Drama unui căminar. Centrul de plasament, un infern pentru Iulian Nistor

•  Povestea tristă a tânărului a continuat şi după ce a părăsit centrul de plasament

Copiii abandonaţi de părinţi şi instituţionalizaţi în centre de plasament sunt acea categorie socială marginalizată de societate. Şi totdată de statul român care după vârsta majoratului îi lasă de izbelişte în realitatea crudă a vieţii cotidiene. Fără adăpost, fără bani, fără experienţă, fără ajutor, fără loc de muncă ajung, cel mai sigur, pe străzi. Puţini sunt cei care reuşesc în viaţă, îşi fac un cămin, o familie şi un rost. Majoritatea însă devin victimele străzii. Ei îşi spun  ,,căminari”, deşi îi stigmatizează această denumire,de care  nu scapă nici după ce sunt externaţi din centre. Iulian Ioan Nistor este marcat şi astăzi de viaţa din centrele de plasament  din Victoria şi Brădet, deşi are  acum 21 de ani. El spune că în centrele în care se face protecţie pentru minorii abandonaţi de părinţi, predomină bătaia. Copiii instituţionalizaţi îşi manifestă frustrările agresând, chinuind şi persecutându-i pe cei mai mici şi mai slabi decât ei. ,,Bătaia a devenit în aceste centre un mod de viaţă” spune tânărul.  Iulian a  suferit mult, dar a reuşit cumva să depăşească toate umilinţele de la casa de copii. A mărturisit că acolo a fost traumatizat şi persecutat de copiii mai mari. Povestea tristă a tînărului a continuat şi după externarea  din centru, soarta  fiindu-I parcă potrivnică.

,,Din cauza sistemului nu am avut copilărie”

Iulian Ioan Nistor are 21 de ani şi este din oraşul Victoria. Tânărul a copilărit la centrul de plasament din  oraş,  dar o scurtă  perioadă de timp a fost transferat şi la centrul de la Brădet. A  fost instituţionalizat după ce părinţii lui s-au despărţit.,,Am avut o copilărie grea pentru că nu am avut părinţii lângă mine. Tata, Ioan Nistor,  nu m-a putut întreţine şi aşa am ajuns la casa de copii. Îmi amintesc  ziua în care am intrat în curtea instituţiei cu tata de mână. Atunci mi-a promis că voi fi internat pentru o perioadă scurtă, dar nu a fost aşa. Mai bine de un deceniu am fost catalogat ,,căminar”.  Am avut noroc că în zilele de sâmbătă şi duminică tata  mă lua acasă. Aşteptam sfârşitul de săptămână să pot evada din centru. Nu m-am putut acomoda  în casa de copii, nu am avut prieteni, iar colegii mari mă umileau şi mă băteau. Unii s-au resemnat, dar eu nu am putut. De câte ori mergeam acasă mă rugam de tata să nu mă mai ducă în centru, însă el îmi promitea că o să mai stau doar câteva zile  la cămin. Din cauza sistemului nu am avut copilărie. Perioada cât am fost instituţionalizat a fost cea mai grea perioadă din viaţa mea. De câte ori mergeam la şcoala specială, unde am fost elev,  treceam pe lângă blocul în care locuia tatăl meu  şi deseori voiam  să fug, să scap de toţi colegii din cămin. După ce am absolvit  clasa a VIII –a la şcoala specială,  m-am înscris la şcoala profesională tot în regim special şi am obţinut  o diplomă de mecanic de întreţinere. În primul an de la şcoala profesională am fugit  din centru şi aşa m-au externat de la casa de copii. Am fost fericit că am scăpat din infern”, a mărturisit  Iulian Ioan Nistor.

 Rămas singur, fără ajutor

Iulian nu şi-a cunoscut niciodată mama, dar a aflat despre ea că îşi trăieşte vaţa prin Italia. Tatăl lui, Ioan Nistor, i-a fost alături, iar după externarea din centrul de plasament au locuit împreună   în blocul de nefamilişti de pe strada Salcâmilor din Victoria,  în camera 223.  În 13 ianuarie 2021, tatăl tânărului  a decedat la doar  55 de ani după o grea suferinţă.   ,,Din nou m-a părăsit tata,  dar de această dată definitiv.  În ultimele săptămâni a suferit mult din cauza bolii, abia înţelegeam ce vorbeşte din cauza problemelor de sănătate pe care le avea la gât. Tata a murit în spitalul la Codlea  după mai multe zile de internare. Îmi pare foarte rău că m-a părăsit şi mereu îl visez. Acum am rămas singur şi nu ştiu cum o să mă descurc. De când am terminat şcoala profesională nu am avut niciun loc de muncă stabil. Am lucrat cu ziua pe unde am putut, însă acum în sezonul de iarnă este mai greu. Cu ajutorul lui Dumnezeu o să trec cu bine această  iarnă”, a mai spus Iulian Ioan Nistor.  (Carla TATU)