Căsnicie de 7 decenii. Soţii Gheorghe şi Valeria Vicol formează cel mai longeviv cuplu din Victoria

•   ,,Secretul  căsniciei noastre  este bazat pe respect, răbdare, încredere şi comunicare” 

Soţii Gheorghe şi Valeria Vicol formează cel mai longeviv cuplu din oraşul Victoria. Valeria a împlinit vârsta de 88 de ani, iar Gheorghe are aproape  95 de ani. Ei şi-au unit destinele în urmă cu 7 decenii, iar acum se bucură că au în preajma lor pe cei doi copii cu şase nepoţi şi şase strănepoţi.  Pentru Gheorghe şi Valeria   26 octombrie 1951 este cea mai importantă zi pentru că atunci au mers în faţa ofiţerului de stare civilă şi au spus ,,Da”.  Au trecut de atunci 70 de ani, ani plini de bucurii,  împliniri, poate şi neajunsuri. Privind în urmă ei spun că secretul căsniciei lor este bazat pe respect, răbdare, încredere şi comunicare.

Armata i-a ţinut despărţiţi 2 ani

Erau tineri când s-au hotărât să-şi întemeieze o familie, Valeria avea 19 ani, iar Gheorghe 26 de ani.  De atunci şi-au fost mereu alături, o singură dată au stat departe unul de altul, când soţul a fost plecat în armată. ,,În anul 1951 l-am cunoscut pe soţul meu în satul natal Ripiceni din judeţul Botoşani. A fost dragoste la prima vedere, iar după câteva luni ne-am căsătorit. După nici un an de la căsătorie, în 1952, Gheorghe a fost luat  în armată, iar eu am rămas acasă cu părinţii. Doi ani de zile am fost despărţiţi. În  cele 24 de luni ne-am văzut doar de două ori, însă am ţinut legătura prin scrisori,  ne scriam cu lux de amănunte fiecare ce făceam.  Aşteptarea a fost grea, mi s-a părut o veşnicie, zilele şi lunile treceau forte greu. La puţin timp după ce soţul a fost înrolat în armată am devenit mamă şi dascăl. Îmi împărţeam timpul între şcoală şi casă. Directorul şcolii şi soţia acestuia m-au ajutat foarte mult ştiind că soţul este plecat în armată şi că am un sugar acasă.  Îmi amintesc şedinţele interminabile, iar directorul şcolii mă învoia să pot alăpta copilul. Aceşti oamenii mereu sunt  în rugăciunile mele pentru că au fost alături de mine atunci când am avut nevoie ” a spus Valeria Vicol.

De 60 de ani în  oraşul Victoria

Soţii Vicol s-au stabilit în oraşul Victoria în urmă cu aproape şase decenii, când Gheorghe Vicol a fost detaşat la Combinatul Chimic Victoria. ,,Îmi amintesc ziua când am ajuns în oraşul Victoria. Toate construcţiile erau noi, iar oraşul era plin de trandafiri.  Soţul a primit de la combinat o locuinţă în  comun, unde am stat câteva luni, apoi  am primit un apartament pe strada Victoriei, într-un  bloc nou, unde locuim şi în prezent.  Ne-am integrat imediat în colectiv şi ne-am acomodat repede în oraş. Soţul şi-a început activitatea în combinat, iar eu la şcoală. Pe vremea respectivă oamenii erau foarte primitori şi de ajutor. Nu exista răutate şi invidie.  Colectivul de la şcoală era foarte unit, iar elevii erau educaţi. Am fost la catedră în perioada  1963 până în 1990 când am ieşit la pensie, am format multe generaţii de elevi. Din copilărie mi-am dorit să fiu dascăl şi meseria mi-am făcut-o cu drag. Când am ieşit la pensie am plâns, mă uitam pe geam la copii cum merg la şcoală, iar eu stăteam acasă. Greu am acceptat despărţirea de şcoală, de elevi şi de colegi. Înainte de pensionare spuneam colegelor că abia aştept să mă pensionez să am timp suficient să citesc toate cărţile din bibliotecă. Însă situaţia s-a schimbat când am rămas acasă,  mi-a lipsit activitatea de dascăl.  Pe vremea mea, elevii erau respectoşi şi ascultau de dascălul, însă acum elevii nu mai sunt la fel, această  generaţie este scăpată de sub control” a mai spus Valeria Vicol.

,,Am avut o căsnicie fericită”

,,Am avut şi momente grele în viaţa noastră. Din cauza veniturilor mici am întâmpinat greutăţi. Salariile din  învăţământ erau mici şi ne descurcam greu, copiii au crescut, iar cerinţele erau mari.  Cu toate acestea  în fiecare an plecam în concediu la mare. Câteva zile ne relaxam cu copiii pe litoral.  Relaţia noastră s-a bazat pe sinceritate şi răbdare. Au fost clipe când unul dintre noi a ridicat tonul, dar atunci  celălalt tăcea. Unul vorbea şi altul asculta. Nu a existat scandat în familie, a fost armonie, iar viaţa noastră a fost  liniştită. Sunt motivele pentru care, cred,  am ajuns la frumoasa  vârstă de aproape 90 de ani, iar soţul de 95de ani. Am avut o căsnicită fericită.  Mă rog în fiecare zi la Dumnezeu să ne dea putere şi sănătate.  Ne descurcăm singuri, gătesc şi fac curăţenie şi nu avem nevoie de ajutor” a mai spus octogenara.

,,Din cauza pandemiei ne-am izolat în locuinţă”

,,În fiecare an ne-am sărbătorit zilele de naştere alături de familie şi prieteni. În acest an  am renunţat la această tradiţie de familie din cauza pandemiei. În această perioadă ieşim din casă foarte rar, încercăm să ne protejăm în faţa virusului COVID -19. Cât a fost cald afară, în zilele de sărbătoare, mergeam  la biserică, însă nu intram în lăcaşul de cult, stăteam afară şi  ascultam slujba din curtea bisericii. La această vârstă hrana noastră este cea spirituală şi trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru că am ajuns la această vârstă şi suntem în putere” a mai spus Valeria Vicol.  (Carla Tatu)