,,Proorocule şi Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celei ce te-a născut şi amuţirea părintelui tău s-a dezlegat la mărita şi cinstita naşterea ta, şi întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduieşte“ ( Troparul Sărbătorii )
Luni, 24 iunie 2019, se sărbătoreşte Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. În această zi se sărbătoreşte Drăgaica sau Sânzâienele.
Ultimul Profet al Vechiului Testament
Ioan Botezătorul este ultimul Profet al Vechiului Testament şi totodată personajul care face trecerea de la Vechiul Testament la Noul Testament. El a fost ales special de către Dumnezeu în acest scop şi a ştiut lucrul acesta încă din anii copilăriei. Biserica îi acordă lui Ioan o mare însemnătate, fapt pentru care el este sărbătorit de mai multe ori în calendarul răsăritean ( Biserica Ortodoxă şi Greco-Catolică ). La 24 iunie se sărbătoreşte Naşterea sa, la 6 ianuarie Botezul Domnului în Iordan, la 7 ianuarie sărbătorim Soborul Sfîntului Ioan Botezătorul, iar la 29 august Tăierea capului Sfîntului Ioan Botezătorul. Întreaga viaţă a lui Ioan Botezătorul a fost o jertfă adusă lui Dumnezeu, iar moartea sa a fost demnă şi curajoasă. De la Ioan învăţăm să nu facem niciodată compromisuri, el a preferat să moară decît să nu urmeze linia adevărului. ,,Pui de năpîrci, cine v-a învăţat să fugiţi de mînia viitoare?“ le spunea fariseilor şi saduceilor care constituiau principala clasă sacerdotală şi politică din Israel. Expresia lui Ioan îşi găseşte veridicitatea şi astăzi cînd printre mai marii zilei domnesc ,,puii de năpîrci“ adică laşii care au ajuns în funcţii înalte printr-o viaţă plină de compromisuri.
Naşterea lui Ioan
Cercetătorii nu sunt unanimi când este vorba despre anul naşterii Profetului. Unii susţin că Ioan s-a născut în anul 4 î.Hr. iar alţii dau ca dată a naşterii anul 7 î.Hr. Conform Noului Testament Ioan se naşte cu şase luni înaintea vărului său Iisus din Nazareth. Naşterea lui Ioan are loc printr-o minune conform datelor furnizate de Sfînta Scriptură, mai precis Noul Testament. ,,În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisaveta. Amîndoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rînduielile Domnului. N-aveau copii, pentru că Elisaveta era stearpă; şi amîndoi erau înaintaţi în vîrstă. Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui, după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre şi să tămîieze în Templul Domnului. În ceasul tămîierii, toată mulţimea norodului se ruga afară. Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, şi a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămîiere. Zaharia s-a spăimîntat, cînd l-a văzut; şi l-a apucat frica. Dar îngerul i-a zis: Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisaveta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El. Zaharia a zis îngerului: Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sînt bătrîn, şi nevastă-mea este înaintată în vîrstă. Drept răspuns, îngerul i-a zis: Eu sînt Gavriil, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună. Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, pînă în ziua cînd se vor întîmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor…..Elisavetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu. Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. Dar mama lui a luat cuvîntul, şi a zis: Nu. Ci are să se cheme Ioan. Ei i-au zis: Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta. Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele. Zaharia a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicînd: Numele lui este Ioan. Şi toţi s-au minunat. În clipa aceea, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvînta pe Dumnezeu“ ( Luca 1, 5-20; 57-64 ) Oraşul în care s-a născut Ioan Botezătorul purta numele Orini.
Înfăţişarea lui Ioan
Biblia ni-l prezintă pe Ioan ca pe un ascet şi un pustnic. ,,Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era încins cu un brîu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică“ ( Matei 3, 4 ) De asemenea, purta barbă, părul lung, şi era vînjos. Ioan a primit chemarea profetică în jurul anului 26 d. Hr., la vîrsta de 30 de ani. ,,La baza lui stă vechiul nume ebraic Johanan, care după formaţie este un nume teoforic, compus din Jahve ( forma scurtă, Jo ) +hanan ,,a avea milă“, ,,a milui“, deci semnificaţia numelui este ,,Jahve a miluit“, ,,Dumnezeu a avut milă“. Atestat în inscripţiile creştine ale primelor veacuri, formele dominante vor fi cele ale latinei tîrzii, Joannes după influenţa grecească a lui Iwavvns. Răspîndirea numelui în toată Europa într-o perioadă relativ timpurie se explică prin faptul că acest nume a fost purtat de mari sfinţi, martori ai activităţii Mîntuitorului“ ( Aurelia Bălan Mihailovici, Dicţionar Onomastic Creştin, Ed. Minerva Bucureşti 2003 )
Relatări istorice despre Ioan
Este cert faptul că Ioan este personaj istoric. El şi-a început activitatea în timpul împăratului roman Tiberiu. ,,Iar în al cincisprezecelea an de domnie a cezarului Tiberiu, pe cînd Ponţiu Pilat era procurator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, şi Filip, fratele său, tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, şi Lisanias, tetrarh al Abilenei, în vremea arhiereilor Anna şi Caiafa, fost-a cuvîntul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie“ ( Lc. 3; 1,2 ) Însăşi Scriptura este un autentic document istoric. Istoricii antici vorbesc şi ei despre Ioan. ,,Un om bun care le-a cerut iudeilor să practice virtuţile, să fie drepţi unii cu alţii şi pioşi faţă de Dumnezeu, şi să se unească prin botez“ ( Josephus Flavius, Antichităţi iudaice 18, 117 ) Tot istoricul evreu Josephus Flavius mai spunea despre Ioan că ,,Acesta i-a învăţat pe oameni că botezul era acceptabil dacă era făcut nu spre iertarea păcatelor, ci pentru purificarea trupului, dacă sufletul a fost purificat mai întîi prin neprihănire“.
