Fierul este unul dintre elementele chimice necesare organismului în doze mici. Este prezent în toate ţesuturile şi celulele organismului uman, dar cantitatea cea mai mare de fier se află în globulele roşii. Faptul că oxigenul din aer ajunge la toate celulele din corpul nostru se datorează în mare parte şi fierului care este un constituent esenţal al moleculelor de hemoglobină. Organismul unei persoane de 60-80 kg conţine cam 3-4g de fier. Puţin, dar vital pentru orice organism. O reducere a cantităţii de fier din corp nu se manifestă cu semen alarmante. Ea poate fi pasageră sau cronică când suferă mai ales sistemul sanguin. În acest caz putem vorbi de anemie. Lipsa pregnantă de fier provoacă o suferinţă a întregului organism. Vor apare leziuni ale mucoaselor (plesnirea mucoasei bucale la colţurile gurii, zăbăluţa), usturimi ale limbii şi dureri ale faringelui şi esofagului mai ales la înghiţirea alimentelor. Părul se usucă, cade, unghiile se rup cu uşurinţă, se deformează. Sistemul nervos este bulversat, oboseala se instalează, apar tulburări de memorie. Fierul, atât de necesar organismului, este luat din alimente de origine animal sau din legume. După ce intră în combinaţie cu acidul clorhidric din stomac, fierul este absorbit în sânge prin mucoasa duodenului şi jeunului. Orice boală la acest nivel afectează şi absorbţia de fier în organism. Dacă se absoarbe mai mult fier decât este necesar sângelui pentru globulele sale roşii, excesul se depozitează în măduva osoasă. Lipsa fierului (anemia) poate apărea fie prin lipsa lui din alimente, fie printr-o neabsorbţie suficientă la nivelul intestinului, fie prin cerinţa crescută de fier sau pierdere de sânge. Anemicii sunt palizi, palmele, lobii urechilor, conjunctivitele, buzele şi unghiile sunt mai albe. Ei au o greutate în respiraţie, inima le bate mai repede, tensiunea arterială este mai scăzută. În sarcină, o cantitate de fier este transferată din organismul mamei la făt, mai ales în ultimele trei luni de sarcină. Oricât de săracă în fier ar fi mama, fătul îşi primeşte cantitatea cuvenită şi nu va suferi. Cantitatea de fier la naştere este proporţională cu greutatea copilului. Copilul până într-un an, hrănit la sân, poate deveni anemic, dacă şi mama are lipsă de fier. După un an, riscul este mai mic deoarece alimentaţia copilului este mai variată. Dar şi atunci trebuie să fiţi atenţi. Există alimente cu conţinut mai bogat în fier şi altele mai sărace. Mult fier se găseşte în produsele de origine aninală (carne, ficat). Vegetalele au şi ele un conţinut ridicat, dar fierul lor se absoarbe mai greu în intestine. Totuşi, consumaţi multe vegetale şi mai ales cu suc de lămâie, astfel veţi avea pe lângă o sursă sigură de fier şi un aport foarte bogat de vitamine. Atenţie la lactate! Consumate în exclusivitate sau ca aliment de bază sărăcesc organismul de fier. Anemia se poate trata foarte simplu printr-o alimentaţie bogată în fier şi medicamente preparate cu fier. Trebuie totuşi găsită cauza anemiei şi tratată corect dacă nu aceasta va reveni. Copiilor li se poate administra preventiv fier, la prematuri, gemeni sau în perioadele de creştere rapidă. De tratament preventiv mai pot beneficia şi fetele cu tulburări menstruale, gravidele şi mamele ce alăptează. Nu trebuie să uitaţi că preparatele de fier ca de altfel oricare medicament pot fi dăunătoare. Ele se administrează doar în anemia prin lipsă de fier sau pentru prevenţia acesteia. Tot în spiritul prevenţiei, vă recomand cât este posibil, să mâncaţi multe legume bogate în fier cum este spanacul proaspăt. (Dr. Mihaela Pandrea)
