Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

Luni, 26 Octombrie a.c. creştinii ortodocşi şi greco-catolici îl prăznuiesc pe Sfântul Dimitrie sau Dumitru, Izvorâtorul de Mir. Originea acestei sărbători se află în actele martirice şi documentele din primele secole ale Bisericii Primare, când creştinii au trebuit să treacă prin diferite prigoane lansate de împăraţii romani împotriva lor. Este perioada de jertfă a Bisericii lui Hristos, cea a catacombelor. Au fost zece mari persecuţii împotriva creştinilor ordonate de unii dintre împăraţii romani. Prima persecuţie s-a desfăşurat în vremea sceleratului împărat Nero (54-68 d.Hr.), cel care a dat foc Romei ca să aibă inspiraţie poetică şi a dat apoi vina apoi pe creştini, ca să nu fie probabil linşat de poporul roman. Alte surse susţin că Nero a dat foc Romei pentru a o ,,reclădi“ mult mai frumoasă sub numele de Neronia. ,,Sub acuza de atentat împotriva statului şi la viaţa împăratului, creştinii sunt declaraţi ,<<inamicii neamului omenesc>> şi ai civilizaţiei umane. Sunt ucişi Sfinţii Petru şi Pavel, împreună cu un alt mare număr de martiri“. (Istoria Bisericii Universale şi a Bisericii Româneşti de la origini pînă astăzi ) Cea de-a doua persecuţie are loc sub Domiţian (90-96). Sub Traian (98-117) s-a dezlănţuit a treia persecuţie în anul 111 după cum ne informează Plinius cel Tînăr. Sub Marcus Aurelius are loc cea de-a patra persecuţie, iar sub Septimius Sever urmează apoi cel de-al cincelea val al persecuţiilor. Maximian Tracul îi prigoneşte şi el într-un mod barbar pe creştini dar, sub Decius (249-251) are loc cea de-a şasea mare prigoană asupra creştinilor. Valerianus (257-258), Diocleţian (284-305), Galerius-general al lui Diocleţian şi Maximianus Daia (312) îi prigonesc la rândul lor pe creştini.

Sfinţii şi mărturisitorii

,,Pe lângă Maica Domnului şi îngeri, în Biserică sunt cinstite şi alte persoane alese, bărbaţi şi femei, numite sfinţi. Cuvântul sfânt este, la noi, de origine slavă. El corespunde cuvântului grecesc haghios care reproduce cuvântul ebraic kardos, însemnând pus deoparte de cele obişnuite (lumeşti) pentru utilizare în legătură cu cele divine. În primele zile ale creştinismului, cuvântul sfânt era folosit pentru toţi creştinii. Ulterior, după ce pentru ucenicii lui Hristos s-a generalizat denumirea de creştin, termenul sfânt va fi utilizat pentru creştinii care s-au distins printr-o viaţă deosebită în cadrul Bisericii în ceea ce priveşte relaţia lor cu Dumnezeu. Ei s-au pus oarecum deoparte în interiorul comunităţii religioase, consacrându-şi viaţa lui Dumnezeu. Sfinţii sânt eroii creştinătăţii şi de aceea îi cinsteşte Biserica. Există mai multe categorii de asemenea eroi: patriarhii şi drepţii Vechiului Testament, apostolii şi ucenicii Mântuitorului, martirii şi mărturisitorii, marii teologi ai Bisericii, ierarhi, călugări şi mari asceţi, dar şi oameni obişnuiţi. Sfinţii sunt, aşadar, acei creştini care au avut o viaţă exemplară din punct de vedere moral şi al angajamentului pe calea trăirii autentice şi eficace a relaţiei cu Dumnezeu.“ (Vasile Răducă- Ghidul Creştinului Ortodox). Sfântul Dumitru a fost unul dintre martirii şi mărturisitorii Bisericii lui Hristos.

Sfântul Dumitru, personaj istoric

 ,,Sfântul Dumitru izvorâtorul de mir, nobil, ofiţer, proconsul al Ahaei, ucis cu lancea în Tesalonic la 309“. Aceasta este una dintre cele mai precise informaţii cu privire la Sfântul Dumitru din punct de vedere al informaţiilor istorice, care îi atestă funcţia exactă a acestui martir al Bisericii din primele secole. ,,Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284-311) şi era fiul voievodului cetăţii Tesalonicului, botezat în taină de părinţii săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creştinilor.“ ( Proloagele I ). Din aceste informaţii aflăm că Dumitru a fost un personaj important din cadrul administraţiei romane: nobil, fiul voievodului cetăţii, ofiţer şi proconsul. ,,Sf. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de mir, originar din Tesalonic, fiul guvernatorului cetăţii. Acest sfânt a trăit şi a suferit în timpul domniei lui Diocleţian şi a lui Maximian. El a fost botezat şi crescut de părinţii săi în rânduiala creştină, în mare taină, spre a evita osânda împăratului. Exemplul părinţilor săi în toată practicarea vieţii creştine, harul pe care îl primeşte de la Dumnezeu fac din Dimitrie un tânăr destoinic şi de bun renume. După moartea tatălui său, împăratul îl numeşte direct guvernator al Tesalonicului.“ ( Aurelia Bălan- Dicţionar Onomastic Creştin)

Mărturia credinţei
 

Dumitru, în ciuda gradului său destul de avansat în ierarhia romană, îşi mărturiseşte în mod făţiş convingerile religioase. ,,În această calitate i-a ajutat pe mulţi, explicând tainele credinţei creştine, ceea ce a făcut ca mulţi să se boteze, lucru care a ajuns la urechile împăratului“ Proconsulul Dumitru este audiat în cele din urmă de împărat. ,,Deci, nu după multă vreme, a cunoscut împăratul că voievodul Dimitrie este creştin şi s-a mâniat foarte. Drept aceea, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, Maximian a poruncit să se facă praznic în fiecare cetate, în cinstea zeilor, şi a venit împăratul şi în Tesalonic. Şi, Dimitrie, fiind întrebat, de sunt adevărate cele auzite despre dânsul, a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creştin şi a defăimat închinarea cea păgânească. Şi îndată, împăratul a poruncit să-l închidă în temniţă, până la încheierea jocurilor în cinstea venirii sale“. (Proloagele I )

Nestor

 Cu ocazia acelor sebări aveau loc şi lupte în arenă în care, pe lângă luptători, erau aruncaţi în luptă şi oameni care căzuseră în dizgraţia împăratului, mai ales creştini. Mândria împăratului o constituia un vandal puternic şi sălbatic care ucidea cu mare uşurinţă pe nume Lie. Apare un tânăr ce se numea Nestor şi îl caută pe Sfântul Dumitru în închisoare cerându-i să se roage pentru el căci vroia să îl înfrunte pe acest Lie. Dimitrie l-a însemnat pe acest tânăr cu semnul Sf. Cruci spunându-i: ,,Du-te şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi“. Originea lui Nestor nu este cunoscută, datele sunt foarte puţine cu privire la identitatea lui dar ar fi putut foarte bine ca el să fi fost un luptător destoinic şi experimentat, convertit de curând. Are loc o luptă liberă între vandal şi Nestor în urma căruia războinicul preferat al împăratului este ucis pe loc.

Martiriul
 În urma acestui eveniment, împăratul se mânie şi trimite ostaşi să-l străpungă cu suliţele pe Dimitrie, lucru ce are loc în data de 26 octombrie a anului 303. A doua zi este decapitat şi Nestor care a fost condamnat la moarte. De fapt, tânărul luptător care l-a înfruntat pe Lie, este prăznuit în calendar la data de 27 octombrie.
(Ştefan BOTORAN)