Administrarea suplimentelor care conțin vitamina D poate reduce riscul de demență mai ales la persoanele în vârstă și de sex feminin, arată noi cercetări medicale.
Se estimează că peste 150 de milioane de persoane la nivel global vor dezvolta demență până în 2050. Prin urmare, este imperativ să înțelegem modul în care stilul de viață ar putea reduce incidența, menținându-ne sănătatea mentală pe măsură ce îmbătrânim.
Un studiu nou arată că suplimentele de vitamina D reduc riscul demenței cu 40%
Conform unui nou studiu, publicat săptămâna aceasta în Alzheimer’s & Dementia, persoanele în vârstă care au luat suplimente de vitamina D au redus cu 40% riscul de a dezvolta demență în următorii 10 ani, în comparație cu cei care nu au luat acest supliment. Cercetătorii au examinat datele a peste 12.000 de participanți cu o vârstă medie de 71 de ani. Ei au descoperit că 75% dintre cei care au dezvoltat demență în următorii 10 ani au fost cei cărora nu le-au fost administrate suplimente de vitamina D.
Mai mult, femeile care au luat suplimente de vitamina D au redus cu aproape 50% riscul de a dezvolta demență decât cele care nu au luat-o. Prin comparație, și bărbații care au luat suplimente de vitamina D au redus riscul de a face demență, dar doar cu 26%.
Beneficiul uriaș pentru femei este binevenit, având în vedere că la nivel mondial, femeile cu demență depășesc numărul bărbaților cu doi la unu.
În general, am găsit dovezi care sugerează că administrarea începută înainte de a începe pierderilor capacităților cognitive ar putea fi deosebit de benefică“, spune Zahinoor Ismail, unul dintre cercetători, profesor la Universitatea din Calgary și Universitatea din Exeter, pentru Neuroscience News.
Cum ajută vitamina D în boala Alzheimer și alte demențe
Noul studiu se bazează pe cercetări anterioare privind influența vitaminei asupra creierului. Un studiu de la Universitatea Tufts a descoperit că nivelurile mai mari de vitamina D din țesutul creierului au fost corelate cu o funcție cognitivă mai bună, cum ar fi memoria. Vitamina D ajută la eliminarea depozitelor de proteine beta-amiloide, acumulări anormale de proteine în creier care formează cunoscutele „plăci“ caracteristice bolii Alzheimer. „Vitamina D, asemeni altor substanțe nutritive, poate crea rezistență pentru a proteja creierul îmbătrânit împotriva bolilor precum boala Alzheimer și alte demențe asociate“, a scris Sarah Booth, autor al studiului și director al Centrului de cercetare a nutriției umane Jean Mayer USDA privind îmbătrânirea, în comunicatul de presă al studiului.
De câtă vitamina D avem nevoie
De regulă, organismul nostru produce suficientă vitamină D după 15-25 de minute de stat la soare. De aceea, i se mai spune și „vitamina soarelui“. Vitamina D mai poate fi luată și din alimente – ulei din ficat de cod, somon, ton, lapte fortificat, iaurt fortificat, sardine, ficat, gălbenuș. Pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 1 și 70 de ani, doza recomandată de vitamina D este de 600 de unități internaționale (UI). Pentru cei peste 70 de ani, se ridică la 800 UI. (Pentru referință: o porție de 90 de grame de păstrăv are 645 UI, iar o cană de lapte fortificat 2% are 120 UI.) Pe de altă parte, prea multă vitamina D poate face rău! Supradozarea poate duce la niveluri foarte ridicate de calciu în sânge, lucru care va afecta rinichii, conform Harvard Health.
Controversele vitaminei D
Pentru că organismul nostru poate produce vitamina D sub influența luminii soarelui, aceasta nu este chiar o vitamină, ci mai degrabă un hormon. Există sute de studii legate de consumul de vitamina D, despre deficiență și bolile pe care le poate produce. Până prin anii 2000, un nivel scăzut de vitamina D implica boli legate de sistemul osos. De atunci, au început să apară studii, la fel de multe, despre beneficiile acesteia în combaterea depresiei, oboselii, slăbiciunii musculare, chiar și a bolilor de inimă și cancer, scrie SmartLiving.ro într-un amplu articol despre controversele acestei vitamine-hormon.
„Vitamina D pare să fie implicată în multe alte procese celulare de proliferare și diferențiere, ipoteză ridicată în urma descoperirii receptorilor pentru vitamina D și a substratului enzimatic necesar activării vitaminei D la nivelul elementelor sistemului imun și hematopoietic (n.r. – de formare a celulelor care alcătuiesc sângele), mușchiului cardiac și mușchilor netezi, țesutului hepatic, mamar, cerebral, cutanat și la nivelul glandelor endocrine. Mai mult, malignitățile (n.r. – cancerele) dezvoltate la nivelul acestor țesuturi, prezentând receptorii amintiți, pot răspunde la acțiunile antiproliferative ale vitaminei D (n.r. – mai clar, vitamina D ar putea fi eficientă în combaterea acestor tipuri de cancer), aspect aflat actual în cercetare în multe trialuri clinice cu analogi de vitamina D“, enumeră o parte dintre potențialele beneficii suplimentare ale vitaminei D dr. Alexandra Nilă, în cadrul articolului mai sus amintit. Însă tot ea subliniază că, „deoarece multe astfel de beneficii sunt momentan pur teoretice, nu există recomandări pentru suplimentarea cu vitamina D în afecțiuni ale țesuturilor amintite, altele în afara celor implicate în metabolismul fosfo-calcic“.
Dacă până acum câțiva ani, suplimentarea cu vitamina D se făcea doar sugarilor și vârstnicilor cu boli ale sistemului osos, noile cercetări recomandă administrarea de suplimente de vitamina D și adulților.
Într-un interviu realizat cu dr. Alexis Cochino despre rolul vitaminei D în imunitate, medicul recomandă dozarea acestei vitamine cel puțin o dată pe an și suplimentarea, atunci când medicul recomandă în urma analizei. „În condițiile în care luam 3.000–4.000 de unități pe săptămână și îmi expuneam (n.red. la lumina soarelui) doar fața și mâinile, aveam constant deficit. Când am stat cu suprafețe mai mari de piele expusă la soare, s-a cunoscut diferența“, povestește medicul. În ceea ce privește rolul vitaminei D pentru creier, chiar și autorii studiului de la care a pornit acest articol recunosc că, în timp ce creșterea aportului de vitamina D poate fi benefică pentru anumite persoane, este nevoie de mai multe cercetări asupra modului în care această vitamină are un impact direct asupra creierului.
