Aron Pumnul s-a născut la 27 noiembrie 1818, în Cuciulata din Ţara Făgăraşului, în familia unor iobagi români. A studiat la Odorheiul Secuiesc, la Blaj şi la Cluj. În 1843 a fost numit profesor de filosofie la Blaj, în acelaşi an plecând cu o bursă de studii la Viena. S-a întors în Transilvania în 1846, reluându-şi activitatea de profesor la Blaj. A înfiinţat împreună cu Timotei Cipariu ziarul „Organul Luminărei”, dar şi alte publicaţii. În timpul revoluţiei paşoptiste din Transilvania s-a remarcat ca unul dintre organizatorii primei Adunări Naţionale româneşti de la Blaj din luna aprilie 1848. Urmărit de autorităţile revoluţionare maghiare, Aron Pumnul se refugiază în Muntenia, unde participă la revoluţia paşoptistă din această provincie, fiind numit de Nicolae Bălcescu în funcţia de comisar cu propaganda în judeţul Râmnicu Sărat. După înăbuşirea revoluţiei muntene s-a refugiat la Cernăuţi. În februarie 1849 este numit profesor suplinitor la Institutul filosofic, iar în 1850 profesor titular. A fost profesorul lui Mihai Eminescu. În timpul vieţii a desfăşurat activitate de profesor, lingvist, filolog şi istoric literar. Nu s-a mai întors în Transilvania niciodată. Moare la 24 ianuarie 1866 şi este înmormântat la Cernăuţi.
- Moartea profesorului Aron Pumnul la 24 ianuarie 1866 a îndurerat inimile învăţăceilor lui. Cu această ocazie, şapte gimnazişti tipăresc o broşură cu ,,lăcrimioare la mormîntul preaiubitului lor profesoriu”. A doua din poezii este semnată Mihai Eminescu,ca un omagiu sincer adus îndrăgitului dascăl:
,,Te plînge Bucovina, te plînge-n voce tare,
Te plănge-n tînguirre şi locul tău natal!”
- „Căută ochii elevului. Îl privi lung în tăcere. Târziu de tot spuse:
— Eminovici… tu știi… Eu te-am iubit cu simțăminte părintești… Poate că o dată și peste măsură… Durere!… Am văzut că drumul tău este altul. Nu este al meu; este al tău… Dar pe drumul acesta, al său, trebuie să meargă fiecarele, care vrea să pășească către ajungăciunea meniciunii sale, care este cultural- dezvoltăciunea, învățătura și deplinăciunea sufletească morală… Dorindu-ți tot binele de-n inimă curată, îți spun pre patul de moarte: de învățăciunea mea poți să te lepezi!… Aceasta este soarta învățăciunilor, să urmeze neapărat o schimbăciune răspunzătivă schimbăciunii împregiurărilor… Dar să nu-mi părăsești îndreptarul carele l-am urmat în viață… Să nu uiți onoarea precumpătivă pentru națiune… Pentru asta am trăit din copilărie… Pentru aceasta am suferit la Blaj… Acolo e Roma noastră… La Blaj, la Câmpia jurămintelor de la 1848” (Cezar Petrescu, Romanul lui Eminescu, Vol. I, Luceafărul, E.P.L., 1968, p. 306).
- „Persoana asupra căreia aveți bunătatea a face aluziuni atât de delicate, domnul meu, a încetat de mult de a mai fi numai o persoană simplă. Nu mai e muritorul slab… el e personificarea unui principiu, sufletul – nemuritor neapărat – care a dat consistență și conștiință națională maselor și a făcut din ele o națiune”
(M .Eminescu, Opere, IX, p. 82.)
Întreaga prețuire a lui Eminescu pentru Aron Pumnul este sintetizată în poezia ,, La mormântul lui Aron Pumnul”
„Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde încinge antică fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ți auroasă și senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină
Se stinse o dalbă stea.”
Profesorul Liviu Ioani despre Aron Pumnul
,,Un reper spiritual pentru Mihai Eminescu îl reprezintă profesorul făgărăşean Aron Pumnul. Data de 24 ianuarie 1866 se încrustează în biografia poetică a lui Mihai Eminescu. Şapte elevi de la Cernăuţi tipăresc o broşură intitulată ,,Lăcrămioare la mormîntul profesorului Arone Pumnul“. Cea de-a doua poezie este semnată Mihai Eminescu- ,,privatist“. Aron Pumnul a fost profesor de Limba şi Literatura Română la Gimnaziul German din Cernăuţi. S-a născut în anul 1818, la Cuciulata, în Ţara Făgăraşului. Aron Pumnul a făcut cursuri la Odorhei, liceul la Blaj şi Cluj unde a fost coleg cu Avram Iancu şi trimis apoi la Universitatea ,,Sfînta Barbara“ din Viena unde a studiat, printre altele, istoria, filosofia şi teologia, pe care o absolvă cu calificative maxime. După absolvirea Universităţii revine în Ardeal şi predă Filosofia la Blaj, publică în presa vremii şi ia parte la Revoluţia de la 1848. Din cauza persecuţiilor, în 1849, pleacă la Bucureşti dar nu este nici aici în siguranţă astfel încît se va stabili la Cernăuţi unde va fi profesor. Aici scrie ,,Lepturariu românesc“ în 4 tomuri. Denumirea vine din limba latină. Acest ,,Lepturariu“ este tipărit la Viena între anii 1862-1865. Cînd Eminescu a început liceul, această lucrare era în biblioteca şcolii şi îi spunea- ,,Cartea mea de căpătîi“. Eminescu a stat în gazdă la Aron Pumnul. ,,Mă trag dintr-un neam nobil, care este de plugar transilvănean“ obişnuia să spună Aron Pumnul. De aici începe şi orientarea politică a poetului. Poezia ,,La mormîntul lui Aron Pumnul“ Eminescu a scris-o la vîrsta de 16 ani. Aron Pumnul i-a influenţat lui Eminescu cariera naţională dar şi publicistică pentru că el a fost jurnalist la ,,Timpul“, ziar politic. Pe vremea cînd Eminescu funcţiona ca ziarist, pe lîngă probleme precum Independenţa, Regalitatea şi Parlamentul, mai erau problema ţărănească şi evreiască. Istoriografii occidentali considerau România printre cele mai anti-semite ţări din Europa. Franţa îi încetăţenise pe evrei la 1791, iar Austria pe la 1867. Sub Carol I, articolul 7 din Constituţie interzicea naturalizarea necreştinilor, mai ales a evreilor şi musulmanilor. Aceasta era şi poziţia Junimii, cu excepţia lui Carp. Eminescu avea trăsăturile naţionalismului sentimental care viza protecţia neamului său. Îl caracteriza străino-fobia şi anti-liberalismul. Anti-grecismul şi anti-iudaismul erau repere importante pentru el. În publicistică el se declara adversar al evreilor şi adept al absolutismului monarhic. ,,De zicea Vodă un cuvînt, cuvînt era!“ spunea el. Credea că clasa românească de mijloc este sărăcită din cauza concurenţei evreilor. Populaţia Iaşului era jumătate evreiască, cu pericol de dominare. Eminescu constată din umbră şi inerţia românilor. Evreii erau comercianţi, bancheri, cămătari şi intelectuali. Eminescu nu considera comerţul muncă. Evreii- clasă parazitară, îi scoate pe români din oraşe, credea el. Pe lîngă argumentul economic, Eminescu are împotriva lor şi argumentul de alteritate. Nu pot fi români pentru că sentimentul de rasă e mai puternic la ei decît patriotismul. Sînt o naţie închisă“. Haşdeu, el însuşi naţionalist, recunoaşte însă că bunica sa pe linie maternă era evreică, la fel şi Xenopol. Se produce un vîrf al emigraţiei evreieşti dinspre Rusia şi Galiţia. Eminescu era pentru mutarea lor în Dobrogea. El nu era un anti-semit implacabil ci vroia o integrare a evreilor dar, totodată, cu protejarea românilor. A.C. Cuza, mentorul lui Codreanu, se declara epigon al lui Eminescu. În anul 1923 anti-semitismul devine politică de stat. Se înfiinţează ,,Liga Apărării Naţionale Creştine“, pentru ca în anul 1927 să apară ,,Legiunea Arhanghelului Mihail“. România a devenit una dintre ţările acuzate că a participat la holocaust. Parcă era un duh rău al veacului, parcă România era bîntuită de o forţă malefică. Spiritul veacului întunecă mintea şi ne duce pe un făgaş care duce România spre cataclism. Democraţia era eliminată, iar soluţia era dreapta (fascismul) sau stînga (bolşevismul). Eminescu era bine angrenat în spiritul vremii sale şi este integrat cu totul istoriei noastre naţionale“ a fost prelegerea profesorului Liviu Ioani la bicentenarul ,,Aron Pumnul”.
Aron Pumnul şi satul său natal, Cuciulata
Cînd spunem Cuciulata ne gîndim la Aron Pumnul, dascălul simbol al românilor. La bicentenarul ,,Aron Pumnul” organizat de ASTRA Făgăraş în 2018, satul Cuciulata a fost în sărbătoare şi a fost gazdă bună pentru mari oameni de cultură din ţară şi străinătate. Se vorbea despre Aron Pumnul de la cel mai mic pînă la vîrstnicii satului. Despre personalitatea lui Aron Pumnul a vorbit prof. univ. dr. Ilie Rad care a editat volumul ,,Aron Pumnul 1818-1866”, un studiu complet din care localnicii au putut afla totul despre viaţa şi activitatea marelui cărturar. În muzeul de la Cuciulata, obiectiv înfiinţat în 1997 de către fostul pr. protopop Alexandru Comşa şi soţia sa, Maria Comşa, un spaţiu generos a fost acordat lui Aron Pumnul. La casa în care s-a născut şi a locuit Aron Pumnul a fost montată o placă comemorativă, a doua după cea montată în 1932, tot de ASTRA. (M.F)
