Cel mai frecvent tip de dinte supranumerar este meziodensul, care este localizat pe linia mediană între cei doi incisivi centrali maxilari. Meziodensul poate rezulta şi din divizarea unui singur mugure dentar. Iată o clasificare în funcţie de variaţia lor în dimensiune şi formă:
- eumorfic: dinţii în plus au un aspect relativ normal.
- dismorfic: se aplică când dintele are dimensiuni şi forme anormale.
Complicaţii pot apărea atunci când este prezent un astfel de dinte:
- interferenţa cu erupţia dinţilor vecini,cel mai frecvent motiv pentru întârzierea sau chiar absenţa erupţiei incisivilor centrali.
- înghesuirea dentară. Un meziodens, va determina frecvent incisivii centrali adiacenţi să fie deplasaţi, rotiţi
- anomalii radiculare: formarea rădăcinii incisivilor centrali poate fi afectată de prezenţa unui meziodens
- chisturile
- erupţia ectopică: în loc să erupă la nivelul arcadei dentare, la acelaşi nivel cu ceilalţi dinţi, un meziodens poate erupe ectopic.
Meziodens poate fi detectat cu ajutorul unei radiografii. Controlul dentar regulat trebuie să înceapă când primul dinte al copilului dvs. erupe şi să continue la fiecare şase luni. Se recomandă examinări clinice şi radiografice pentru a gestiona această afecţiune. Când este descoperită afecţiunea, cel mai bun tratament o reprezintă extracţia dinţilor supranumerari. Intervenţia înainte de vârsta de 5 ani reduce complicaţiile chirurgicale şi alinierea greşită a dinţilor permanenţi. Înainte de vârsta de 5 ani, rădăcina meziodenşilor nu este complet dezvoltată, ceea ce face ca extracţia şi vindecarea să aibă mai mult succes. (Dr. Dan Gavrilă)
