La Editura Agaton din Făgăraș, s-a desfăşurat  marţi, 18 februarie a.c., începând cu ora 18.00, conferința tematică ,,Dreptatea lui Dumnezeu și drepturile omului” susținută de dr. Marius Andreescu, lector universitar, fost judecător la Curtea de Apel Pitești, cu o mare experiență practică dar și universitară în domeniul dreptului.  ,,Aceste întâlniri sunt foarte interesante, este păcat că preoții noștri și intelectualii făgărășeni nu le dau importanța cuvenită” a spus preotul Marcel Dobrea, fostul protopop al Făgărașului. Marius Andreescu a dat un semnal de alarmă asupra juridismului exagerat care începe să încalce tocmai drepturile pe care susține că le apără. ,,Am ajuns să ne lovim de icoanele din școli tocmai în numele toleranței, și a faptului că îi deranjăm pe cei de alte credințe, nu deranjăm pe nimeni. Tocmai această toleranță în numele căreia vorbim atâta a început să aibă limite. În numele libertății de conștiință prezența icoanelor a fost considerată inoportună. Cam așa s-a întâmplat și cu justiția. În proiectul de Constituție pentru Europa nu se acceptă că Europa este un continent creștin și sunt înlăturate în mod flagrant simboluri creștine sub falsa idee că ar ofensa pe alții. Este o zonă a juridicului care nu a fost bine înțeleasă” a explicat judecătorul Marius Andreescu.

Până unde merge iubirea aproapelui

,,Acum formele de constrângere sunt extraordinar de fine. Poporul român a fost întotdeauna tolerant, i-am tolerat pe mulți dar nu ne-am lăsat niciodată credința și tradițiile, noi nu am făcut decât să ne apărăm independența și valorile. Toleranța nu trebuie asimilată cu iubirea de Dumnezeu care merge până la a te ruga pentru cei ce-ți fac rău. Apare aici și problema iubirii aproapelui. Să iubești pe aproapele, așa cum spunea patriarhul Miron Cristea, nu înseamnă să-ți lepezi iubirea de patrie, să le permiți lipitorilor să-ți sugă tot sângele sau să-ți calce în picioare valorile naționale, nu înseamnă să nu te poți apăra sau să-ți aperi patria la nevoie” a spus Marius Andreescu.

 ,,Constituția înseamnă supremația”

,,Când ne gândim la dreptatea lui Dumnezeu avem în vedere faptul că Iisus ne-a îndemnat să căutăm mai întâi împărăția cerurilor și dreptatea lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel a vorbit despre cele trei componente: dreptate, pace și iubire, care nu pot exista una fără cealaltă. Dumnezeu nici atunci când pedepsește nu o face în afara iubirii. Iubirea se adresează întotdeauna unei persoane, o persoană se adresează alteia cu iubire. Pacea- după cum spunea Sfântul Ioan Scărarul- este mai mare de patru ori decât dreptatea. Iadul este durerea celor care nu pot iubi iar Dostoievski spunea că ,,iadul este crima împotriva iubirii”. Individualitatea omului iese în evidență și nu dispare nici în cazul societății sau al comunității statale, este legătura dintre om și unul împreună cu altul, sau a unuia pentru altul. Această comuniune se poate realiza numai în Biserică. Comuniunea o găsim în apropierea reciprocă între oameni, care nu are granițele acestei lumi, nu poate fi cuantizată. Taina omului s-a încercat a fi descifrată dar semnificația ființei umane nici îngerii nu o cunosc. În individualitatea sa, omul a avut socialul și nu persoana, lucru ce a dus la disoluții sociale ce aduc foarte mult rău împotriva dreptății lui Dumnezeu. Este vorba de un sens greșit față de dreptățile lui Dumnezeu. Acum este un individualism democratic. Recunoașterea juridică a libertăților omului s-a realizat în sec. XVIII dar omul a dobândit această calitate cu mult înainte de a fi recunoscut juridic. Jertfa Mântuitorului a făcut ca omul să redevină ce a fost încă de la creație, pentru că mai întâi este harul lui Dumnezeu. Revoluția franceză de la 1789 a fost mai aproape de ideea modernă într-un sens cutumiar: ,,Libertatea mea se încheie acolo unde începe libertatea altuia”. Libertatea de conștiință, dreptul la viață au fost câștiguri. Prima Constituție a fost cea a Statelor Unite ale Americii. Prima a fost cea din Anglia, cutumiară, nescrisă, dar cea a Americii a fost scrisă. Urmează Constituția Poloniei apoi cea a Franței din anul 1791. Statutele lui Cuza au început să definească dreptul constituțional la noi, iar prima noastră Constituție scrisă a fost cea din anul 1864. La limitele existenței sociale, Constituția înseamnă supremația. Este nevoie de proclamarea unor drepturi opozante statului. Rousseau spunea că omul are drepturi inerente firii sale. Libertatea de gândire, libertatea credinței, dreptul la proprietate, toate acestea nu pot fi încălcate și sunt opozabile puterii statale. Statele recunosc drepturi și proprietăți, dar nu le consacră, pentru că recunosc preexistența acestor drepturi fundamentale ale omului. Aceste drepturi trebuie însă să fie și garantate” a spus profesorul Marius Andreescu.

,,Omul l-a uitat pe Dumnezeu”

,,În ciuda acestei consacrări juridice, omul l-a uitat pe Dumnezeu. S-a ajuns astfel la un ,,umanism” care este o nouă religie. Este un mare pericol când omul își pune puterea în propriile forțe, este o cădere a omului din propria sa stare. Constituția României, la articolul 22, aliniatul 1, vorbește despre dreptul la viață. Ce este viața? Un drept sau un dar? La nivelul juridic viața este un drept, dar viața este un dar neprețuit al lui Dumnezeu. Vorbim aici despre viața față în față cu lumea și viața mai presus de lume care este credința, iar aceasta nu se regăsește în niciun cod juridic. Dacă rămânem doar la sensul juridic, nu ajungem la semnificația vieții ca dar al lui Dumnezeu. Omul a fost creat ca ființă liberă de a face distincția între bine și rău, de a se împărtăși din darul lui Dumnezeu. Omul trăiește pe două planuri: în timp și în eternitate. Kant spunea că Dumnezeu nu ar da porunci omului dacă omul nu ar avea libertatea să le încalce. Existența lui Dumnezeu nu poate fi demonstrată științific,  iar sensurile teologice sunt mai ample decât cele juridice. Valeriu Anania vorbea despre libertatea omului de a-l părăsi pe Dumnezeu. Omul modern își dorește libertatea de a trăi pe cont propriu și a-și face idoli din tehnică. Este o ispită de care trebuie să scăpăm” a spus profesorul Marius Andreescu. (Ștefan BOTORAN)

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here