Foto arhiva
Praznicul Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul se mai numeşte în tradiţia populară Drăgaica sau Sânzâienele. La români această sărbătoare are obiceiuri străvechi care s-au păstrat până astăzi. În noaptea de 23 spre 24 iunie, Sânzienele cântă, dansează și dau rod holdelor. Plutesc în aer sau se prind în horă pe pământ, cântă şi dansează, împart rod holdelor, vindecă pe cei bolnavi şi apară semănăturile de grindină. Sânzienele, sau Drăgaica, este singura sărbătoare păgână admisă în calendarul creştin-ortodox şi marcheză în calendarul popular începutul verii, la 3 zile după solstiţiul de vară, şi i se mai spune de aceea şi Cap de vară.Sărbătoarea ar avea la origine un cult geto-dacic al Soarelui, Sânzienele fiind adesea reprezentate de traci înlănţuite într-o horă, sau, după alte opinii, un cult închinat Dianei, zeiţa romană a vânătorii. Numele sărbătorii ar putea deriva din Sancta Diana, ce s-a transformat ulterior în Sânziana, sau Sanctus Dies Johannis, adică ziua Sfântului Ioan de vară.
Ritualuri descrise de Dimitrie Cantemir
Ritualurile au fost descrise pentru prima dată de cărturarul Dimitrie Cantemir în ”Descrierea Moldovei”. Cantemir spune că sărbătoarea Sânzienelor ar proveni din ”vechii idoli ai dacilor”:
”… când încep să se coacă semănăturile, toate fetele ţăranilor din satele învecinate se adună şi o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căreia îi dau numele de Drăgaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu o cunună împletită din spice şi cu multe năframe colorate şi-i pun pe mâini cheile de la jitniţe. Drăgaica împodobită în acest chip se întoarce de la câmp spre casă, cu mâinile întinse şi cu năframele fluturând în vânt, de parcă ar zbura, şi cutreieră toate satele din care s-a adunat lume s-o petreacă, cântând şi jucând laolaltă cu toate tovarăşele ei de joc, care o numesc foarte des sora şi mai-marea lor în cântecele alcătuite cu destulă iscusinţă.Fetele din Moldova doresc din toată inima să aibă parte de această cinste sătească, deşi în cântecele lor spun mereu, după datină, că fata care a întruchipat Drăgaica nu se poate mărita decât abia după trei ani.”
Sânzâienele sunt nişte fete foarte frumoase cu păr galben
În popor se crede că Sânzienele sunt nişte fete foarte frumoase cu păr galben şi rochii de abur care trăiesc prin păduri şi în această noapte zboara prin aer sau se prind în horă pe pământ. Dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, se spune că ele se supără şi devin iele sau Rusalii. Sânzienele sunt şi mici flori de câmp galbene cu patru petale aşezate în formă de cruce, motiv pentru care se spune că această plantă este binecuvântată de Dumnezeu. Este considerata simbol al Soarelui, luminii şi vieţii. Florilor li se mai spune şi drăgaică, floarea lui Sântion, au gust amar, dar mirosul lor e dulce, asemănător cu cel al fânului proaspat cosit sau al mierii de albine. Se culeg doar vârfurile înflorite ale tulpinilor, pe toata perioada înfloririi, din iunie şi până în septembrie.
Sărbătoarea satului Boholţ
Fetele pleacă în grupuri la câmp să culeagă florile galbene, din care îşi împletesc o coroniţă rotunda, în formă de soare, pe care şi-o aşează pe cap şi înca câte o coroniţă pentru fiecare membru al familiei. Acasă, cununile se pun pe porţi, la ferestre şi în casa, pe şuri, pe stupi şi chiar în culturi, în credinţa că ele vor ocroti casa şi gospodăria, vor aduce noroc, sănătate şi belşug. Satul Boholţ din comuna Beclean este în sărbătoare de praznicul ,,Naşterea Sf. Ioan Botezătorul”, Sânzâienele, când se marchează hramul bisericii. În satul Boholţ, coroniţele sau bortele din sânzâiene se sfinţesc la biserică după care sunt aruncate peste acoperişul casei. Se spune că dacă o coroniţă cade de pe casă, în famila celui care a aruncat-o, o persoană moare în acel an. În acelaşi timp, se poate pune o dorinţă.
