,,Refugiile montane sunt salvatoare de vieţi’’ susţine Tomas Bross de la Salvamont Victoria
- În Munţii Făgăraşului există nouă refugii montane
Munţii Făgăraşului sunt consideraţi cei mai periculoşi din Carpaţi, traseele montane fiind de multe ori fatale pentru turiştii fără experienţă, fără condiţie fizică şi neechipaţi corespunzător. O spune cel mai vechi salvamontist din Victoria, Tomas Bross. Tot el susţine că traseul cel mai dur şi lung din masiv leagă cabanele Valea Sâmbetei şi Podragu şi se parcurge în minim 10 ore, iar pe vreme nefavorabilă în 16 ore. Acest traseu a luat multe vieţi omeneşti, fiind denumit ,,traseul morţii”. Salvamontiştii de la Victoria au venit în sprijinul turiştilor şi au construit 9 refugii montane, spaţii adăpostite unde turiştii pot înnopta şi odihni. Au bătut mereu la uşile Guvernului şi Consiliului Judeţean pentru a putea finanţa construcţia refugiilor. Insistenţele lor s-au finalizat abia în anul 2010, când pe lista refugiilor montane s-au adăugat încă 7 construcţii. Primele două s-au edificat însă până în 1985, în Curmătura Zârnei şi pe Viştea Mare. ,,Unele trasee montane sunt lungi şi greu de parcurs, iar unii turişti care nu aveau condiţie fizică bună, au murit pe aceste trasee. Cele mai multe tragedii s-au înregistrat în perioada anilor 1975 – 1985. Atunci, am căutat soluţii şi am construit primele două refugii montane de tip cameră la Curmătura Zârnei şi pe Viştea Mare. În perioada 2008 – 2010 au fost construite alte şapte refugii montane, dar de tip sferă. Refugiile montane sunt salvatoare de vieţi, iar utilitatea acestora s-a dovedit în timp. După edificarea refugiilor montane, în Munţii Făgăraşului nu s-au mai înregistrat victime din cauza epuizării fizice” a explicat Tomas Bross, salvator montan.
Cel mai dur traseu din masiv
Mulţi turişti dornici să urce în Munţii Făgăraşului n-au ţinut cont de regulile nescrise ale muntelui şi de avertismentele salvamonţilor, punându-şi astfel vieţile în pericol. Traseul ce leagă Cabana Valea Sâmbetei de Cabana Podragu este cel mai dur din masiv, aici înregistrându-se cele mai multe accidente, majoritatea mortale. Tocmai de aceea a fost denumit ,,traseul morţii”. Acest traseu se parcurge în zece ore dacă vremea este favorabilă. ,,Distanţa este mare, iar traseul este foarte greu cu multe coborâşuri şi urcuşuri. L-am denumit ,,traseul morţii’’ pentru că mulţi turişti şi-au pierdut viaţa în urma epuizării. Cele mai multe victime au fost înregistrate în perioada anilor 1970 – 1985’’ a mai spus Tomas Bross.
Victime ale ,,traseului morţii”
Majoritatea cazurilor de epuizare fizică au fost înregistrate în sezonul de vară şi au fost cauzate de lipsa echipamentului corespunzător şi de pregătirea fizică precară a turiştilor. ,,Îmi amintesc un caz care ne-a impresionat. Un grup de trei turişti din Bucureşti au plecat de la Cabana Valea Sâmbetei către Cabana Podragu şi au murit pe traseu epuizaţi, deşi mai aveau puţin până la Cabana Podragu. Fără pregătire fizică nu poţi parcurge un astfel de traseu. În condiţii nefavorabile traseul de la Cabana Valea Sâmbetei până la Cabana Podragu se face şi în 16 ore. Ultima victimă a fost înregistrată în anul 1987. Doi turişti, soţ şi soţie, au plecat de la Cabana Valea Sâmbetei spre Cabana Podragu, bărbatul a cedat fizic şi a murit. Soţia a continuat traseul până la Cabana Podragu, unde a cerut ajutor. Din păcate nu s-a mai putut face nimic, bărbatul decedase. Pe traseu, cei doi au trecut pe lângă o cruce, atunci bărbatul a spus şi mie îmi vei face aici o cruce” a mai spus Bross.
Refugii cu 12 locuri în Curmătura Zârnei şi pe Viştea Mare
,,Până nu s-au construit refugiile montane, turiştii dormeau sub cerul liber, în ploaie şi vânt. Aceştia nu reuşeau să parcurgă distanţa de la o cabană la alta până se lăsa întunericul şi erau nevoiţi să doarmă afară, deşi nu aveau corturi. Primul refugiu montan din Munţii Făgăraşului a fost construit în Curmătura Zârnei la cota de 1.900 metri altitudine. Acesta nu mai funcţionează, dar la o distanţă mică am construit, în 2008, un alt refugiu nou. Construcţia este solidă în stil cameră şi bine izolată şi are 12 locuri de odihnă cu paturi supraetajate. De la acest refugiu se ajunge la Cabana Urlea în trei ore. Tot în anul 2008 am renovat şi refugiul de la Viştea Mare, de la cota de 2.300 metri altitudine. Construcţiile sunt aproape la fel, stil cameră, cu câte 12 locuri la prici. Aceste refugii sunt foarte utile şi au fost concepute pentru situaţii de urgenţă” a mai spus salvamontistul Bross.
Refugiile montane, salvează turiştii epuizaţi fizic
,,Unii turişti nu respectă unele reguli nescrise. Refugiile se folosesc doar în caz de necesitate, nu pot fi ocupate 2 – 3 zile ca şi cum ai sta la cabană, iar turiştii trebuie să înţeleagă acest lucru. În plus ei trebuie să facă curăţenie în refugii şi să închidă uşa la plecare. Pentru ca aceste refugii să fie în stare bună de funcţionare, periodic salvamontiştii din Victoria le verifică. De multe ori facem curăţenie şi reparăm ce strică turiştii” a mai spus salvamontistul.
Şapte refugii de tip sferă
Ultimele şapte refugii montane construite în Munţii Făgăraşului au fost de tip sferă şi sunt la dispoziţia turiştilor care au nevoie de odihnă. Aceste refugii sunt amplasate în zona Vârfului Comisul, lângă Vârful Berevoiescu, pe Muchia Scoarţa, sub Vârful Moşu, pe Muchia Scara, lângă Lacul Urlea, pe Muchia Sâmbăta de sub Vârful Caţavei. Reamintim că primele trasee montane organizate în Munţii Făgăraşului aparţin asociaţiei SKV, la 1881, iar prima cabană montană edificată, tot de SKV, a fost Cabana Negoiu, la 1890. A urmat apoi lanţul de cabane : Cabana Podragu, Cabana Valea Sâmbetei, Cabana Turnuri, Cabana Urlea, Cabana Fata Pădurii, Cabana Bâlea. Astăzi unele dintre ele nu mai sunt funcţionale, Urlea care a ars în întregime anul trecut şi Fata Pădurii. (Carla TATU)
