O personalitate marcantă a Țării Făgărașului este generalul Ioan Boeriu. S-a născut la 10 octombrie 1859, în Vaida Recea, azi Recea, din județul Brașov. Și-a început studiile la școala grănicerească din satul natal, după care a absolvit patru clase la Gimnaziul greco-catolic din Sibiu. În ultima instituție de învățământ și-a desăvârșit cunoașterea limbii germane, limbă care i-a fost deosebit de utilă în viitoarea carieră militară. După absolvirea gimnaziului, părinții l-au îndemnat să urmeze o carieră preoțească. Unchii lui au remarcat pasiunea sa pentru domeniul militar și au intervenit la colonelul baron David Urs de Margina, cu ajutorul căruia a fost primit la ,,Școala Militară de Cadeți (Kadettenschule) din Sibiu, în 1874. După terminarea școlii cu calificativul ,,eminent“ a fost repartizat, la 1 septembrie 1879, ca și cadet, la Regimentul de Infanterie nr. 68, al Corpului de Armată nr. 4 din Solnoc. La scurt timp, batalionul unde era încadrat, și-a mutat sediul în Bosnia, unde a activat aproape doi ani. Reîntors la Solnoc a fost repartizat la Comanda Militară Cercuală de Întregire, unde a activat până la obținerea gradului de căpitan. Reîntors la sediul regimentului, în 1905, a susținut examenul pentru gradul de maior. După avansare, a fost transferat la Regimentul de Infanterie nr. 33 din Arad, unde, la 1 mai 1909, a fost avansat la gradul de locotenent colonel și recompensat, în mai multe rânduri, cu decrete de recunoștință din partea forurilor asutro-ungare. La izbucnirea Primului Război Mondial, regimentul comandat de el a fost staționat pe frontul rusesc.
Victoria de la Polichna
În dimineața zilei de 23 august 1914, colonelul a așteptat, pe un front de 30 km lungime la Polichna, în apropiere de Krasnik, cu numai 18 batalioane și 10 baterii, atacul rușilor, care dețineau superioritatea în efective. Soldații săi au reușit, cu Boeriu în frunte, într-o luptă de 13 ore, cu mari pierderi, să oprească inamicul până când, în cele din urmă, regimentele de infanterie nr. 12, 14, 71 și 219 au sosit ca sprijin. Inamicul a fost învins și i-au fost capturate trei steaguri, 18 tunuri și numeroase mitraliere, iar 6000 de soldați ruși au fost luați prizonieri. Prin cucerirea localității Polichna s-a creat premiza victoriei austriece în Bătălia de la Krasnik. Faptele sale de arme au fost consemnate, în mod repetat, atât în presa austro-ungară cât și în cea românească. La 11 septembrie 1915, colonelul Ioan Boeriu a fost decorat cu ordinul ,,Maria Tereza“, în grad de cavaler. Totodată, a fost înnobilat, primind titlul de baron, cu predicatul ,,de Polichna“, după numele amplasamentului pe care l-a apărat cu vitejie. Până în anul 1916 a mai fost decorat cu ordinul imperial ,,Leopold“, ordinul imperial ,,Coroana de Fier“, ,,Crucea Meritul Militar“, ordinul militar ,,Signum Laudis“. După ieșirea din spital, rămas infirm, generalul a fost transferat la Ministerul Imperial și Regal de Război. La 11 noiembrie 1918 a fost avansat la gradul de ,,Feldmarschalleutnant“.
A sfințit primul steag românesc la Viena
La 12 noiembrie 1918 a preluat conducerea Senatului Militar Român Central“, pentru ca, în 17 noiembrie să depună jurământul de credință față de națiunea română și să sfințească primul steag tricolor, la Viena. A organizat militarii români din Viena și Praga și a instaurat ordinea în cele două orașe. După 10 zile a condus îmbarcarea și repatrierea soldaților români, care au ajuns, în dimineața de 1 decembrie, la Alba Iulia. A fost primit în cadrele active ale armatei române în 18 noiembrie 1918, cu gradul de general de divizie și a jucat un rol extrem de important în crearea Armatei Ardelene și a Jandarmeriei. La 18 ianuarie 1919 a fost numit comandant al Comandamentului General teritorial Sibiu și a început organizarea Corpurilor VI și VII Armată, o mare parte din efectivele acestora participând la ocuparea Budapestei, în 3-4 august 1919, și înfrângerea Ungariei bolșevice. A sprijinit înființarea Școlii Militare de Infanterie nr.2, din Sibiu, care a început să funcționeze din toamna anului 1920. La 17 februarie 1921 a fost decorat, de către regele Ferdinand, cu ordinul ,,Coroana României“, în grad de mare ofițer. Două zile mai târziu a predat generalului Henri Cihovskz comanda Corpului VII Armată și a trecut în rezervă.
Membru în ASTRA și președinte al Fondului școlar grăniceresc
De acum pensionar, a depus o muncă intensă în viața culturală a Transilvaniei, fiind- timp de un deceniu, membru în Comitetul Central al ASTREI și, în două perioade, președinte al Comitetului Adminsitrativ al Fondului Școlar Grăniceresc. În ultima perioadă a vieții s-a retras în localitatea natală, unde a și decedat, la 2 aprilie 1949, și unde a fost înmormântat. Ioan Boeriu a desfășurat o activitate deosebit de intensă în cadrul Consiliului Dirigent și a participat la vizita pe care regele Ferdinand a desfășurat-o în Transilvania și la vizita generalului Berthelot de la Sibiu, 2 ianuarie 1919. Este un reprezentant deosebit al Țării Făgărașului, al urmașilor grănicerilor de aici, dar și un român dedicat carierei.
