Vocile Ţării Făgăraşului: ,,Bărbaţii care îşi bat soţiile merită închişi pe viaţă”

•  
• Sunt de părere făgărăşenii, atunci când se analizează cazurile de violenţă în familie

  

  

  

  

  

În ultima vreme s-au înregistrat numeroase cazuri de violenţă domestică în familiile din Ţara Făgăraşului, prea puţine însă ajungând pe masa oamenilor legii. Victimele violenţei în familie refuză să depună plângere pe numele agresorilor lor de frică, fiind ameninţate de aceştia.  Un studio realizat de Comisia europeană în urmăcu câţiva ani arată că în România una din patru femei a fost agresată cel puţin odată.  Legislaţia românească s-a dovedit mult prea permisivă şi  nu apără victimele violenţei domestice, în sensul de a determina şi chiar oblige  agresorii să renunţe la acest gen de comportament inuman în urma sancţiunilor primite. Aşa se face că în continuare, soţiile sau concubinele şi copiii acestora rămân la mâna partenerilor violenţi.  Pe de altă parte, majoritatea victimelor nu aleg calea separării definitive de agresori şi rămân alături de e,i suportând umilinţe, agresiuni verbale şi fizice duse până la extrem.   O definiţie a niolenţei în familie este dată chiar de legislaţie. „Violenţa în familie” este orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Aceasta poate include un singur episod sau mai multe acte de violență, formând un model de comportament abuziv prin exercitarea controlului. Violența în familie este un comportament intenționat. Scopul violenței în familie este stabilirea și exercitarea puterii și controlului asupra altei persoane. Violența este folosită pentru a intimida, umili sau înfricoșa victima. Bărbații deseori folosesc violența împotriva partenerelor lor intime, inclusiv asupra actualelor sau fostelor soții, prietene ori partenere, aplicând   constrângerea, amenințările, intimidarea, izolarea și abuzul emoțional, sexual și economic pentru a controla sau schimba comportamentului celuilalt partener.

•  violenţa verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare; 
•   violenţa psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică  
•   violenţa fizică – vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire
•    violenţa sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea intreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;
•  violenţa economică – interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de prima necesitate,   refuzul de a susţine familia,  
•  violenţa socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni,
•   violenţa spirituală – subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare.  

Potrivit Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii:

•   evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei
•   reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
•   limitarea dreptului de folosinţă  a locuinţei,   încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
•   obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia
•  interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
•  încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului.   Încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an. Împăcarea înlătură răspunderea penală. Monitorul de Făgăraş a stat de vorbă cu făgărăşenii, iar opiniile  lor în cazul violenţei domestice au fost tranşante la adresa agresorilor, recomandând ani grei de închisoare.  O parte din părerile cetăţenilor despre acest subiect sunt titrate în rubrica ,,Vocile Ţării Făgăraşului”

Epure Victor Florin, 49 ani

,,Nu sunt de acord cu violenţa în familie. Cauzele care duc la astfel de comportamente, în opinia mea, sunt  gelozia şi  consumul de alcool.  Victimele ar trebui să plece de lângă bărbaţii agresivi de la prima agresiune verbal. Agresorii trebuie pedepsiţi prin lege, iar legea ar trebui să apere victimele. Consider că  închisoarea de la 5-6 ani în sus ar fi una uşoară.  Sunt multe cazuri la noi în zonă”

Mihai Roşca, 75 de ani

,,Într-o familie în care există  violenţă nu este armonie. Se  mai admit şi greşeli, dar mai mici, soţii trebuie să fie toleranţi. În niciun caz nu trebuie să se aungă la  violenţă. Dar femeile care se încurcă  cu altfel de oameni, de ce nu se uită înainte la ei, aici este problema.  O pedepasă cu închisoarea nu este o soluţie. Trebuie medici care  să-i trateze pentru că  sunt cu siguranţă  bolnavi. Femeile agresate nu trebuie să mai stea cu ei, să plece pe drumul lor. Dacă a  bătut-o odată, mai urmează şi a doua oară şi a treia oară…”

Văcăriuc Marcel, 65 ani

,,Aş începe cu credinţa, acolo  nu există Dumnezeu, acolo lucrează Satan. Cât ai fi tu de deocheată şi de macheată şi el cât ar fi de viaţă, dacă nu are  creier, acolo lucrează răul. Înseamnă că nu mai există omenie, familie. Vin şi întreb, atunci, de ce s-au mai  unit? Ca să te baţi unul cu altul, nu este lucru curat. Ce poate să înveţe un copil care creşte într-o astfel de familie? Va face şi el la fel, ce naşte din pisică, şoareci mănâncă. Este o ruşine totală!  Şi dacă luăm în calcul democraţia din ziua de astăzi, care  este pentru hoţi, penali, bişniţari, este o ruşine ce se întâmplă în ţara aceasta! Am 65 de ani, dar m-am scârbit de tot, ca viaţă, ca societate. Am venit în Făgăraş din 1968, la 16 ani, din Botoşani. Am lucrat muncă grea la UPRUC, la forjă,  27 de ani, apoi în vulcanizare alţi 7 ani, dar acele vremuri au fost liniştite, era siguranţă şi bun simţ. Era o rânduială, societatea era echilibrată, nu era dezbinată. Azi nu se gndeşte nimeni la omul de rând, la omul de la ţară, care nu are bani nici pentru medicamente.  Nu mai există credinţă, aşa apar  violenţa în familie şi tot felul de hoţii. Agresorii, cei care învineţesc ochii femeilor cu care stau,  ar trebui să stea cel puţin 10 ani după gratii, dar să facă toată pedeapsa, nu să scape mai curând”.

Ana S.,  62 ani

,Este foarte rău. Generaţia mea a răbdat şi a ţinut familia unită indifferent de situaţie, dar astăzi nu se mai rabdă. Am răbdat pentru cei 3 copii ai noştri, iar acum am crescut şi nepoţii. Alcoolul era cauza scandalului din familia mea, dar  şi părinţii lui, socrii care aveau preconcepţii în privinţa mea, eu fiind din altă zonă, nu  de pe aici.  Când era treaz îi spuneam, dar replica era aceeaşi, că nu ştie, nu-şi aminteşte. Dar s-a întâmplat în tinereţea noastră. Avem, acum,  43 de ani de căsnicie,  se mai ivesc probleme, dar suntem mai înţelepţi, eu sunt tolerantă, mai calmă.  În toate familiile sunt contradicţii şi probleme, este important cum sunt ele gestionate. Agresorii ar trebui pedepsiţi ca lumea, dar totuşi nu cred că există vreo pedeapsă care poate eradica violenţa în familie.  Care a crescut aşa într-o familie, aşa va face în continuare”

Roman Daniela

,,Nu sunt de acord cu violenţa în familie.  Înseamnă că  bărbatul care îşi bate soţia este un om slab.  Se ajunge la violenţă pentru că  acea persoană a avut o frustrare în copilărie.  Agresorii merită să nu mai vadă lumina soarelui, să fie închişi pe viaţă.  Sau  să fie pedepsiţi cu aceeaşi violenţă pe care o aplică partenerei de viaţă. Să vadă şi el cum este.  Am cunoscut familii dominate  de violenţă. În general, bărbaţii violenţi îşi justifică acest comportaent  spunând că nu a ştiut ce face.  Nu este normal ca femeile să  stea lângă ei, dar consider că sunt şi ele slabe, poate nu au curaj să meargă singure  în viaţă, pe alt drum, sau poate de frică rămân cu ei. Atunci stau şi rabdă”.

Şerban Claudia, 30 ani

,,Este foarte urât, strigător la cer. Aşa au văzut în copilărie şi fac şi ei la fel. Ca pedeapsă pentru acest comportament aş recomanda închisoarea pe mulţi ani, deşi este o pedeapsă uşoară.  Indiferent de  cât ar sta în închisoare, ei nu simt şi nu se schimbă.   Pentru cuplurile care rămân împreună şi în aceste condiţii, acest gen de comportament devine  ceva obişnuit.  S-au învăţat, el să o bată, iar ea să suporte. Victimelor  le este frică să plece pentru că în timp le-a insuflat sentimentul de neputinţă,  spunându-le repetitiv: nu eşti bună de nimic, fără mine eşti nimeni, etc. Eu nu aş sta lângă un astfel de om.  Le-aş  sfătui pe aceste femei, ca asistent social, să renunţe de la prima agresiune verbală sau fizică. Era util centrul care  funcţiona în Făgăraş ca adăpost pentru victimele volenţei domestice, dar s-a defiinţat.  Statul român nu le ajută pe victime”.

Oana David, 15 ani

,,Dacă iubeşti o persoană şi stai lângă ea nu ajungi să o agresezi, dar dacă se întâmplă, nu mai eşti om, eşti animal. Bei, vii acasă şi începi s-o baţi! Este inuman! Care ar fi motivul, în primul rând?  Cu ce  ţi-a greşit ea ca tu să o baţi?  Eu,  personal, nu aş sta cu cineva care are aşa un comportament, niciodată.  Cele care  stau lângă astfel de oameni poate îi iubesc foarte mult.  Oamenii  aceştia merită închisoare pe viaţă.  Legea ar trebui să protejeze victimele violenţei domestice. Am văzut astfel de cazuri, ele merg la mamele lor  câteva zile după scandal, după care ei merg după ele cu o floare, cu vorbe dulci şi le conving să se întoarcă, iar apoi încep din nou. Motivele ar fi gelozia, alcoolul. Orice ar fi însă nu trebuie să dai într-o femeie, atunci esti animal, nu mai eşti om”

Ioana M. 32 ani, muncitoare

,,Nu sunt de acord cu violenţa în familie. Sunt căsătorită, dar nu am fost agresată niciodată. Pot spune însă că  dacă soţiile sunt bătute, există un motiv. Poate ei au o problemă sau poate şi ele. Este şi vina femeilor care stau lângă ei şi nu pleacă.  Dacă îţi dă o palmă nu înseamnă violenţă în familie, trebuie şi să rabzi. Dacă sunt foarte vilolenţi da, să pleci, o palmă nu este violenţă”