Maria Tănase  îşi avea rădăcinile la Cârţa.  Peste un million de români au condus-o pe ultimul drum

•   Istoricul Nicolae Iorga a denumit-o pasărea măiastră a muzicii româneşti

•  ,,Această imensă mulţime, care prin numărul ei, te duce cu gândul la vreun exod uriaş” consemna poetul Ion Vinea în Glasul Patriei

22 Iunie 1963.   Maria Tănase părăsea scena muzicii româneşti pentru totdeauna.  La Spitalul Fundeni, primadona străzilor bucureştene punea capăt acestui drum terestru şi efemer şi se înălţa spre cer.   Două zile mai târziu, foştii spectatori ai scenelor teatrale, ai estradelor muzicale sau ai grădinilor de restaurant care au aplaudat-o frenetic altădată, păşeau tăcuţi şi îndureraţi în jurul catafalcului. Peste un million de români au condus-o pe ultimul drum.

•   ,,De la înmormîntarea popularului actor de operetă Leonard nu s-a mai văzut atâta lume mai ales atâtea femei defilând în faţa unui catafalc. La fel ca atunci, mii şi mii de bucureşteni au însoţit la ultimul lăcaş pe Maria Tănase“ scria marele dramaturg Victor Eftimiu în  Contemporanul, nr. 26 din 28 iunie 1963.
•    Scriitorul Petru Vintilă, scria în  Luceafărul, nr. 18 din 8 iulie 1963: ,,Pe ultimul drum al marii artiste care a cântat nu odată lumea dezolantă a mahalalei bucureştene au petrecut-o mulţimile marelui oraş întinerit. Nu voi uita niciodată mulţimile de oameni pe care le-am văzut adunate cu îndurerare la înmormîntarea acestei mari artiste, ciorchinii de oameni urcaţi pe acoperişurile şi balcoanele blocurilor din Calea Victoriei până sus în dealul de la Negru Vodă, la vechiul cimitir Belu“.

Sfîrşit de drum

•   În  Glasul Patriei, nr. 19 din 1 iulie 1963, poetul Ion Vinea consemna:
  ,,Această imensă mulţime, care prin numărul ei, te duce cu gândul la vreun exod uriaş, la vreo roire de popor în restrişte, o însoţea la locul de veci pe Maria Tănase. În fruntea convoiului înainta un car a cărui povară de coroane şi jerbe de flori sporea necontenit pe ultimul drum.  De pe terasele şi balcoanele înţesate, de la ferestrele deschise cădeau fără întrerupere buchetele supremului bun rămas. Era în această mişcare mută şi îndoliată o jale atât de mare şi de unanimă, încât ai fi zis că posomorâtul şi funebrul alai îşi petrece chiar propriul lui suflet la mormânt. A fost într-adevăr, o spontană şi obştească tresărire, un strigăt de durere în toate inimile la vestea că Maria Tănase a murit. Frumuseţea ei tânără, chipul expresiv şi mândru, plin de farmec şi de căldură a îmbrăcat masca morţii risipindu-se printre crucile şi arborii cimitirului. În urma ei au păşit cu umbre cernite spectatorii Bucureştilor“

Ana Munteanu din Cârţa era  mama artistei

 Câţi făgărăşeni ştiu că Pasărea Măiastră a muzicii româneşti îşi trage seva din Ţara Făgăraşului? Cu siguranţă, doar cei  precum  inginerul Telu Popa şi notarul Mariana Săbăduş ştiau acest lucru.  Ana Munteanu din Cârţa este mama îndrăgitei noastre interprete, iar Ion Coandă Tănase, din Amaradia, copil din 8 fraţi, era tatăl ei. În toamna fatidicului şi sîngerosului an 1907, Ion Coandă se angajează la Grădina Botanică din dealul Cotrocenilor. O schimbare providenţială. ,,Îmbătat de parfumul tufelor de magnolia, de multe ori Ion asculta vrăjit un glas nespus de frumos şi puternic: vocea caldă a unei fete care lucra alături de el la Grădina Botanică. Se numea Ana Munteanu şi venise din comuna sa natală Cârţa, din preajma Făgăraşului; îl atrăsese făptura-i frumoasă şi dreaptă, înaltă şi cu prestanţă în ţinută. O îndrăgise repede. Din pricina ei în nopţile de nesomn îşi împletea visul de dragoste cu un dor tainic; o alesese să-i fie mireasă. De acel ianuarie al anului 1909, când iarna aşternuse zăpada moale peste toate străzile legendarei cetăţi a ciobanului Bucur, aveau să-şi amintească deopotrivă Ana şi Ion, ziua de 15 care-i unise pentru tot restul vieţii prin cununie“ (Maria ROŞCA,   Maria Tănase).

  O viaţă artistică de invidiat

Maria   se născuse în dimineaţa zilei de 25 septembrie 1913.   Pe când avea doar cinci ani  Maria începea să cânte vrăjită de frumuseţea cântecului. Maria a fost înconjurată de muzică şi dans încă de când nu deschise bine ochii. Duminica era, pentru Maria, un adevărat hram al bucuriei şi al naturii trezite la viaţă.  Pentru Maria, Ion Coandă, era un adevărat idol. Încă din adolescenţă ea începe să-şi trăiască viaţa într-un ritm alert, frenetic şi într-un stil boem. La 15 ani se înscrie la concursul Miss România,  dar pică la proba costumelor de baie. La 16 ani trăieşte o poveste de dragoste cu un tânăr medic care o lasă gravidă. Face avort şi rămâne cu sechele pentru întreaga viaţă, nu va mai putea avea niciodată copii.   La vârsta de 21 de ani Maria Tănase începe să cocheteze cu teatrul şi urcă pe scenă în trupa lui Constantin Tănase. Au urmat discurile imprimate care au fost o reuşită.  După aceea s-a angajat la  Columbia care a trimis-o la Viena, unde a imprimat noi discuri,  apoi a cântat  cu 2000 de lei pe seară la restaurant.   În anul 1937 Maria Tănase va imprima primele cântece populare la casa de discuri ,,Columbia“ sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu şi Harry Brauner.  În data de 20 februarie 1938 are loc debutul radiofonic al Mariei Tănase când  va fi acompaniată de artistul Ion Matache din Argeş.  La data de 17 august 1938 Maria Tănase va cânta la încheierea cursurilor de vară ale Universităţii populare de la Vălenii de Munte din Prahova. Aici,  istoricul Nicolae Iorga îi va da supranumele de ,,Pasărea măiastră“. Tot în acea perioadă se va angaja la teatrul ,,Alhambra“ al lui Nicolae Vlădoianu. Un alt eveniment deosebit de important din viaţa Mariei Tănase îl constituie participarea acesteia la Expoziţia Universală de la New-York din 16 aprilie 1939. Aici îi va cunoaşte pe George Enescu şi pe Constantin Brâncuşi. Unele surse vorbesc chiar despre o idilă care ar fi avut loc între demiurgul ,,Coloanei Infinitului“ şi Pasărea Măiastră a cântecului nostru.

 
 Repertoriu  cules din toate zonele ţării

 Nu mulţi cântăreţi români se pot lăuda cu o viaţă artistică atât de bogată şi un repertoriu deosebit de impresionant pentru că Maria Tănase a cules cântece din toate zonele folclorice reprezentative ale ţării. Ea a fost de departe cea mai complexă interpretă a muzicii româneşti interpretând doine, oraţii de nuntă, cântece de leagăn, de joc, hore, sârbe, învîrtite, jieneşti, de dragoste, de petrecere, lăutăreşti, satirice, bocete. Până în anul 1940 de repertoriul ei s-a îngrijit Harry Brauner. În martie 1941 Maria Tănase călătoreşte în Turcia unde cântă în spectacolul de revistă Melody Revue de la Istanbul cu prilejul inaugurării Teatrului de vară ,,Taxîm“. Aici ea este desemnată cetăţean de onoare chiar de către preşedintele Turciei.   Deşi filată de Securitate, era prea valoroasă şi reprezentativă pentru imaginea României ca să fie închisă pe motive politice. În anul 1952 este solicitată să profeseze la Şcoala medie de muzică nr.1 din Bucureşti în cadrul unei catedre de cânt popular.  În anul 1965 discul editat în colaborare cu Casă de Discuri franceză ,,Le chant du Monde“ va fi distins cu ,,Grand prix du disque“,  marele premiu decernat de Academia ,,Charles Cros“ din Paris. Maria Tănase i-a încântat pe bucureşteni nu doar pe scenă ci şi de pe terasele şi restaurantele capitalei Neptun, Cafe Wilson, Parcul Aro, Luxandra, Luther, Continental, Prispa-naltă din Piaţa Obor etc. , mai ales în perioada interbelică.

Agent al Serviciului Special de Informaţii

 Pentru cultura românească Maria Tănase reprezintă o emblemă.   O găsim pe scena Teatrului Municipal şi a Operei începând cu 1944 până în 1958.  În decembrie 1950 se căsătoreşte cu juristul Clery Sachelarie.  În anul 1954 Maria Tănase este decorată cu Ordinul Muncii clasa a III-a de către Departamentul Artelor din Ministerul Culturii, în anul 1955 cu Premiul de Stat, pentru ca în anul 1957 să i se ofere titlul suprem de Artist Emerit. După cum susţine Cristian Troncotă, afost agentă a Serviciului Special de Informaţii.  ,,Maria Tănase nu era agent de culegere de informaţii ci de legătură şi influenţă. Prin acţiunea de a-i aduce pe români şi pe britanici în postura de a gândi o soluţie împreună pe frontul secret pentru a scoate România din alianţa cu Germania, a fost fundamenta.  Era filată în permanenţă de securitatea nou înfiinţată a regimului comunist. Documentarul Realităţii TV sugerează că Eugen Cristescu le-ar fi sugerat noilor autorităţi despre capacităţile Mariei Tănase, fapt pentru care la Securitate, cei din intern deschid dosar de urmărire informativă, dar, în acelaşi timp, era chemată la diverse întruniri tovărăşeşti organizate la vârf“.

Testamentul Mariei Tănase
 

 ,,Las toată averea mea mobilă, ce se va găsi în patrimoniul meu la data decesului, sorei mele mai mari Aurelia şi soţului meu Clearh Sachelarie, cu acelaşi domiciliu ca al subsemnatei, pe care-i rog să ia hotărîri numai împreună privind averea rămasă. Dacă fratelui meu Ştefan Francois Tănase îi va face plăcere vreun obiect, indiferent de valoarea lui, rog pe sora şi soţul meu să i-l dăruiască spre caldă şi duioasă amintire. Nepoţilor mei, celor trei copii ai fratelui şi celor trei copii ai sorei mele, le las toată dragostea mea de mamă. Las cu cea mai aprigă dorinţă, ca ritualul înmormîntării să nu formeze obiectul vreunei vulgare acţiuni, ci să fie sobru. După moarte, corpul nescăldat, ci numai şters cu alcool să fie pus la dispoziţia medicilor, dacă vor considera că este cazul a se folosi de el la autopsie. Pe cap să mi se pună colţarul de pichet alb, iar în picioare ciorapi albi scurţi. Cu limbă de moarte îi rog să nu aducă la cunoştinţă moartea mea, cu excepţia oficialităţilor şi în orice caz înmormîntarea mea să fie anunţată cu o zi mai tîrziu celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascaradă şi panoramă. După dispariţia mea, aş dori ca pe un drum secetos să se scobească adînc o fîntînă celor însetaţi, iar după moarte să-mi care cineva apă cu cofa timp de şase săptămîni. Aş vrea din străfund ca mama mea să nu afle că am murit, să i se spună că sunt plecată undeva în străinătate pentru tratament şi din când în când să i se citească o aşa-zisă carte poştală de la mine. Nu va fi greu pentru că ea nu vede…“ ( Sursa: Maria ROŞCA, Maria Tănase) A vrut să moară simplu. Aşa a fost Maria întreaga sa viaţă-modestă, simplă şi simţită, lucru care iese în evidenţă doar la marile caractere. Dara putut trece neobservată moartea ei? După cum s-a văzut, nu. Poate fi pusă lumina sub obroc? Nicidecum. ( Ştefan BOTORAN )