Originea supranaturală a piramidei este o temă foarte des folosită și care intră în unele teorii ale conspirației. A existat o adevărată nevroză pe această temă în lumea publicisticii. Publicistul britanic John Taylor (1859) lansează teoria conform căreia Marea Piramidă ar fi fost creată chiar de Noe. Astronomul regal scoțian Charles Piazzi Smith (1864) s-a deplasat în Egipt și a făcut măsurători. ,,De la acești doi autori s-a dezvoltat apoi mitul modern al piramidei lui Keops ca fiind <<un monument metrologic perfect și complet”, a cărui intrare este orientată astrologic după Steaua Polară (Alpha Draconis) și ar fi fost construit în anul 3350 BCE sau în anul 2170 BCE. Temele teoriei originii supranaturale a piramidei au fost: civilizația egipteană a apărut brusc (sudden), de nicăieri; destinația sa era de observator astrologic, de mormânt al zeului Seth sau al zeului Hermes sau, mai spectaculos, al biblicului Enoh, piramida fiind astfel primul ,,oraș” al omenirii, precum și de templu al Soarelui inspirat de magia chaldeeană, dar se potrivesc sistemului de măsurare al evreilor, acesta fiind traseul inspirației divine; înălțimea piramidei lui Keops este un submultiplu <<precis>> al distanței de la Pământ la Soare. Pe această ultimă idee s-a sprijinit apoi afirmația că se poate identifica anul construcției piramidei (2170 BCE) prin stabilirea poziției Stelei Polare în acel moment, deși cronologia egipteană plasează domnia lui Keops în dinastia IV ( c. 2575-2465 BCE) și data aproximativă a terminării construcției la 2560 BCE, adică 400 de ani mai înainte. De altfel, abrupt spus, distanța de la Pământ la Soare nu este o valoare fixă, ci variabilă, în funcție de punctul din care faci măsurătoarea: de pe vârful cel mai înalt din Everest sau de la nivelul Zuidplaspolder.
Totodată, problema necorespondenței măsurătorilor moderne cu unitățile de măsură cunoscute ale egiptenilor a generat inventarea așa-zisului cot piramidal, numit inițial cotul R.B., deoarece fusese imaginat de Robert Ballard- <<pentru că se apropie de cotul regal babilonian de 5131 metri, cu o diferență de un picior englezesc>> (304, 8 mm). Spre sfârșitul secoluluial XIX-lea, mitul se amplifică prin specularea unor texte arabe târzii din care s-a conturat povestea unui prinț semit mai bătrân decât patriarhul Avraam- nimeni altul decât regele Melchizedek din Salem (Geneza, 14, 18-19)- care a vizitat Egiptul și, fiind inspirat de Divinitate, <<a influențat mintea lui Keops>> și l-a convins să ridice piramida ca observator astrologic, explică istoricul Alex Mihai Stoenescu.
Textul biblic al binecuvântării lui Melchisedec
După ce Avraam îl salvează pe Lot, nepotul său, din mâna regilor păgâni, patriarhul este binecuvântat de către Melchisedec. ,,Și în timp ce el se întorcea după înfrângerea lui Kedarlaomer și a regilor uniți cu acela, regele Sodomei l-a întâmpinat în Valea Șave, care astăzi se cheamă Valea Regelui. Și Melchisedec, regele Salemului, i-a adus pâine și vin; el însă era preot al Dumnezeului-Celui-Preaînalt. Și l-a binecuvântat Melchisedec pe Avraam de către Dumnezeul-Cel-Preaînalt, Ziditorul cerului și al pământului! Și binecuvântat să fie Dumnezeul-Cel-Preaînalt, Cel ce i-a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale! Și Araam i-a făcut parte zeciuială din toate”. (Facerea 14, 17-20)
Ufologia
Mitologia extraterestră a început să facă furori încă de prin secolul al XIX-lea iar ,,Amintiri despre viitor” a lui Erick von Daniken este un exemplu concludent. Foarte mulți idioți lipsiți de cele mai elementare cunoștințe de istorie și civilizație fac pe experții iar domeniul este plin de șarlatani. Paralelele cu Biblia sunt elocvente printre acești inițiați ai conspirațiilor de tot felul. Tot istoricul Alex Mihai Stoenescu demontează aceste mituri. ,,Odată cu apariția mitologiei extraterestre după al Doilea Război mondial, inspirația divină asupra piramidei a devenit <<instruire>> și <<tehnologie>> extraterestră. Acesta este un subiect de cunoaștere, speculațiile de acest tip fiind crezute doar de inculți. La mijloc nu este altceva decât principiul universal al Geometriei. Aproximându-se unele dintre dimensiunile inițiale ale Piramidei lui Keops, cum este latura bazei – 230 metri…înălțimea 146 m…, sigur că a rezultat un perimetru <<precis>> de 920 m…și un volum precis de 2,353 mil. metri cubi…Faptul că un calcul efectuat cu valorile aproximative pentru găsirea unui tt (21:h) erau foarte apropiate de calculul efectuat cu valorile reale ( 2* 230, 32: 146, 59), rezultând o valoare a lui tt de 3,142 în loc de 3,143 sau de 3,160 (Rhind, Problema 50), cât le ieșise în mileniul al II-lea BCE egiptenilor, nu conta prea mult. Oriunde în lume și în orice timp, fie în biroul unui arhitect de astăzi, fie într-un sanctuar preistoric din urmă cu 5000 de ani, dacă împarți circumferința cercului la diametrul său, vei obține constanta matematică tt. Asta nu înseamnă că Babilonul a transmis-o ezoteric Egiptului, acesta mayașilor și de la ei la conquistadorii spanioli, după care Biserica romano-catolică a ascuns <<secretul>>, ci mai degrabă că omul a observat această valoare geometrică- provenită din Transmisie, potrivit doctrinei masonice- în Natură. Această situație <<intră în ordinea normală a lucrurilor, în ordinea geometrică universală, după opinia raționaliștilor, și revenim aici cu precizarea că teoria genezei supranaturale a piramidelor egiptene nu are legătură cu doctrina masonică, întrucât aceasta se referă la opere umane inspirate de înțelepciunea divină. Aceste calcule nu fac decât să întărească ideea masonică a transmisiei Geometriei, a legilor Naturii, la oameni. De altfel, papirusul Rhind se deschide cu formula/titlul: <<Reguli pentru cercetarea asupra naturii și cunoașterii a toate ce există și a fiecărui
mister>>…Papirusul Rhind, după numele anticarului scoțian Alexander Henry Rhind (1833-1863) care a achiziționat piesa de la arabi în 1858, a fost întocmit la Teba de scribul Ahmes. Potrivit unei indicații din textul hieroglific, papirusul a fost scris în Anul 33 al domniei lui Apofis, penultimul rege din Dinastia XV hikosă (aprox. 1650-1550 BCE), și copiat după un text mai vechi, aparținând Dinastiei XII (aprox. 1985-1795 BCE). El este un manuscris masonic operativ pentru că, în primul rând, face o referire la <<o fază anterioară mistică a științei calculării, dintr-o perioadă în care informația matematică a circulat pe calea probabilă a migrației babiloniene sub forma unor <<formule magice>> sau a unui <<secret de natură astrologică>>, și în al doilea rând pentru că este un manual de bază al Geometriei cu ajutorul cărora se putea calcula de către arhitecți și măsura de către maeștrii constructori dimensiunile unui edificiu. Trebuie arătat că <<nu a existat însă niciodată cotul piramidal, de care fac uz toți piramidologii spre a găsi cele mai stranii coincidențe, unitatea de măsură folosită la marile edificii fiind cotul regal de 52 cm, iar <<babilonienii, care aveau rudimente de algebră, n-au aflat niciodată valoarea reală a lui tt , ei echivalându-l pe tt cu 3,22 și de aceea foarte multe din calculele lor geometrice sunt inexacte. Sau, cum scria foarte inspirat autoarea franceză Janine Trotereau: pietrele piramidelor nu au fost făcute cu forța uneltelor din fier, ci cu forța răbdării! Marile edificii egiptene, spre deosebire de cele mesopotamiene timpurii, au rezistat timpului într-un mod care ne permite să înțelegem foarte bine cultura pietrei masonice și Arta corpului masonic al Egiptului (tăietor în piatră, maestru, arhitect)” (Alex Mihai Stoenescu) Existau specializări distincte printre acești lucrători cu piatra: tăietorul în piatră, constructorul, ridicătorul de ziduri, masonii sau zidarii sculptori și decoratori, constructorii de clădiri funebre, supraveghetorul constructorilor care se ocupa de aprovizionarea cu piatră și organizarea atelierelor sau, mai bine zis, maestrul de șantier.
Instrumentele și simbolistica lor
Fierăstrăul de tăiat și de fasonat piatra, toporul dulgherului sau mistria zidarului reprezintă instrumente importante ale diferitelor meserii. Sfoara era un instrument de măsurare iar frânghia unul de tracțiune, așadar sfoara și frânghia reprezentau în arta egipteană a construcțiilor două obiecte distincte. ,,Ca principiu originar, frânghia simbolizează în Masoneria modernă lanțul figurativ de unire fraternă între toți masonii din lume, iar strânsă pe corp înseamnă că ei sunt legați prin secretul masonic, la fel cum slujitorii ordinelor preoțești sunt legați între ei prin bucata de frânghie cu care își strâng veșmântul simplu și meșteșugarii diferitelor meserii își leagă la mijloc șorțul de lucru. În simbolistica masonică mai apare și sub forma șnurului cu <<noduri de dragoste>> sau cu noduri <<pentru măsurare>> sau <<pentru grade>>, care și-ar avea originea într-un motiv decorativ al templelor egiptene. (Ștefan BOTORAN)
