Președintele Klaus Iohannis a decorat, sâmbătă, 21 decembrie a.c., la 30 de ani de la Revoluţia din 1989, mai multe instituții și asociații care au avut un rol determinant atât în lupta împotriva comunismului, cât și în procesul de aflare a adevărului cu privire la evenimentele din timpul Revoluției. Șeful statului le-a acordat Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, categoria E – „Patrimoniul Cultural”.
- Președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, Octav Bjoza,
- președintele Asociației „21 Decembrie 1989”, Teodor Mărieș,
- președințele Asociației „Memorialul Revoluției 16-22 Decembrie 1989 Timișoara”, Traian Orban,
- președintele fondator al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighet, Ana Blandiana,
- președintele CNSAS, Constantin Buchet, au primit decorațiile de la președinte, în numele organizațiilor pe care le reprezintă.
Luptători anticomunişti au fost şi partizanii din Munţii României, dar ei nu sunt decoraţi. Luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului, Grupul Gavrilă, conduşi de Ion Gavrilă Ogoranu, au murit pentru libertate, adevăr şi credinţă, au murit luptând pentru ţară şi împotriva comunismului adus pe tancuri din URSS.
,,MAMĂ ŢARĂ, iartă-ne că am îndrăznit să luptăm şi să murim pentru TINE” a fost deviza luptei lor.
Ion Gavrilă Ogoranu, simbolul luptei anticomuniste din România n-a fost decorat în timpul vieţii, sacrificiul său n-a fost recunoscut de conducerea ţării (a decedat la 1 mai 2006), dar nici post- mortem. Nici camarazii lui din munţi n-au fost decoraţi. Nimeni nu mai aminteşte de Andrei Haşu, Ion Ilioiu, Ghiţă Haşu, Remus Sofonea, Ioan Chiujdea, Victor Metea, Silviu Socol, Nicolae Mazilu, Ioan Mogoş, Laurean Haşu, Gheorghe Şovăială, Ioan Novac, Gelu Novac, Marcel Cornea, Partenie Cosma. Au fost executaţi prin împuşcare sau au murit în confruntările directe cu securitatea. Îşi dorm somnul de veci fără cruce, în locuri necunoscute. Nici de sprijinitorii lor din satele făgărăşene nu vorbeşte nimeni, dar nici nu s-au aflat pe vreo listă a decoraţilor. La 30 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989 ar fi fost o recunoaştere a sacrificiului lor. Ei n-au fost membri în Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România pentru a primi decoraţia preşedintelui, aşa la grămadă. Au decedat înainte de 20 noiembrie 1957, în vremea când nu se vorbea despre posibilitatea şi libertatea de a înfiinţa astfel de organizaţii. Dar au luptat şi au murit pentru o astfel de libertate.
Mai mult sunt puşi la zid în continuare de reprezentanţi ai instituţiilor statului. Amintesc aici pe cei doi cercetători din cadrul CNSAS care au avut tupeul să le critice lupta şi suferinţa, iar directorul CNSAS, cel decorat în 21 decembrie 2019 de preşedinte, n-a luat nicio poziţie. Amintesc şi Centrul pentru Combaterea Antisemitismului, finanţat de la bugetul de stat, care-i critică virulent pe eroii anticomunişti fără să fie contrazis de instituţiile statului.
Dacă citim cuvintele preşedintelui, încercăm să credem că ,,uitarea nu face casă bună cu speranţa. O națiune nu poate avea viitor fără a-și respecta, înainte de toate, trecutul ”. Prin urmare, nu trebuie să uităm sacrificiul eroilor anticomunişti făgărăşeni care au scris o pagină sângeroasă a istoriei României şi să le respectăm memoria.
„Ziua de astăzi nu este una ca oricare alta. În urmă cu 30 de ani, valul revoluționar, pornit de la Timișoara, descătușa la București strigătul de libertate al românilor, înăbușit vreme de 45 de ani. Răspunsul la întrebarea de ce ne-am întâlnit noi, aici, la Palatul Cotroceni, tocmai în această zi a amintirii și a speranței, rezidă deopotrivă în semnificațiile zilei și în eforturile depuse de fiecare dintre dumneavoastră de a nu uita. Căci uitarea nu face casă bună cu speranța. A ne aminti este astăzi sinonim cu viața fiecăruia dintre noi și cu sănătatea societății noastre. O națiune nu poate avea viitor fără a-și respecta, înainte de toate, trecutul”, a spus Klaus Iohannis la ceremonie.
Cum ne respectăm, astăzi, eroii dacă nu sunt trecuţi nici măcar în manualele de istorie? Spunea preşedintele: ,,asumarea corectă a trecutului presupune și înfăptuirea dreptății și redarea adevărului românilor”.
Cum redăm adevărul istoric?
,,Viitorul democratic al României nu poate fi construit în absența unei asumări corecte a trecutului, care presupune, în primul rând, recunoașterea și condamnarea fermă a atacurilor sistematice din timpul regimului comunist la adresa democrației, a demnității umane, a drepturilor și libertăților fundamentale. Totodată, asumarea corectă a trecutului presupune și înfăptuirea dreptății și redarea adevărului românilor”, a mai spus șeful statului. (Lucia BAKI)
