- Tradiţiile şi datinile de la Boholţ, unice în Transilvania
- Claudiu Motrescu, primarul comunei Beclean, se implică şi susţine păstrarea obiceiurilor strămoşeşti
Boholţ este o autentică vatră de sat ardelean care şi-a păstrat peste vremi viaţa spirituală, datinile şi obiceiurile nealterate. Sunt două sărbători peste an când sătenii sunt reuniţi de vechi tradiţii în vatra satului, de la cei cu tâmplele cărunte la cei abia îngânând graiul locului, de Sânzâiene şi de Ispas. Prin obiceiurile păstrate de veacuri, boholţenii demonstrează că satul lor nu reprezintă doar uliţe prăfuite străjuite de case trainice , ci are suflet şi istorie, are datini şi tradiţii, are identitate păstrată prin graiul şi portul popular. De Sânzâiene, sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, este obiceiul de a se arunca bortele din flori de sânzâiene peste casă, iar de Ispas, Înălţarea Domnului, vedeta locului este leuşteanul. Deşi pandemia din această primăvară a golit vatra satului şi biserica, iar obiceiul s-a putut realza în condiţii restrânse, el a rămas însă viu în sufletul sătenilor.
Sfinţirea leuşteanului de Ispas
În acest an de praznicul Înălţării Domnului, sătenii au respectat măsurile impuse de autortăţi, dar au participat la slujba oficiată în curtea bisericii de preotul paroh Cătălin Socaciu. Fiecare sătean a avut în mână firul de leuştean, amintind astfel de tradiţia veche a locului. ,,În ziua de Ispas se binecuvântează şi se sfinţesc ramuri de leuştean, asemenea ramurilor de salcie în ziua de Florii. Leuşteanul simbolizează longevitate, bucurie şi iubire. După sfânta liturghie, era obiceiul de a se organiza maial, o serbare câmpenească la care sătenii îmbrăcaţi în portul popular se adunau la câmp. Îşi puneau la brâu ramuri de leuştean pentru a fi feriţi de boli reumatice şi dureri de spate în special. Acest obicei este păstrat la Boholţ din moşi strămoşi şi a fost transmis prin viu grai, astfel că se păstrează şi astăzi. Deosebirea este că maialul de la pajişte nu se mai organizează din cauza localnicilor, care în majoritatea lor sunt vârstnici. În schimb se mai practică o masă cu produsele locului la cămin” a explicat preotul paroh Cătălin Socaciu. Din fiecare gospodărie din sat nu lipseşte tufa de leuştean.
Comemorarea eroilor la Boholţ
A fost respectată şi Ziua Eroilor. La monumentul din faţa bisericii s-a oficiat parastasul eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă, după care au fost depuse coroane de flori.
- ,,Ne-am comemorat eroii aşa cum impune tradiţia. În curtea bisericii noastre a fost reînhumat eroul necunoscut şi a fost ridicată o frumoasă troiţă în 2017. Aici am depus coroane de flori după slujba de comemorare. Apoi am urcat toţi în Dealul Calborului unde am depus coroane de flori în memoria luptătorlor anticomunişti. Aici a fost ridicată o troiţă de către asociaţia ,,Ne-am unit” coordonată de ing. Vasile Joantă, om al locului. Vechea cruce era deteriorată. A participat primarul comunei, Claudiu Motrescu, inginerul Vasile Joantă şi alţi săteni. A fost un moment înălţător” a mai spus Cătălin Socaciu, preotul paroh din Boholţ.
- ,,De Ziua Eroilor am participat la slujbele de comemorare. Am depus coroane de flori la monumentele eroilor edificate în satele comunei noastre. De Ispas, în fiecare an, ne pomenim eroii care s-au jertfit pentru neam şi ţară” a spus primarul comunei Beclean, Claudiu Motrescu.
Bortele de sânzâiene
De praznicul ,,Naşterea Sf. Ioan Botezătorul”, Sânzâienele, la 24 iunie din fiecare an, satul Boholţ se pune în mişcare. Cu o zi înainte copiii culeg sânzâiene de pe câmp, iar femeile le strâng în coroniţe, borte cum se numesc în sat. Apoi punctul central este biserica de pe drumul principal, care îşi are hramul de această sărbătoare. În curtea bisericii, chiar la intrare, se aşeză bortele, gata de aruncat peste acoperişul caselor. După slujba de la biserică, fiecare sătean aruncă borta din sânzâiene ,,Dacă borta cade de pe casă, în acea familie, una dintre persoane pleacă la cele veşnice în acel an. Aşa este vorba din bătrâni” explica Aurelia Clonţ. Cu mic cu mare, fiecare localnic se îmbracă în portul popular. Este o desfăşurare cromatică deosebită în ziua de hram.
Costumul cu vãlitoare sau cu bogasel
Portul popular dã culoare oricãrui eveniment al satului. ,,Cãmaşa mea este foarte veche, este ţesutã în rãzboi, iar cusãturile sunt fãcute de mânã. La mine sunt mai simple decât la cei mai tineri, aşa se fãceau pe vremuri. Poalele cãmãşii sunt plisate de jur împrejur. Vara purtãm pantaloni albi ţesuţi, iar iarna cioareci cu cizme. Cheptarul este din piei de oaie sau miel, cu cusãturi, deschis în faţã. Cele vechi sunt cele autentice, cele mai noi sunt mai uşoare, dar nu mai respectã tradiţia” explicã sãtenii. Costumul popular purtat de femei este sobru, în alb şi negru, ie, crãtinţe, fustã albã încreţitã, laibãr sau cheptãriţã. Femeile vârstnice poartã şi fustã peste care îşi aşeazã un şurţ. Erau specifice locului vãlitoarea şi bogaselul care împodobeau capul femeilor, dar astãzi se poartã tot mai rar Ambele podoabe erau din pânzã ţesutã din bumbac, pe care erau cusute modele simple şi discrete. Istoricul Nicolae Iorga a apreciat costumele populare de la Boholţ despre care a spus: ,,ca urcând pânã în vremea strãmoilor noştri daci, la boeresele dacilor”.
- ,,Costumul popular este unic şi trebuie sã-l purtãm cu mândrie. Acest port s-a nãscut odatã cu poporul român, ne individualizeazã. Strãbunii noştri îl purtau în fiecare zi, iar în zilele de sãrbãtoare aveau costume diferite care se deosebeau atât prin materialele utilizate, dar mai ales prin bogãţia ornamentelor. Se purta la naştere, la nuntã, la moarte, l-a însoþit pe român în toate etapele vieţii lui. Şi astãzi s-a pãstrat portul naţional, iar în ultimii ani, parcã tot mai mult. Este un lucru bun pentru cã portul popular ne ajutã sã ne pãstrãm identitatea naţionalã” a spus Claudiu Motrescu, primarul comunei Beclean.
Puţinã istorie a satului
Pe când Dragoş I descãleca în Moldova, iar în Ţara Fãgãraşului domnea Basarab I Întemeietorul, în sudul Ardealului exista deja un sat cu numele Boholţ. Satul Boholţţ dateazã înainte de secolul XIII, prima atestare documentarã fiind la 1317, într-un act dat de preotul catolic sas, Herbert, pentru ,,strângerea de plãţi” pentru papã. Se mai menţioneazã cã în anul 1319 presbiterul Herbord, rector eclesia de Bochaltz, efectueazã o platã ocazionalã de încasare a unui impozit papal. La acea vreme, saşii au fost aduşi aici pentru apãrarea graniţelor împotriva popoarelor migratoare de cãtre regii maghiari. Saşii au convieţuit alãturi de românii gãsiţi în sat câteva secole. Şi numele satului este de origine germanã: Buchholz (lemn de fag), însuşit de localnici ca Boholţ. Pânã la Marea Unire, satul a aparţinut administrativ de judeţul Târnava Mare (Sighişoara), iar mai apoi a fost ataşat judeţului Fãgãraş, la plasa Cincu. Abia din 1968 este inclus în comuna Beclean. Boholţ a fost şi comunã independentã, cu administraţie proprie, dar a mai fãcut parte şi din comunele Calbor şi Rodbav. Aa cum specificã invãţătorul Aurel Drãguş, fiu al satului, în Monografia satului, vatra localitãţii cuprindea 265 de case, dar astãzi dacã mai sunt 116 gospodãrii, restul devenind grãdini. Şi populaţia a scãzut, dacã în urmã cu un secol erau 780 de locuitori, astãzi mai sunt 232.
Bisericã veche de la 1881
Viaţa satului a pulsat în jurul bisericii i al şcolii. Douã biserici erau în satul Boholţ, cea ortodoxã construitã în 1881 şi biserica greco-catolicã edificatã în 1876. La intrarea în curtea bisericii a fost montatã o cruce, un monument realizat în cadrul Taberei de creaţe organizatã de asociaţia ProBoholţ şi ing. Vasile Joantã, fiu al satului. Crucea a fost realizatã de sculptorul Mihaela Diaconu. Soclul din bisericã a fost pictat de preotul Adrian Grosu din Calbor, iar pictura tindei de preotul Cristian Joiţa din Sãsciori. În tinda bisericii se aflã crucea boholţeanã care dateazã de la 1760, un alt simbol al satului. Nicolae Iorga când a vizitat Boholţul pe la 1906, consemna în notiţele sale despre crucea boholţeanã. Este reprezentat Iisus rãstignit, iar în partea de sus este Tatãl cu braţele ce cuprinde lumea. A fost pictatã de un un pictor de icoane pe sticlã, rãmas necunoscut. Conturul fãcut la mâini ne indicã faptul cã este un pictor de icoane pe sticlã. În partea de jos sunt pictaţi apostolii, heruvimii, iar pe spate scena Botezului Domnului. Pictura este târzie, de pe la 1850. Pictura ce se vede azi în bisericã a fost realizatã în 2006 de Dorel Beleagã din Tãlmãcel. Pânã la Unire, funcţiona lângã bisericã o şcoala confesionalã, care a devenit apoi şcoalã de stat. Ambele biserici au susţinut construirea unui local nou pentru şcoalã, care s-a dat în funcţiune în 1957. Vechea şcoalã este astãzi cãmin cultural, care a fost renovat şi dotat de Primãria Beclean. Toate evenimentele din sat sunt organizate la cãminul cultural. (Lucia BAKI)
