Satul Mercheașa este cunoscut astăzi mai mult prin stejarul secular cu o înălţime impresionanță de 21,3 metri şi o circumferinţă de 9,3 metri, ca fiind unul dintre cei mai vechi copaci din România. Dar nimeni nu vorbește despre renumitul medic militar chirurg născut în satul Mercheașa din comuna Homorod, care ajunsese membru în cele mai recunoscute societăți medicale de pe mapamont. Traian Oancea a fost discipolul generalului dr. Eugen Mareș, general dr. G. Petrulian, general dr. L Atanasiu. general dr. P. Costescu, formați în școala de chirurgie din armată a profesorului dr. M. Butoianu și I. Gilorteanu, și la școlile din Paris și Berlin, respectiv la prof. Duval, Gosset și Sauerbruch. În domeniul chirurgiei, Traian Oancea a fost o somitate. Dar să relatăm activitatea profesională a celui care a pornit de pe ulițele prăfuite ale acestui mic sat de pe colinele transilvane.
Fiu de țărani români
Traian Oancea s-a născut la 28 august 1922, în satul Mercheașa comuna Homorod, județul Brașov, într-o familie de țărani români. A urmat Liceul militar „Mihai Viteazul” din Târgu-Mures și Timișoara, pe care 1-a absolvit în anul 1942. S-a înscris la Facultatea de Medicină și Institutul Medico-Militar din București, pe care le-a absolvit în anul 1948. Și-a susținut teza de doctor în medicină și chirurgie în anul 1949. Încă din anul III de facultate (1946), ca intern în Spitalul Militar Central, s-a dedicat chirurgiei pe care și-a însușit-o, a practicat-o și s-a desăvârșit în cea mai mare parte în Spitalul Militar Central, apoi în Spitalul Militar Craiova (2 ani), Spitalul Clinic Floreasca, Clinica de chirurgie toracică – Filaret (l an) și Clinica de chirurgie toracică a Spitalului Laennec, Paris. Primii maeștri ai săi au fost La Spitalul Floreasca, unde, ca preparator, a lucrat cu dr. Silviu Carp și Marin Popescu-Urluieni, din școala profesorului Tr. Nasta, cu prof. dr. Ion Țurai, din școala prof. Iacobovici. La Clinica Filaret a avut prilejul să lucreze și apoi să colaboreze în dezvoltarea chirurgiei toracice cu prof. dr. C. Cărpinișan, prof. dr. E. Zitti și la Paris, a avut posibilitatea ca, pe baza bursei oferite de statul francez, să lucreze cu marele și modestul prof. Mathey, creatorul celebrelor tratate de chirurgie toracică, și colaboratorii săi: Yves, Neveux, ș.a. Era 1967. În această perioadă a parcurs toate treptele pregătirii profesionale, de la intern la medic secundar chirurg (1949-1951), medic specialist în chirurgie (1952-1955), medic primar gradul III (examen – 1959), medic primar gradul I (1976), șef de clinică de chirurgie (1964).
A obținut titlul dedoctor docent
Concomitent cu activitatea de asistență medico-chirurgicală a depus și o activitate didactică. A fost preparator la Catedra de chirurgie generală în Spitalul Clinic Floreasca, asistent la Catedra de anatomie descriptivă și apoi topografică, timp de 10 ani, la prof. Iagnov, Riga, Atanasiu. A ajuns profesor la Catedra de chirurgie a Facultății de Medicină Militară, de la înființare, 1976, până în 1988. Pe linie științifică a obținut titlul de doctor în științe medicale (teza de doctorat „Contribuții la chirurgia tumorilor mediastinale”, 1968).
In octombrie 1972 a obținut titlul de doctor docent pe baza intregii activități științifice.
50 de ani de activitate chirurgicală
In cei 50 de ani de activitate chirurgicală (1946-1996), generalul prof. dr. Traian Oancea a efectuat peste 25.000 intervenții chirurgicale, majoritatea de chirurgie generală: peste 2000 intervenții pe ficat și căile biliare, cam tot atâtea pe stomac și duoden, 500 intervenții pe colon, 2500 intervenții pe glanda mamară (din care aproape 1000 numai pentru cancer); intervenții pe esofag, intestin subțire, aparat genital feminin, glandă suprarenală, pancreas, etc. Aproape 2000 intervenții au fost pe torace: pe plămân (pneumonectomii, lobectomii, bilobectomii, segmentectomii), pe mediastin (ablații de tumori și chiste), pe pleură (pleurectomii, decorticări pleuro-pulmonare), pe pericard (pericardectomii pentru pericardită constrictivă – 1969), ligaturi de canal arterial (1971), pe peretele toracic (toracoplastii, parietectomii), precum și pe regiunile de graniță cervico-toracică și toraco-abdominală. Aria preocupărilor și intervențiilor a fost largă, cuprinzând și alte intervenții pe simpaticul toracic și lombar pentru tulburări circulatorii, anastomoze porto-cave pentru varice esofagiene în ciroza hepatică, glomusectomie în astmul bronșic grav, timectomii în miastenia gravis s.a.
Primul chirurg în maladia Chilaiditi
A fost primul chirurg din țara noastră care, în polipoza rectocolică difuză, a efectuat cu rezultate bune – colectomia totală (1965), ca singurul mod de a evita atât hemoragiile cât și malignizarea de neevitat din această maladie. În maladia Chilaiditi (interpoziție hepato-diafragmatică), cu tulburări de tranzit, a demonstrat printr-un studiu pe mai mulți membri ai unei familii componenta ereditară a megadolicocolonului care se întâlnește în cadrul bolii, ceea ce înseamnă că orice alt procedeu în afară de rezecția segmentului dilatat este ineficace. Tot în maladia Chilaiditi, împreună cu dr. Bocăneală (primii în țară și secunzii în lume), a demonstrat existența unei forme anatomoclinice posterioare, în același timp a efectuat un procedeu operator personal (publicat în „Journal de Chirurgie” 1968;6:547-52). În cele peste 2000 de cazuri de cancer primar, cu diferite localizări, a studiat 38 de cancere primare
A fondat chirurgia toraco-abdominală
Efectuarea concomitentă a chirurgiei abdominale și toracice, timp de 36 de ani (1960 – 1996) l-a condus la fundamentarea unei chirurgii de graniță toraco-abdominală, care i-a permis găsirea unor soluții superioare de abord și tratament chirurgical al unor afecțiuni ca: herniile hiatale, tumorile joncțiunii eso-gastrice, chistele hidatice ale feței superioare ale ficatului, fistulele bilio-bronșice ș.a. A scris monografia „Aspecte ale chirurgiei de graniță toraco-abdominală”. A fost primul care a efectuat autotransplante de plămân în România, cu scopul de a codifica tehnica („Cercetări exerimentale de autogrefă pulmonară”. A studiat și demonstrat experimental, împreună cu un colectiv din Clinica profesorului Mathey (Paris), modul de refacere a circulației bronșice în transplantele pulmonare, atât prin arteriografie cât și prin preparate bronho-pulmonare injectate cu paste colorate, după sacrificarea animalelor. A studiat si demonstrat experimental pe animale (câini) posibilitatea inlocuirii venei cave superioare cu grefe de teflon cu bune rezultate, ceea ce este de o deosebită importanță practică în cazurile de rezecție de necesitate a tumorilor mediastinale care invadează vena cavă. De asemenea, a studiat funcția de secreție si absorbție a peritoneului inflamat și iradiat (la iepuri) – cu referințe la starea de peritonită.
Recunoscut pe plan mondial
Două monografii au fost premiate de Academia Română, respectiv „Aspecte ale chirurgiei de graniță toraco-abdominală” (1984) si „Timusul” (1990). A fost propusă, de asemenea, în anul 1975-1976, pentru premiul Academiei Române și monografia „Traumatismele toracelui”, care a avut referate foarte bune de la prof. dr. Burghele, Făgărășanu, ș.a., dar în ultimul moment a fost eliminată de la premiere, întrucât unul dintre colaboratori (dr. Ion Curelaru) emigrase între timp în Suedia. A participat sau a trimis comunicări la diferite congrese naționale și internaționale: București, SUA, Atena, Paris, Londra, Copenhaga, etc.
A fost membru al Asociației Medicilor Militari din S.U.A., membru al Academiei de Științe din New York, membru al Asociației Medicale Balcanice, membru al Academiei Medicale din România, membru al Academiei de Științe din România, membru fondator și Președinte de Onoare al Societății de Chirurgie Toracică din România, membru fondator al Fundației „Thorax”. (Lucia BAKI)
