Cald, simplu, popular şi fără ifose de vedetă, actorul Constantin Cotimanis joacă zi de zi rolul românului căruia îi pasă de ţara în care s-a născut, trecutul,  dar mai ales  viitorul acesteia. Un dialog cu  maestrul Cotimanis  îţi rămâne mult timp întipărit în minte, iar  zicerile lui sunt reale sfaturi.  „Dacă vrei să faci un lucru nobil, care să te ajute şi pe tine, trebuie să ai o discuţie cel puţin în trei. Aşa începem să privim ca nişte pui într-un cuib, în sus, pentru că de sus vine totul. Arta, filmul, teatrul, trebuie neapărat să ne facă legătura asta fără de care nu putem trăi. Sunteţi de acord cu ideea că binele făcut se întoarce? Cu siguranţă. Şi se întoarce de zece ori mai mult acolo unde crezi că ţi s-a făcut rău. Dalai Lama spunea că Dumnezeu este atât de bun, că de multe ori nu ne îndeplineşte visele, pentru că beţivul visează să aibă mai multă băutură, fumătorul mai multe ţigări… În viaţă trebuie să fii ca apa, trebuie să mergi frumos şi, dacă dai de un obstacol, să-l mângâi, să mergi mai departe. Încercă să stabileşti o religie prin care să trăieşti.” (Constantin Cotimanis) Discutând cu ,,Bebe“ Cotimanis, mai ai încă speranţa că lupta pentru România nu este deloc pierdută, cu toate derapajele şi deziluziile post-decembriste. Aflat la Arpaşul de Jos, unde a fost organizată premiera filmului ,,Între chin şi Amin“, alături de regizorul Toma Enache şi unii dintre colegii de platou- Dragoş Stoica şi Kira Hagi, actorul Constantin Cotimanis, care a jucat rolul personajului malefic ,,Ciumău“, a acordat un   interviu   ziarului  ,,Monitorul de Făgăraş“, organizatorul evenimentului.

 

Reporter: Dacă tot ne aflăm la Gala făgărăşeană a filmului ,,Între chin şi Amin“ nu putem trece peste atitudinea domnilor Demetriade şi Hodor, aspru criticată de Octavian Bjoza, preşedintele AFDPR. Aceşti cercetători, plătiţi din banii noştri, nu au avut nimic mai bun de făcut decât să susţină, unul dintre ei pe un ton sarcastic, că la Piteşti, ar fi fost de fapt o ciomăgeală între legionari. Ce părere aveţi, în primul rând ca român, despre această situaţie?

Constantin Cotimanis: ,,Acum sunt pus şi eu la curent, prin intermediul dumneavoastră, cu aceste declaraţii.  Când ataci un rol, pentru că acestea sunt nişte roluri pe care le joacă domnii, trebuie să vezi cine le sunt părinţii, ce trecut au, asta ca să lucrăm cu armele lor, şi ce obligaţii au faţă de trecutul lor, şi pe urmă putem discuta despre ceea ce au zis. În rest, ar trebui să nu-i băgăm în seamă, noi să ne vedem de istoria noastră, aşa cum credem noi, iar ei să-şi vadă de trecutul lor aşa cum cred ei. Ei se apropie de personajul pe care l-am jucat eu, aşa că domnii să nu se supere. Aşa cum ei fac fişe personalităţilor din istoria noastră, aşa trebuie să le facem nişte fişe şi lor”.

,,Nu veţi întâlni discurs mai patriotic şi mai lipsit de ură precum cel al lui Zelea Codreanu din Parlamentul României”

 

R: După 1990, mai ales prin serialul ,,Memorialul durerii“, a fost un moment de exaltare, de entuziasm, în care oamenii priveau cu interes şi o mare simpatie spre victimele comunismului, astăzi vin anumiţi domni, care se dau ,,de dreapta“, şi critică anumite personaje-simbol, scriitori ce şi-au pus mai ales amprenta asupra literaturii noastre, precum Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Radu Gyr, şi observăm o atitudine de dispreţ chiar şi din partea celor care ar fi trebuit să-i reabiliteze. Cum vedeţi această stare de lucruri? Asistăm la o încercare de revigorare a comunismului?

C.C: ,,Când ,,nimeni“ vorbeşte urât despre Dumnezeu, trebuie luat în râs. Comuniştii au avut nişte oameni extraordinari, dar care au făcut rezistenţă dinăuntru- Corneliu Mănescu, Ştefan Andrei şi alţii. Aşa discutăm şi despre legionari. Nu veţi întâlni discurs mai patriotic şi mai lipsit de ură precum al lui Codreanu din Parlamentul României, el era carismatic, în vreme ce Horia Sima reprezenta aripa violentă a mişcării, şi mai puţin credibilă. Comunismul n-a fost niciodată pus în practică, este o idee sortită eşecului. Făuritorii, Marx şi Engels, şi-au atacat în primul rând poporul lor evreu, cu bune şi rele ca orice alt popor, deci au fost total lipsiţi de patriotism, aşa cum se întâmplă cu unele dintre personajele noastre: scriitori, politicieni care atacă poporul român, ca şi cum n-ar face parte din el. Se pare că marxismul şi-a trăit traiul. Societatea ideală nu există, dar suntem datori să o căutăm”

,,Deţinerea puterii a devenit o boală genetică”

R: După 1990 torţionarii au trăit în linişte, ocrotiţi de justiţia din România şi cu pensii grase, iar victimele reale ale comunismului au trăit într-o sărăcie lucie. Cum vedeţi această ordine de idei? Tot ei ne conduc?

C.C: ,,Tot ei ne conduc, da. Şi, cu deţinerea puterii, a devenit o boală genetică, le-a rămas în ADN. Când n-ai o altă meserie te apuci să conduci, când nu eşti în stare să ai o afacere profitabilă, ai mari şanse să devii ministrul economiei. În schimb, ca să fii ministru al culturii trebuie să fii ,,cuminte“ şi să pui mâna pe cât mai puţine cărţi. Eu cred că ar trebui să avem nişte criterii după care ne punem conducătorii, iar acestea ar trebui să fie iubirea faţă de semeni şi ţara în care te-ai născut“.

R: Octavian Bjoza spune că atitudinea celor doi domni despre care am vorbit la începutul interviului este cea mai gravă ofensă adusă sutelor de mii de victime ale comunismului. Aveţi completări vis-a-vis de această declaraţie a dânsului?

C.C: ,,Să-i sărim! Iar în ceea ce priveşte filmul nostru, a apărut o cronică care spune că acest film este o bătaie de joc la adresa celor care au suferit, că le facem un deserviciu. Vedeţi cât de asemănătoare este cu poziţia celor doi domni? Cum poate fi o bătaie de joc când supravieţuitorii care au văzut filmul ne mulţumesc cu lacrimi în ochi? Şi am în acest sens o întrebare, ce facem? Ne îndoim de inteligenţa celor care au suferit şi mai sunt încă în viaţă, sau dăm crezare unor cronici şi unor funcţionari publici greu de digerat. Cu privire la acest lucru, bunicul avea o vorbă: ,,Când pui curul bucătar, ce mâncare vrei să-ţi facă?“ Şi puneţi în paranteză- ,,Proverb grecesc“.

,,Sunt toţi o apă şi-un pământ”

R: Scoaterea din manualele şcolare ale unor figuri marcante precum Vasile Voiculescu, Eliade sau Radu Gyr, pe motivul că sunt ,,legionari“, chiar de către nişte domni care se dau ,,liberali“, ce reprezintă în opinia dumneavoastră?

C.C: ,,Nu sunt liberali, sunt toţi o apă şi-un pământ. Personajele trăiesc în acelaşi borcan, şi din când în când cineva îi scutură şi îi aşază pe masă separat în câte o farfurie. Mulţi dintre ei sunt de compătimit, iar puţini de apreciat, dar aceştia din urmă să ştiţi că există“.

R: Cum caracterizaţi actuala clasă politică, de ,,stânga“ sau aşa-zis ,,de dreapta“?

C.C: ,,Aş vrea să ocolim această întrebare, pentru că actuala clasă politică de la noi este în formare, iar criteriul de departajare al fiecăruia se află în judecata viitoare a copiilor noştri“.

R: Cum priviţi sistemul educaţional din România?

C.C: ,,Sistemul educaţional din România ar trebui să încapă pe mâini mai bune, iar asta cade în sarcina noastră şi a Celui de Sus, dacă vrem să ne rugăm“

,,Păunescu, un personaj romantic, uneori grobian, dar mereu plin de geniu”

R: În data de 5 noiembrie s-au împlinit nouă ani de la moartea poetului Adrian Păunescu. Într-o carte-interviu, în care Cristian Pătrăşconiu joacă rolul de reporter, punându-i întrebări lui Vladimir Tismăneanu cu privire la preşedinţii din istoria contemporană a României, într-un subcapitol intitulat ,,Prosperitatea comunismului în democraţie“, Vladimir Tismăneanu spunea aşa: ,,Momentul 5 noiembrie 2010, moartea lui Păunescu şi marele bocet naţional care a urmat, simbolizează de fapt începutul unei restauraţii deschise, fără scrupule şi fără jenă“. Putem să ne oprim puţin asupra acestor cuvinte? Sunteţi de acord cu Vladimir Tismăneanu?

C.C: ,,Discutând despre Păunescu, ne aducem aminte de el ca de o ,,flacără“ ce a ars în vremea lui Ceauşescu. Ce ar fi fost tinereţea noastră fără muzica Cenaclului ,,Flacăra“, fără poezia lui Păunescu şi fără sacrificiul pe care l-a făcut el mângâindu-l din când în când pe Ceauşescu şi dându-i şuturi în fund permanent? Eu îl consider pe Adrian Păunescu un personaj romantic, un soi de Falstaff, uneori grobian dar mereu plin de geniu. Tismăneanu ar trebui să se gândească dacă e tocmai cel mai indicat să discute despre viaţa lui Păunescu, dată fiind educaţia pe care a primit-o de la părinţii săi“.

,,Securitatea a fost şi va fi, iar atitudinea ei ne va da de gândit”

R: Anii de după revoluţie au demonstrat faptul că umbra securităţii în societatea noastră încă mai persistă. Românii sunt loviţi de amnezie, sau nici acum, după treizeci de ani de la evenimentele din decembrie 1989, nu am scăpat de ea?

C.C: ,,Securitatea a fost şi va fi, iar atitudinea ei faţă de poporul pe care îl supraveghează şi îl păzeşte de eventuale agresiuni externe, ideologice sau politice, ne va da de gândit. Cunosc oameni care lucrează în acest domeniu şi al căror patriotism este de netăgăduit. Sper să fie din ce în ce mai mulţi“.

,,Orice poveste de succes se difuzează”

R: Jucaţi într-un serial care se difuzează pe postul de televiziune ,,Protv“. Filmul se numeşte ,,Vlad“ şi se bucură de o audienţă foarte largă printre români. Pe lângă rafinamentul artei răzbunării, ce putem învăţa din acest film? Este oare un film care vorbeşte despre realitatea zilelor noastre?

C.C: ,,Eu lucrez la serial şi nu ştiu dacă să vă răspund la întrebare sau nu. Orice poveste de succes se difuzează, şi ,,Vlad“ este o poveste de succes, ea poate fi privită şi înţeleasă din mai multe unghiuri, depinde de pregătirea fiecărui privitor. Câtă dragoste, atâta ură! Câtă luciditate, atâta dramă! Balanţa ca să rămână în echilibru, părţile care intră în conflict, binele şi răul, chit că se află în acelaşi personaj sau în personaje diferite, trebuie să fie de aceeaşi forţă, sau de forţe sensibil egale. Discutăm despre un serial şi atâta tot, dar poate că discutăm despre viaţa noastră de zi cu zi, iar ,,Vlad“ este un lucru frumos care ni se întâmplă, iar nu cel mai rău, cum cred unii“.  (Ştefan BOTORAN)

Un regal actoricesc pe scena Teatrului Nottara

Constantin Cotimanis sau Bebe cum îl alintă prietenii, s-a născut la data de 18 februarie 1955, în Bucureşti. Este actorul Teatrului, dar în  acelaşi timp este prezent şi pe micile ecrane. Vocea-i inegalabilă  a ajuns reprezentativă pentru un post naţional de televiziune. Cu un joc scenic remarcabil, Cotimanis ne face să îl îndrăgim din prima clipă în care îl vedem. În anul 2003 i-am urmărit prestaţia în „Castelul“ şi „Inşir-te mărgărite“, şi tot în acelaşi an, pentru rolul din „Procesul lui Kafka“, primeşte „Marele premiu al oraşului Viena“. Cariera sa internaţională începe în anul 2000 şi îi aduce un rol în „Epicentrul“, unde este Dimitri, iar in 2002 a jucat în „Amen“, unde îl interpretează pe Preeffer, în regia lui Costa Gavras. Numele său este regăsit alături de actori celebri precum Lance Henriksen sau Deborah Kara Unger.  În 2019, Comstantin Cotimanis este  ,,Ciumău” în filmul ,,Între Chin şi Amin” al regizorului Toma Enache şi ,,Cezar Cristoloveanu” în serialul ,,Vlad” difuzat la ProTV.  Bebe Cotimanis ne prezintă un adevărat regal actoricesc pe scena Teatrului Nottara. „ Nottara este locul unde am împărtăşit prietenia şi nu mi-a părut rău niciodată. Locul în care am găsit prieteni mulţi, artişti buni, femei frumoase, actriţe una şi una, într-un cuvânt lume foarte bună.Teatrul Nottara sunt sigur că păstrează sufletele celor care încă mai sunt şi bântuie prin acest loc. Oare ce se întâmplă cu un suflet de artist când trece dincolo? Inginerii ştiu exact ce vor face. Ei nu prea cred în Dumnezeu. Actorul în general crede” explica într-un interviu actorul Constantin Cotimanis. Rămân în memoria  publicului rolurile: Petruchio din „Îmblânzirea scorpiei” de  Shakespeare, Bătrânul din „Matca” de Marin Sorescu, Comisarul din „Transfer de personalitate” de Dumitru Solomon, Doctorul Finache din „Puricele” de Feydeau, Harpagon din „Avarul” de Molière, Nae Ipingescu din „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale sau Primarul din „Castelul”, după Franz Kafka. Alexandru Dabija, Dominic Dembinski, Bocsardi Laszlo, Horaţiu Mălăele sau Tino Geirun sunt printre regizorii cu care a lucrat de-a lungul vremii la Teatrul „Nottara”, în spectacole cu mare succes la public.

 Filme

 

 

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here