,,Întru tine, Maică, cu osîrdie s-a mîntuit cel după chip, că luînd Crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrînd ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucru cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău“. (Troparul Sărbătorii)
Miercuri, 14 Octombrie a.c. creştinii ortodocşi o prăznuiesc pe Sfânta Cuvioasă Paraschiva sau Paraschiva de la Iaşi, cum mai este cunoscută în popor. Sfânta Cuvioasă Paraschiva a trăit în prima jumătate a sec. al XI-lea, în vremea despărţirii celor două Biserici Apostolice: Ortodoxă şi Catolică. Prima relatare despre viaţa ei în limba română o avem de la Varlaam, mitropolitul Moldovei, mai precis în cartea scrisă de către el şi intitulată ,,Cartea românească de învăţătură“ care a apărut în anul 1643 la Iaşi. Cuvioasa Paraschiva s-a născut la Epivat, azi localitatea Boiados din Turcia, în apropiere de Constantinopol, pe malul Mării Marmara. Se trăgea dintr-o familie creştină, iar fratele ei, Eftimie, a luat calea ascultării, a devenit monah iar apoi episcop de Madita. După moartea părinţilor ei, care erau înstăriţi, Paraschiva îşi împarte averea săracilor ascultând chemarea evanghelică: ,,Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie“ (Marcu 8, 34).
Urcuşul duhovnicesc
Tânăra Paraschiva parcurge mai întâi un itinerariu spiritual şi geografic totodată, poposind mai întâi la o mănăstire de maici de lângă Constantinopol unde duce o viaţă foarte aspră. După o vreme porneşte spre Ţara Sfântă ajungâînd mai întâi la Ierusalim, de unde va vizita toate mănăstirile şi bisericile din Palestina legate de viaţa pământească a Mântuitorului. Călătoria ei a constituit o scară permanentă a urcuşului duhovnicesc. Se stabileşte în cele din urmă la o mănăstire de maici din pustiul Iordanului cu scopul de a rămâne aici până la sfârşitul vieţii dar aude glasul unui înger al lui Dumnezeu care îi porunceşte: ,,Să laşi pustiul şi să te întorci în patria ta, că acolo ţi se cuvine să-ţi dai trupul pământului“. ,,Sfânta a înţeles şi s-a întors la Constantinopol, la Biserica Sf. Sofia şi la Biserica Maicii Domnului, a Vlahernilor, numită chiar biserica Vlaherne, după numele proprietarilor pământului, descendenţi ai unor familii de romani, numiţi apoi vlahi în Constantinopolul de după sec. al IX-lea“ (Aurelia Bălan Mihailovici, Dicţionar Onomastic Creştin). După aceasta se întoarce în satul natal.
Marea anonimă
Ea nu este recunoscută de către oamenii locului pentru că lipsise douăzeci şi cinci de ani de acasă şi rămâne să slujească în anonimat pe lângă biserica din satul natal. A fost ,,marea anonimă“ a locului, o sfântă încă nerecunoscută care petrecea în rugăciune şi priveghere. Nu s-a dezlipit de biserica natală până ce Domnul o cheamă la ea. S-a stins ca o lumînare datorită vieţii ascetice pe care a dus-o, a lipsei de hrană şi îmbrăcăminte. Va fi înmormîntată în apropierea mării, nu departe de biserică.
Vedenia cea minunată
,,Multă vreme după aceasta a trecut, şi cineva, rău cheltuind viaţa şi obşteasca datorie împlinind, a fost îngropat aproape de cuvioasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, prea viteaza; ci oarecăruia din bărbaţii sfinţi arătându-se în vis: ,,Ridică, i-a zis, trupul acesta şi-l aruncă; că soare fiind şi lumină nu pot suferi întunericul şi murdăria“. Însă zăbovind acel dumnezeiesc bărbat, divina arătare a cuvioasei socotind-o vedere obişnuită, sau vis normal, şi a doua, şi a treia iarăşi sfânta l-a strigat şi cumplit l-a îngrozit. Şi după ce călugărul şi-a venit în sine după cum se cuvine şi numele cuvioasei, care îi arăta cu degetul locul, prea degrab s-a sculat şi cu sârguinţă a descoperit poporului vedenia de acolo, care cu toţii obşteşte alergând ca la o vistierie foarte înavuţită au săpat pământul. Iar după ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasmă, şi acel sfânt trup al cuvioasei aflându-l întreg cu totul păzit, cu mâini cucernice l-au dus în biserica Sfinţilor Apostoli, umplând aerul de miresme şi tămâieri şi cântând dumnezeieşti psalmi“ (Vieţile Sfinţilor de peste tot anul).
Puţină istorie
Moaştele Sfintei Cuvioase Paraschiva au fost aduse la Târnovo în anul 1235, ele au fost luate de către ţarul Asan I care domnea alături de fratele său, Petru, peste noul imperiu vlaho-bulgar, creat pentru a fi smuls de împărăţia Bizanţului. Târnovo era capitala acestui nou centru de putere politică. Aici au rămas moaştele Sfintei vreme de 160 de ani. În anul 1521 ele au fost mutate la Belgrad unde au rămas până când turcii au cucerit oraşul, iar Serbia a fost transformată în paşalâc. Moaştele au fost ulterior aduse la Biserica Patriarhiei din Constantinopol.
Paraschiva de la Iaşi
Prin istorie, moaştele Sfintei Cuvioase Paraschiva au ajuns la Iaşi când Partenie I, patriarhul ecumenic al Constantinopolului, le-a oferit drept recunoştinţă domnitorului Vasile Lupu care a plătit toate datoriile Patriarhiei de la Constantinopol către Înalta Poartă. Dimitrie Cantemir descrie aducerea sfintelor moaşte la Iaşi: ,,Sultanul Murad al IV-lea a dat voie Domnului Moldovei, Vasile, să strămute sfintele moaşte din biserica patriarhicească a Constantinopolei şi le-a câştigat acestora pentru cele înalte şi multe binefaceri şi slujbe făcute Bisericii celei mari, că a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta Otomană ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaşte. Iar toată strămutarea este zugrăvită pe peretele de la miazăzi al Bisericii Trei Ierarhi“.
Loc de pelerinaj
În fiecare an credincioşii de pe tot cuprinsul României iau drumul Iaşului în preajma praznicului Sfintei Paraschiva pentru ca Sfânta să-i lumineze, să le arate calea şi să mijlocească la Dumnezeu pentru ei. Iaşul este ticsit de credincioşi din toată ţara care vin aici cu speranţa că viaţa lor se va transforma dintr-odată. Ele au fost depuse în biserica ,,Trei Ierarhi“ din Iaşi, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, pe data de 14 Octombrie 1641. De-a lungul timpului moaştele Sfintei Cuvioase Paraschiva au făcut nenumărate minuni. Sfânta a tămăduit boli, a alungat demoni şi a liniştit sufletele credincioşilor care au alergat să-i ceară ajutorul care a venit negreşit. ,,Din tradiţie avem povestiri de multe minuni săvârşite de cuvioasa în anii cei dinaintea noastră, pe care nu s-a sârguit cineva a le aduna şi a le publica spre lauda lui Dumnezeu slăvitorul sfinţilor Săi; încă şi în zilele noastre nu conteneşte a face minuni celora ce cu credinţă şi care aleargă la ea. Câţi neputincioşi au evlavie la sfintele moaşte, alergând cu credinţă sau din acoperământurile puse la capul cel sfânt al Cuvioasei luând şi purtând, dobândesc vindecare! Şi la neplouare, sau altă nevoie mare, făcând litanie creştinii cu sfintele moaşte, nu se lipsesc de cerere. Ci şi în patria ei Epivata unde, precum se zice, casa ei părintească a fost prefăcută în biserică cu numele ei, cuvioasa face multe minuni, căreia se cuvine mărirea în vecii vecilor. Amin“ (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
Pelerinajul religios afectat de măsurile anticoronavirus
baldachinul este deja ridicat la Iaşi, asamblat şi urmează să fie împodobit de aceeaşi familie Buştei, care vine an de an de la Bucureşti cu o camionetă plină de flori. Baldachinul este amplasat în acelaşi loc ca în fiecare an, pe platoul din spatele Catedralei Mitropolitane, spre Facultatea de Teologie Ortodoxă, însă asemănările faţă de anii anteriori se opresc aici. Pelernajul religios este interzis de autorităţi pe motiv de pandemie, ceea ce înseamnă că celebrul pelerinaj de la Iași de sărbătoarea Sfintei Paraschva se va organiza în contextul pandemiei de COVID-19, cu măsuri fără precedent. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a decis ca pelerinii să intre şi să stea la rând în şir indian, chiar dacă sunt din aceeaşi familie, cu respectarea măsurilor de protecţie impuse, purtarea măştii, dezinfectarea mâinilor la intrarea la rând şi, periodic, pe traseu, cât şi păstrarea unei distanţe fizice de minimum 1,5-2 metri. Se va sta la rând pe modelul cozii de la aeroport, în şir indian, persoanele una în spatele celeilalte.
,,Nu putem spune că sfintele moaşte pot face rău cuiva”
O problemă este atingerea raclei cu tot felul de obiecte, bagaje personale, pe care oamenii le aduc de acasă şi le apropie de racla cu moaştele Sfintei Parascheva. ,,Este greu să le spui acum oamenilor să nu atingă racla sau să nu se închine, nu putem spune că sfintele moaşte pot face rău cuiva. Modul în care îşi manifestă credincioşii evlavia este foarte puţin controlabil, este greu să îi spui omului ce să facă. Este o zonă emoţională, fiecare îşi manifestă cinstirea la racla sfintei aşa cum simte, unii doar se închină, aţii pun şi mâna, alţii ating creştetul. Racla este curăţată periodic, plexiglasul la fel, tot ce ţine de vulnerabilitate suntem pregătiţi să luăm cele mai bune măsuri”, a explicat preotul Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
La raclă, doar cu buletinul
Potrivit Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Iași, este permis accesul doar pentru pelerinii care au domiciliul sau reședința în municipiul Iași. Perimetrul în cauză și punctele de acces vor fi stabilite de comun acord cu organele de ordine și cu Primăria Municipiului Iași, iar intrarea persoanelor în zonă va fi permisă pe baza verificării actelor de identitate. Reprezentanții Patriarhiei spun că aceste măsuri trebuie luate doar dacă situația este gravă, pentru că altfel încalcă libertatea religioasă. Le recomandă însă enoriașilor să nu pupe icoanele sau racla cu rămășițele sfinte. În curtea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, zeci de oameni au venit încă de săptămâna trecută din toate colțurile României ca să se închine la moaștele sfintei Cuvioase Parascheva. Mitropolia a mai decis ca slujba religioasă să fie organizată într-o singură z, la 14 octombrie.
,,Sfințenia nu este contagioasă”
,,Sfințenia nu este contagioasă. Pelerini sau nu, de aici înțelegem două lucruri. Primul: ceea ce este sfânt nu se află sub puterea stricăciunii, a răutății, a bolilor. Dimpotrivă. Cele sfinte sunt pentru creștini izvor de vindecare, de mângâiere, de întărire. Nu de azi, de ieri, ci de două milenii. Al doilea: de sfințenie nu te poți „molipsi”. Atingerea mecanică, atitudinea superstițioasă nu ajută. E nevoie și de o credință care, mai devreme sau mai târziu, să se vădească în fapte bune, bineplăcute lui Dumnezeu și în folosul oamenilor. Așadar, e nevoie de discernământ și de evlavie înțeleaptă. Mai ales în aceste vremuri grele”, a mai declarat pr. Constantin Sturzu, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Iașilor.
