-Continuare ediţia trecută-
Un nume cu largă răspândire, Margareta, cu varianta Marga, are la origine floarea cu petale albe sau galbene, dispuse radial, ce creşte în flora spontană sau în grădină. O anecdotă spune că soţul o contrazice pe soţia sa, că nu Ana, numele ei, este cel mai răspândit în lume, ci Margareta, pentru că în acest caz se numără şi plantele de pe câmp.
- Numele muşeţelului, plantă erbacee, medicinală, cu flori aromate, provine de la vechiul muşat, care înseamnă frumos. Popular, i se spune romaniţă, cuvânt preluat şi ca nume propriu din poloneză şi ucraineană.
- Rozalia, cu echivalentul Trandafira, derivă de la roză (trandafir), adorat arbust cu lăstari spinoşi, flori bogate în petale şi puternic parfumate.
- Numele de Sânziana (popular Drăgaica) se traduce sfânta zână şi este preluat de la floarea galbenă sau albă ce înmiresmează mijlocul verii.
- Primăvara, înflorise narcisa sau coprina.
- Seria de nume Violeta, Vioreaua, Viorica, Viorela are rezonanţă muzicală, deoarece derivă de la viola care înseamnă vioară, desigur prin asemănarea corolei cu forma unei viori.
- Sunt flori albastre, denumite popular toporaşi.
- Dacă v-a cuprins cumva somnul pe cărările dintre flori, o să vă trimitem o solie de-a lor, ca să vă trezească. Este Zoreaua sau Zoriţa, floare a răsăritului de soare, numită popular bunădimineaţa.
Acest şirag de nume seamănă cu un colier de perle menit să dea farmec şi culoare vieţii din jur, întruchipată poetic prin eternul feminin. O mărturie de preţuire şi sensibilitate cu care neamul nostru priveşte lumea feminină. O lume care în vremurile de azi îşi asumă responsabilităţi familiale, profesionale, sociale şi politice fără inhibiţiile timpurilor arhaice. Efortul se cuvine preţuit şi nu denaturat, cum răsună din vocea unor ,,cavaleri” ai microfoanelor la unele întruniri electorale din această lună a florilor. Bravura bărbătească o exprimă ei prin debitarea cuvintelor denigratoare. Distonează precum grădina de flori, ce se sufocă de scăieţi. (Prof. Liviu IOANI)
