Istoria Europei era incompletă fără istoria şi măreţia Greciei, şi dacă tot vorbim despre valorile europene, ele erau lipsite de substrat fără Socrate, Arhimede, Epicur, Aristotel, Platon. Strigătul de luptă al lui Leonida se aude peste veacuri din strîmtorile de la Termopile. Spiritul de sacrificiu, dragostea pentru înţelepciune, Sophia, profunzimea gîndului, libertatea de a gîndi, cunoaşterea interiorului uman, aceasta este moştenirea Eladei. În anul 1981 Grecia aderă la Uniunea Europeană, cu tot trecutul glorios şi valorile ei spirituale, de la panteonul zeilor la cel al sfinţilor creştini. Fără Grecia, Europa nu ar fi Europa. De la civilizaţia minoică la caesarul creştin, măreţia bizanţului, frăţia eteristă cu al său cînt al libertăţii, Grecia rămîne unul dintre pilonii puternici pe care s-a plămădit Europa. Nu putem vorbi despre civilizaţia Europei făcînd rabat de la civilizaţia greco-romană. Europa s-a format pe cultura greco-romană şi urmele paşilor Sfinţilor Petru şi Pavel, chiar dacă unora nu le place acest lucru. Trebuie să accepte realitatea majorităţii sau, mai bine zis, a normalităţii.

Prima manifestare a civilizaţiei europene

În mileniile III-II î. Hr., civilizaţia minoică înflorea în Creta şi a fost cea dintîi manifestare a unei culturi pe care noi o numim europeană. În sec. II î.Hr. , triburile indo-europene ale grecilor vin din nordul Peninsulei Balcanice şi îşi extind stăpînirea asupra Cretei şi Ciprului. Aceşti greci au stat la baza civilizaţiei miceniene. În sec. XII î. Hr. vin dorienii, ultimul val indo-european, şi distrug civilizaţia miceniană. Aceştia se vor stabili în Peloponez. În jurul anului 1000 î.Hr., grecii colonizează coastele Asiei Mici şi insulele din Marea Ionică. Oraşele state de aici vor cunoaşte o mare înflorire, depăşind chiar aşezările din Grecia metropolitană. În sec. VIII-VII î. Hr. grecii întemeiază oraşe pe coastele Mării Negre şi ale Mării Mediterane. La noi sînt cunoscute Histria, Tomis (Constanţa) şi Callatis (Mangalia). Cucerirea persană se loveşte de Grecia şi oraşele state ale acesteia ca de o stîncă. Perşii nu îşi pot extinde cucerirea din cauza spiritului de luptă elen. Atena va domina sec. V î.Hr. , perioadă cunoscută sub denumirea de ,,epoca de aur“ a democraţiei şi civilizaţiei clasice greceşti. Macedonia îşi impune dominaţia asupra Greciei în urma bătăliei de la Cheroneea din anul 388 î. Hr. Alexandru Macedon cucereşte Imperiul Persan (336-323 î. Hr.) şi pune bazele civilizaţiei elenistice. Începînd cu anul 146 î.Hr. Grecia este transformată în provincie romană. Din  anul 395 d.Hr. Grecia va face parte din Imperiul Bizantin. În anul 1204 cruciaţii cuceresc Constantinopolul şi întemeiază aici un regat latin. În anul 1261 Imperiul Bizantin recucereşte vechea capitală dar, în timp, turcii se vor extinde iar Imperiul se va menţine mai mult simbolic avînd ca centru doar oraşul Constantinopol, care cade în mai 1453. Mahomed al II-lea, Cuceritorul, va intra triumfător aici şi va pune capăt Imperiului romeilor. Poporul grec va pune o rezistenţă îndelungată în faţa stăpînirii otomane ce va culmina cu perioada 1821-1829 cu războiul de eliberare naţională. Imperiul Otoman va recunoaşte independenţa Greciei, declarată la 13 ianuarie 1822, prin tratatul de la Adrianopol (1829).

Perioada modernă şi contemporană

La data de 8 august 1832 se proclamă regatul iar capitala se va stabili la Atena. După obţinerea independenţei Grecia va fi preocupată să reunească sub autoritatea sa toate teritoriile locuite de greci. În Primul Război Mondial se alătură Antantei dar războiul purtat împotriva Turciei în perioada 1919-1922 se încheie cu un eşec dureros. În urma acestui dezastru, 1,5 milioane de greci din Asia Mică vor fi nevoiţi să ia calea patriei mamă. La 25 martie 1924 Grecia se proclamă republică dar monarhia va fi restabilită în urma unei lovituri de stat militare. Între anii 1936-1941 urmează dictatura generalului Ioannis Metaxas. La 28 octombrie 1940 Italia lui Mussolini atacă ţara dar Grecia se apără cu succes. În 6 aprilie 1941 va fi invadată de Germania şi obligată să capituleze la 23 aprilie. În toamna anului 1944 ocupaţia nazistă de aici va lua sfîrşit în urma cooperării dintre trupele britanice şi Armata de Eliberare din Grecia (ELAS). Regele George II revine pe tron în urma unui plebiscit dar se va instaura un sîngeros război civil între forţele comuniste şi cele naţionaliste (1946-1949). După cel de-al II-lea Război Mondial Grecia va intra în sfera de influenţă occidentală iar în 1952 va fi inclusă în N.A.T.O. În 1962 va deveni membru asociat al C.E.E. În 21 aprilie, după o perioadă de grea instabilitate economică, va avea loc o lovitură de stat organizată de colonelul G. Papadopoulos şi se va institui regimul dictatorial al ,,coloneilor“. Grecia revine la un guvern civil de-abia în anul 1974, după declanşarea crizei cipriote. Noua constituţie din 8 decembrie 1974 va institui forma de stat republicană. Mişcarea Socialistă Panelenă (PASOK) va cîştiga alegerile parlamentare din anii 1981, 1985 şi 1989. Alegerile din anul 1990 vor fi cîştigate de Partidul Conservator Noua Democraţie condus de Constantin Mitsotakis. În anul 1993 PASOK revine la putere prin A. Papandreu. Grecia se confruntă cu disputele cipriote care tensionează relaţiile ei cu Turcia, ambele state fiind membre ale N.A.T.O. În ianuarie 2000 Grecia aderă la spaţiul Schengen, iar la 1 ianuarie 2001 devine al 12-lea stat U.E. care aderă la zona Euro.

Moştenirea Greciei

Europa, în forma de azi, îi este datoare Greciei din punct de vedere al filosofiei politice. Filosofia politică a lui Platon, Aristotel şi codificarea dreptului roman de către Justinianus I a oferit Europei baze puternice pe care îşi bazează astăzi cultura politică.

Filosofia politică a lui Platon

Platon, împreună cu Aristotel, elevul lui, a influenţat foarte mult filosofia occidentală. Platon a fost elevul lui Socrate şi, după procesul şi condamnarea maestrului său, s-a ascuns împreună cu alţi ucenici ai acestuia. Apoi a călătorit foarte mult în Grecia, Egipt, sudul Italiei şi Sicilia. După acest periplu se întoarce în Atena, unde îşi înfiinţează propria şcoală numită Academia, în anul 387 î. Hr. Acolo s-a dedicat predării matematicii şi filosofiei pînă la sfîrşitul vieţii sale. Lucrările lui Platon s-au păstrat sub formă de dialoguri iar grupul cel mai vechi al acestora îl constituie ,,Apologia“, ,,Meno“ şi ,,Gorgias“ în care îl înfăţişează posterităţii pe Socrate surprins într-o discuţie imaginară cu un adversar ale cărui concepţii sînt combătute printr-o serie logică de întrebări şi răspunsuri, proces cunoscut sub denumirea de dialectica. Cele mai importante capodopere ale lui Platon rămîn ,,Republica“, ,,Symposium“ şi ,,Phaedo“. Republica reprezintă una dintre primele lucrări de filozofie politică în care prezintă viziunea sa idealistă în ceea ce priveşte un sistem social. Aici el susţine că nu democraţia reprezintă statul ideal, ci statul condus de un ,,rege-filosof“. ,,Legile“ constituie o altă lucrare importantă a lui Platon şi a fost scrisă în anii de mijloc şi către sfîrşitul vieţii filosofului. În această lucrare, Platon respinge democraţia ateniană susţinînd că trebuie evitate formele extreme de guvernămînt. La sfîrşitul secolului al XV-lea, lucrările lui Platon au fost traduse în limba latină şi vor deveni foarte importante în vremea Renaşterii.

Socrate şi Iisus

Platonismul a influenţat foarte mult creştinismul şi mulţi dintre părinţii apologeţi ai Bisericii primare l-au studiat pe Platon, alţii au fost înrîuriţi de învăţăturile sale încă înainte de a deveni ei înşişi nişte apostoli ai lui Hristos. Să nu uităm că pe Dionisie, Sf. Apostol Pavel l-a luat direct din Areopag. Între Iisus şi Socrate există cîteva similitudini. În primul rînd amîndoi credeau în Adevăr şi au fost acuzaţi că încalcă aceleaşi legi. Iisus a fost acuzat că vrea să strice ,,Legea“, Socrate a fost acuzat că nu crede în zeii cetăţii şi corupe tineretul. Arhiereii Ana şi Caiafa îl arătau, la rîndul lor, pe Iisus ca pe un om care ,,corupe“ oamenii. Amîndoi au avut parte de un proces politic, cu martori mincinoşi.

Filosofia politică

Filosofia politică se studiază astăzi în mai toate sistemele umaniste, fiind nelipsită nici în facultăţile de teologie. Platon a creat primul sistem de filozofie politică. ,,Văzînd eu toate acestea, spune el în Scrisoarea a VII-a, şi observîndu-i pe bărbaţii care conduceau viaţa publică, care formulau legi şi care vegheau la păstrarea tradiţiei, cu atît mai mult se prelungeau constatările mele, odată cu vîrsta cîştigam şi maturitate. Cu atît mai grea, aşadar, mi se părea sarcina de a conduce un stat. Fără concursul unor oameni devotaţi cauzei, al unor prieteni de nădejde, consideram o asemenea întreprindere de nerezolvat. Dar asemenea oameni nu erau uşor de găsit. Statul nostru trecea printr-o criză a obiceiurilor şi a rînduielilor strămoşeşti. Pe de altă parte, a le repune cu uşurinţă în drepturi, nici aşa ceva n-ar fi fost bine. Legile scrise de odinioară şi cutumele erau în continuă decădere, aşa încît eu, la început plin de însufleţire să fac o carieră politică, pînă la sfîrşit stăteam la îndoială, pus în faţa unor asemenea stări de lucru, a unor acţiuni lipsite de orice rost. Cu toate acestea, n-am încetat să reflectez în ce fel, în asemenea împrejurări şi în întreaga cîrmuire a statului s-ar fi putut aduce îmbunătăţiri. Pentru a trece la fapte concrete, aşteptam momentul potrivit, pînă cînd, în cele din urmă, am ajuns la concluzia că toate statele existente sînt rău conduse. Statutul lor de drept, în afară doar de cazul cînd, ca prim miracol, a fost îmbunătăţit prin grija proniei, se află într-o stare deficitară. Spre cinstea Filosofiei, este de datoria mea să afirm că numai cu ajutorul ei pot fi stabilite drepturile politice şi civice; neamurile omeneşti nu vor fi scutite de calamităţi mai înainte ca adevăraţii filosofi, în toată puterea cuvîntului, să preia puterea de stat sau ca tagma conducătorilor de stat, printr-o minune divină, să devină adepta Filosofiei“. Uniunea Europeană , după cum vom vedea în continuare, şi-a clădit sistemul pe cele mai puternice curente filosofice antice şi moderne. Civilizaţia şi cultura greco-romană şi iudeo-creştinismul reprezintă bazele pe care s-au alcătuit drepturile fundamentale ale omului după care se ghidează şi acum Uniunea Europeană. Vom vedea în continuare ce cuvînt mai are Elada în societatea noastră şi în viaţa Europei zilelor noastre.

(Ștefan BOTORAN) (Va urma)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here