, și-a lansat volumul de carte vineri, 19 decembrie a.c., începând cu ora 17.00. Lucrarea se intitulează sugestiv ,,Viață, educație și cântec românesc” și este o sinteză autobiografică a parcursului artistei făgărășene originară din Viștea de Jos.
- ,,Este o carte de suflet a mea și am gândit-o după o viață de activitate în educație și, în special, în tradiții și cântec popular. Cartea este o autobiografie prin care amintesc anii copilăriei 1960/70, o copilărie foarte frumoasă, cu jocuri adecvate dar și cu responsabilități. Jucam chitulușu, hoții și gardiștii, volei, scăldat dar și cu activități gospodărești și agricole cu lucru în câmp, inul, cânepa și sapa. Apoi cariera didactică, viața în comunism și viața artistică care a debutat cu intrarea în Ansamblul Folcloric ,,Făgărașul” precum și turneele în țară și străinătate. Am trecut prin numeroase experimente și mi-am dorit să las ceva peste timp, cu 45 de ani în învățământ și 40 de ani de viață artistică. Am crescut cu strigăturile noastre din satul făgărășean deprinse de la părinți, cântecul și jocul românesc. Toate acestea mi s-au întors cu sufletul și le-am pus în această carte a mea” a spus profesoara Mioara Marinca.
În carte sunt depănate istorisiri din viața unei tinere crescute în satul făgărășean Viștea de Jos care voia să evolueze spuse cu talent și umor.
- ,,Pe băncile școlii învățam bine. Aveam un vis îndrăzneț: să trec pragul Liceului Pedagogic ca să devin dăscăliță. Le-am împărtășit părinților dorința. Îi auzeam seara discutând în contradictoriu. ,,Laie dragă, noi nu trebuie să ne luăm după fată! Nu o putem da la liceu. Nu avem salar în casă! O facem croitoreasă; coase un șurț în sus și o cârpă în jos și câștigă bănuți. Se angajează la o cooperativă și își face un sălăruț. De nu, o dăm la Școala Chimică“. Eu nu aveam nicio abilitate într-ale croitoriei și nici angajată la Combinatul Chimic Făgăraș nu doream să fiu. ,,Lasă fata să se ducă unde vrea, să ajungă o țâr de doamnă!” Seara, în șezători, la mama Ruță, aveam un aliat de nădejde nu alta decât pe Tișa Reli Vidulii, care îi spunea astfel tatălui meu: ,,Lasă Laie fata să se ducă la școală unde vrea! Ea învață bine. Voi, gospodari cum sunteți, vă descurcați și o puteți sprijini”.
Cartea este o oglindă a satului făgărășean din anii grei ai comunismului, o lucrare complexă care cuprinde crâmpeie de istorie locală dar și visul unei tinere făgărășence de a-și împlini un vis greu prin muncă, perseverență și talentul moștenit. Evenimentul a avut loc în crama Cetății Făgăraș și alături de interpreta făgărășeană au fost prieteni apropiați, colegi de scenă și iubitorii tradițiilor și a cântecului din Țara Făgărașului- preoți, profesori, elevi. S-au interpretat colinde de către corul din Viștea de Jos, grupul ,,Mugurași făgărășeni”, Daniel Luca, Nicu Poșta, Viorica Cerbu, Mariana Șandru, Viorica Dragoș, George și Maria Fărcaș. A fost un eveniment care a îmbogățit patrimoniul cultural făgărășean atât prin interpretările soliștilor cât și prin scoaterea în evidență a unei fresce din istoria locală a Țării Făgărașului. (Ștefan BOTORAN)
