,,În Sfânta și Marea Sâmbătă, prăznuim îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viața veșnică” spune cartea Triodului.
Aici un lucru este lămuritor: Prohodul Domnului se săvârșește Vineri seara, pentru că, după tipic și ziua liturgică, cea de a doua zi începe de la ora 17.00 seara. Așadar, în Triod veți găsi scris: În Sfânta și Marea zi Sâmbătă- Denia de Vineri seara când se cântă și Prohodul Domnului”. Ziua de Sâmbătă începe Vineri, la ora 17.00 conform timpului liturgic. Iisus își dă ultima suflare strigând în limba Sa, aramaica:
- ,,Eli, Eli, lama sabahtani?”
- ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
Dar mulți nu știu că El, de fapt, se ruga, spunea Psalmul 21. ,,Și atunci ne apare în memorie Psalmul 21 interpretat de cult și de Părinții Bisericii drept psalm mesianic, fiindcă în el Pătimirea lui Iisus în mod precis cu o anticipare de circa zece secole. Că acest psalm are o deosebită importanță în gândirea lui Iisus și a ucenicilor Săi o demonstrează faptul că cel puțin primul său verset e citat de Iisus însuși pe cruce în textul original ebraic (în epoca sa limba curentă în Palestina era aramaica), cu puține clipe înainte de moarte…” spune medicul Luigi Malantrucco.
Psalmul 21 începe astfel: ,,Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea greșelile mele…ș.a…” Au urmat atunci semnele descrise în Evanghelie:
- ,,Și, iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos, și pământul s-a cutremurat, și pietrele s-au despicat; Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat. Și ieșind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă și s-au arătat multora. Iar sutașul și cei împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (Matei 27, 51-54)
Iosif din Arimateea îi cere trupul de la Pilat:
- ,,Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care și el era un ucenic al lui Iisus. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. Și Iosif, luând trupul, l-a înfășurat în giulgiu curat de in și l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, și, prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, s-a dus. Iar acolo erau Maria Magdalena și cealaltă Marie, șezând în fața mormântului. Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilat, zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul acela a spus, fiind încă în viață: După trei zile Mă voi scula. Deci, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină și să-L fure și să spună poporului: S-a sculat din morți. Și va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi. Pilat le-a zis: Aveți strajă; mergeți și întăriți cum știți. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul, pecetluind piatra”. (Matei 27, 57-66) Iisus este pus în mormânt iar o liniște tainică se lasă peste toată firea. Medităm la mormântul lui Hristos în tăcere, cu toții așteptând și lăsând să vorbească doar tăcerea. ,,Dar deodată iadul se strânge și se cutremură, când simte puterea mai tare a Domnului; și după puțină vreme s-a sculat Hristos, piatra cea tare și din capul unghiului, și a scos pe cei ținuți din veac din iad”. (Triodul)
(Ștefan BOTORAN)
