- Via Dolorosa, ultimul traseu parcurs de Iisus pe străzile Ierusalimului
,,Misterul pascal al Crucii şi Învierii lui Cristos se află în centrul Veştii celei bune pe care apostolii şi, urmându-i pe ei, Biserica trebuie s-o vestească lumii. Planul de mântuire al lui Dumnezeu s-a împlinit «o dată pentru totdeauna»“ (Evrei 9, 26) prin moartea răscumpărătoare a Fiului său, Iisus Cristos. Calea Crucii este cea mai veche devoţiune pentru meditarea Patimilor Mîntuitorului. Calea Crucii cuprinde drumul de la casa lui Pilat până la Golgota. Sfântul Leonard spunea: ,,Dacă cineva doreşte să scape de păcat, să înainteze în virtute şi să ajungă la sfinţenie, să mediteze Patimile Domnului“. Creştinii mergeau la Ierusalim din cele mai vechi timpuri să parcurgă acest drum. Maica Sfîntă străbătea zilnic acest drum în timpul vieţii. „Drumul Crucii“ supranumit şi Via Dolorosa, reprezintă ultimul traseu parcurs de Iisus pe străzile Ierusalimului, înainte de răstignire. Pentru că evangheliile sunt singurele documente care vorbesc despre acest eveniment, drumul exact al Mântuitorului spre Golgota face şi în prezent subiectul dezbaterilor arheologice şi religioase.
Procesiunile de la Ierulalim
Palestina biblică nu este numai ţara pelerinajelor, ci şi a marilor procesiuni religioase. Cele mai impunătoare sunt cele legate de Patimile Mântuitorului şi de Înviere. Drumul Crucii – Via Dolorosa sau Via Crucis – aminteşte omului măsura dragostei lui Dumnezeu faţă de el. Această dragoste se vede, mai mult decât oricând, în Vinerea Mare, când credincioşii păşesc pe urmele Mântuitorului, pe străduţele înguste ale vechiului oraş Ierusalim. Începe de la Mănăstirea „Ecce Homo“ şi se încheie la Mănăstirea Învierea Domnului sau a Sfântului Mormînt. Potrivit tradiţiei creştine, aceasta este calea pe care Mântuitorul a fost dus spre Răstignire, începând cu judecarea Sa în pretoriu şi terminînd cu înmormântarea Sa în mormântul gol. Iniţial, pelerinii bizantini urmau o cale aproape identică cu cea de astăzi, fără însă a face cele 14 opriri care au intrat în Tradiţia Bisericii. De-a lungul secolelor, drumul din Grădina Ghetsimani şi până în Biserica Sfântului Mormânt s-a schimbat de mai multe ori. Procesiunea din Duminica Floriilor este prima procesiune care face pelerinii să păşească pe urmele Mântuitorului. Convoiul format de credincioşi intră în Ierusalim pe Poarta Oilor, numită şi Poarta Sfântului Ştefan, străbate Drumul Crucii, spre Golgota, şi se opreşte în faţa Bisericii Sfântului Mormânt. Apoi se săvârşeşte Sfânta Liturghie în Biserica Mare a Invierii. Cea de-a doua procesiune în care apare Drumul Crucii are loc în seara de Joia Mare când se citesc cele 12 Evanghelii, pe Drumul Crucii. Procesiunea începe la Pretoriu, locul unde a fost Mantuitorul judecat si condamnat la moarte de Pilat.
De la Evanghelia a şasea, convoiul cu lumânări aprinse în mâini, porneşte în procesiune spre Golgota, căutând să restituie Drumul Crucii străbătut de Mântuitorul în noaptea de joi spre vineri. Cea de-a treia procesiune ce are loc la Ierusalim este în Vinerea Mare când la Biserica din Pretoriu se citesc „Ceasurile Imparateşti“ după care se merge în procesiune până la Biserica Sfântului Mormânt.
Via Crucis
După tradiţia Bisericii din Ierusalim, Drumul Crucii este împărţit în 14 popasuri; fiecare dintre ele marchează un eveniment deosebit. Primele 9 opriri au loc în diferite puncte ale oraşului, pe când ultimele 5 opriri au loc în interiorul Bisericii Sfântului Mormânt. Fiecare dintre cele 14 opriri este însemnată cu o plăcuţă cu numărul ei.
Starea 1 – Iisus este osîndit la moarte
Începe Calvarul. Fiul lui Dumnezeu este judecat pentru păcatele noastre. Prea mult pentru un om, dar nu şi pentru El. ,,Au adus pe Iisus de la Caiafa în pretoriu. Şi era dimineaţă. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se întineze şi să poată mânca Paştile. Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: ce acuzaţie aduceţi împotriva Omului acestuia? Ei au răspuns şi i-au zis: Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu l-am fi dat în mâinile tale. Atunci Pilat le-a zis: Luaţi-l voi şi judecaţi-L după Legea Voastră. Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni, i-au zis iudeii…“ (Ioan 18, 28-31) Principala acuză adusă de către arhiereii iudei a fost: ,,El trebuie să moară pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu…“ (Ioan 19, 7) Pilat nu i-a găsit nicio vină şi le-a propus să-l elibereze deoarece aceştia aveau un obicei ca de Paşti să le slobozească un întemniţat. Ei l-au cerut pe Baraba care era un criminal. Sătul de gloatele nebune care zbierau ,,Răstigneşte-L“, Pilat s-a spălat pe mâini şi L-a dat în mâinile lor: ,,Dar ei au strigat: ia-L, ia-L, răstigneşte-L! Să răstignesc pe Împăratul vostru? le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: «N-avem împărat decât pe Cezarul». Atunci l-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Iisus şi L-au dus să-L răstignească“. (Ioan 19, 15-16)
Starea 2 – Iisus ia crucea pe umeri
Iisus primeşte Crucea pe umeri după o noapte de bătăi şi batjocură. ,,Iar ostaşii au adus pe Iisus în curte, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta. L-au îmbrăcat cu purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. Apoi au început să-L salute: Plecăciune Împăratul Iudeilor! Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi i se închinau. După ce şi-au bătut, astfel, joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus afară ca să-L răstignească“ (Marcu, 15, 16-20)
Starea 3 – Iisus cade întîia oară sub povara Crucii
Soldaţii romani pun partea transversală a Crucii în spatele lui Iisus. Este grea. Plin de răni şi extenuat, cade, dar ostaşii îi pun din nou Crucea în spate şi Îl biciuie. Rănile îi sînt adînci. Bucăţi din carne îi sar la lovirea biciurilor de tortură. Aveau plumb în vîrf pentru ca supliciul oricărui condamnat să fie din cale afară de greu. Funiile cu care Crucea i-a fost legată în spate îi fac răni, de asemenea. Trupul Său devine numai rană.
Starea 4 – Iisus întîlneşte pe Maica Sa îndurerată
Maria află că Fiul ei este dus la moarte de la celelalte femei care l-au însoţit pe Iisus în viaţa sa publică. Aleargă să-L întîmpine. Ar vrea să-L îmbrăţişeze, dar soldaţii brutali nu o lasă să se apropie de El. Privirile li se întîlnesc o clipă. Se privesc în ochi cu durere şi îşi unesc inimile în suferinţă pentru întreaga umanitate.
Starea 5 – Simon din Cirene ajută pe Iisus să-şi ducă Crucea
Iisus este din ce în ce mai slăbit. Romanii se tem că va muri din cauza rănilor înainte de execuţie şi-l obligă pe un ţăran din Cirene să-i ducă crucea. ,,Pe cînd ieşeau, au găsit pe un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă Crucea lui Iisus“ (Matei 27, 32)
Starea 6 – Veronica şterge faţa lui Iisus
În mulţime era o femeie care se numea Veronica. Iisus o priveşte duios. Inima ei este străpunsă de iubire şi de suferinţă. Aleargă la El şi îi şterge faţa plină de răni cu o maramă. Chipul Său se întipăreşte pe pînză. Prima icoană. Faţa dumnezeiască a Mîntuitorului transfigurată de suferinţă.
Starea 7 – Iisus cade a doua oară sub povara Crucii
La un anumit loc, Simon lasă Crucea care este pusă iar în spatele lui Iisus. Face cîţiva paşi şi cade a doua oară. Este ridicat de soldaţi şi pus să o ducă din nou. Nu mai poate. Este batjocorit şi bătut mereu.
Starea 8 – Iisus mîngîie femeile care plîng
Femeile care mergeau în urma lui izbucnesc în plîns. El se întoarce spre ele şi le spune: ,,Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plîngeţi pe Mine, ci plîngeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri. Căci, iată, vor veni zile cînd se va zice: Ferice de cele sterpe, de pîntecele care n-au născut şi de sînii care
n-au alăptat! Atunci vor începe să zică munţilor: Cădeţi peste noi! şi dealurilor: Acoperiţi-ne!“ (Luca 23, 28-30)
Starea 9 – Iisus cade a treia oară sub povara Crucii
Crucea devine ca un munte de plumb în spatele lui Iisus. Îl covîrşeşte cu totul. În fond avea doar un trup omenesc. În asta constă splendoarea creştinismului: Dumnezeu a luat un trup slab să sufere în el pentru noi. Omul suferinţei simte cum încheieturile mîinilor îi pleznesc, ochii stau să-i sară din orbite. Se prăbuşeşte a treia oară privind Cerul.
Starea 10 – Iisus este dezbrăcat de haine
Condamnaţii ajung la Golgota. Iisus este împreună cu doi tîlhari. Crucea sa este pusă jos. Se sapă groapa în care avea să fie împlîntată. Este dezbrăcat de haine. Din trupul încărcat de răni pentru păcatele oamenilor ţîşneşte sîngele ca dintr-un izvor. Hrănitorul făpturii stă dezbrăcat şi ruşinat aşteptîndu-şi osînda ca un tîlhar de rînd.
Starea 11 – Iisus este răstignit pe cruce
Iisus este culcat pe Cruce, în mîini şi picioare i se bat piroane colţuroase. Sîngele curge din plin, El suferă cumplit, dar nu zice nimic. Nu scoate niciun zgomot. Era timpul tăcerii.
Starea 12 – Iisus moare pe cruce
Crucea este ridicată. ,,…Şi răstignindu-L, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare. Cînd L-au răstignit era ceasul al treilea. Deasupra Lui era inscripţia cu vina Lui: Împăratul iudeilor. Împreună cu El au răstignit doi tîlhari: unul la dreapta Lui şi altul la stînga Lui. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: A fost pus în numărul celor fărădelege“. (Marcu 15, 24-28)
Starea 13 – Iisus este coborît de pe cruce
Dupa moartea Sa, şi zdrobirea fluierelor picioarelor celor doi tîlhari, cele trei trupuri au fost date jos de pe Cruce. Trupul lui Hristos a fost aşezat pe Piatra Durerii sau Piatra Ungerii. Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Iisus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să ia trupul lui Iisus. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Iisus. Şi Nicodim, care, la început, venise la Iisus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de smirnă şi de aloe. „Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în fîşii de pînză de in cu miresme, după cum au obicei iudeii să înmormînteze“. (Ioan 19, 38-40)
Starea 14 – Iisus este înmormîntat
Iisus este îngropat într-un mormînt pe care-l avea Iosif din Arimateea. ,,Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pînză curată de in şi L-a pus într-un mormînt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormîntului şi a plecat“. (Matei 27, 59-60) Sfantul Mormant este structurat în două încăperi: cămara îngerului şi cămara lespezii de mormînt. Prima aminteşte de locul şi de piatra pe care a stat Ingerul cel ce a vestit femeilor Invierea. A doua cămară păstrează lespedea lustruită de lacrimi si rugaciuni care a purtat trupul cel de viaţă dătăt
or al Mântuitorului.
