Joi, 6 august a.c. creștinii ortodocși și greco-catolici prăznuiesc Schimbarea la Față a Domnului, prima sărbătoare ce cade în postul Sfintei Marii care a început anul acesta vineri, 31 august. Schimbarea la Față a Domnului este un praznic împărătesc pentru că are de-a face în mod direct cu persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Între praznicele împărătești, Schimbarea la Față a Domnului este o sărbătoare mai nouă iar începutul ei este strâns legat de aniversarea anuală a sfințirii Bisericii Eleona care a fost zidită în secolul IV d.Hr. de către împărăteasa Elena, mama primului împărat roman creștin- Constantin cel Mare. În Răsărit praznicul s-a generalizat în secolul VIII, iar în Apus mult mai târziu, prin hotărârea luată de Papa Calist al III-lea, ca recunoștință și mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru victoria oștilor creștine împotriva turcilor la Belgrad, în anul 1456, prin românul Iancu de Hunedoara. În Biserica Armeană sărbătoarea se prăznuiește cu mare solemnitate, iar dacă ea cade într-una din zilele de rând de peste săptămână se amână până următoarea duminică, iar în ajun se postește.
Originea Sărbătorii
Schimbarea la Față a Domnului este o sărbătoare ce are bază scripturistică, pentru că este relatată în Evangheliile sinoptice (N.R- asemănarea între ele le-a adus denumirea de sinoptice). Sfântul Evanghelist Matei, vameșul chemat de Iisus Hristos ca să-L urmeze, scrie: ,,Și după șase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Și S-a schimbat la față înaintea lor și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele lui s-au făcut albe ca lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Și răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise una, și lui Ilie una. Vorbind El încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei și iată glas din nor zicând: ,,Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L”. Și auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte. Și Iisus S-a apropiat de ei și, atingându-i, le-a zis: Sculați-vă și nu vă temeți. Și ridicându-și ochii, nu au văzut pe nimeni decât numai pe Iisus singur. Și pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneți ceea ce ați văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morți”. (Matei 17, 1-9) Evangheliștii Marcu (Marcu 9, 2-8) și Luca (Luca 9, 28-36) au relatat la rândul lor acest episod. Hristos și-a arătat slava chipului Său, adică dumnezeirea, cu alte cuvinte nimeni nu este în stare să ajungă la vederea lui Dumnezeu dacă nu Îl urmează pe Iisus Hristos și prin faptele bune, pentru că lumina este primită prin curăția de sine. Și care este această curăție? Mila, empatia, iubirea față de Dumnezeu și de semeni îmbinată cu ascultarea poruncilor. De aceea prezența lui Moise, marele legislator al poporului evreu, și unul dintre marii iluminați ai omenirii, nu este întâmplătoare. Ucenicii L-au urmat mai întâi pe Hristos ca să vadă unde locuiește: ,,A doua zi iarăși stătea Ioan, și doi dintre ucenicii lui. Și privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! Și cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta și au mers după Iisus. Iar Iisus, întorcându-Se și văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutați? Iar ei I-au zis: ,,Rabbi (care se tâlcuiește: Învățătorule), unde locuiești? El le-a zis: Veniți și veți vedea. Au mers deci și au văzut unde locuia; și au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea”. (Ioan 1, 35-39) Sfântul Ioan a specificat că unul dintre cei doi ucenici era Andrei, fratele lui Petru. Ei l-au urmat nu doar în casa în care locuia, ci și în casa luminii Sale, pentru că Dumnezeu este ,,lumina neapropiată a caselor”. Chemarea ucenicilor a fost rodul vederii lui Dumnezeu și a revelației divine.
Schimbarea înfățișării
Sfântul Ioan Damaschinul ne spune: ,,Nu a luat o altă înfățișare, și nici nu S-a transformat, ci S-a arătat ucenicilor cu adevărata Lui față”. Hristos și-a arătat slava Dumnezeirii Sale pentru câteva clipe, slavă ce o ținea ascunsă oamenilor prin înfățișarea unui trup obișnuit, pentru că ei nu puteau face față vederii Dumnezeirii. De aceea El le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui nimic, pentru că aceste lucruri trebuiau dezvăluite doar după Învierea Sa din morți, altfel cei mai mulți nu ar fi înțeles nimic. Ne schimbăm împreună cu Hristos înfățișarea chipului interior, primindu-L în inima noastră și săvârșind astfel faptele bune ce ne unesc cu Dumnezeu. ,,Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul Tău din tot sufletul și din tot cugetul tău, și pe aproapele tău ca pe tine însuți. În asta stau legea și proorocii” le-a spus Iisus ucenicilor și celor ce-l ascultau. Simțurile omenești ale ucenicilor au fost întărite de harul nezidit al lui Dumnezeu și au fost transformate în așa fel încât să poată vedea slava Dumnezeirii lui Iisus. (Ștefan BOTORAN)
