•   Picta la poartă pentru oamenii locului, plata constând în slănină, ouă sau o ţechere de crumpene

24 ianuarie 1906 moare cea mai interesantă personalitate din rândurile iconarilor Ţării Oltului, Matei Purcariu, cunoscut ca Ţîmforea. S-a născut în anul 1836 la Cîrţişoara, ca fiu al unor ţărani iobagi ( Ioan şi Floarea ) de pe moşia contelui Teleky. Numele de Ţîmforea l-a dobândit după moartea tatălui său, când lumea îi spunea ,,fiul Florii „,  Matei sîn Florii,  cu timpul devenind  ,,Ţîmforea „.  A avut un fiu, Ion, care îl va moşteni în ale picturii, harul lui fiind însă mai limitat faţă de cel al tatălui. Matei a fost un suflet drept şi cinstit, cam bolnăvicios. Fiind şchiop nu putea lucra în camp. Având înclinaţii spre pictură, dar şi la îndemnul şi invăţăturile lui Savu Moga (iconar venit de la Nicula, Cluj, şi căsătorit la Arpaşu de Sus ) se apucă să picteze icoane pe sticlă (procedeul de pictură pe dosul sticlei ).      Matei Purcariu, la fel ca si Savu Moga, foloseste plăcile de sticlă turnate la glăjăriile din zonă:Arpaşu de Sus, pe locul de la Fata Pădurii), Cârtişoara sau Porumbacu de Sus, care au aparţinut contelui Teleky. Sunt folosite culori din pigmenţi naturali şi conform relatărilor bătrânilor satului, picta icoanele mereu în uliţă, de pe scăunelul său cu 3 picioare. A trăit în sărăcie, era neînţeles de lumea satului, era un om altfel. Picta pentru mâncare, pe slănină, ouă sau câte o ţechere de crumpene. Sărăcia în care a trăit i-a dezvoltat setea de căutare a dreptăţii. De aceea gasim în opera sa, ,, Judecata de apoi” ca fiind principalul motiv biblic.Picteazaăpe glajă (sticlă trasă la mână); culori tempera; lianţi (ulei de in, clei de oase); soluţii de fixare (oţet, albuş de ou, fiere de bou); foiţă de aur; lemn de brad. Tehnica sa era pictura pe dosul sticlei, în tehnica ,,în oglindă”. Matei Purcarea Timforea este un artist care se adresează oamenilor simpli. Pictura sa este în arta naiva, pe înţelesul copiilor şi oamenilor din sat, care deprind  o mai mare iubire fata de Dumnezeu.

  Ultima icoană, în 1906, anul în care a decedat

Prima icoană datează din anul 1859, iar ultima din anul 1906, anul în care a decedat. Este primul iconar care apelează şi la imaginaţie, având o artă deosebită în pregătirea culorilor. Introduce în picturile sale elemente de peisaj. În icoana ,,Naşterea Domnului ” decorul îl formează o stâncă cu cascadă, asemănătoarea celei de la Bâlea,  iar chipul Maicii Domnului este redat cu multă gingăşie şi candoare. Elementul distinctiv din picturile sale îl reprezintă ramura înflorită. A pictat sute de icoane : Facerea lumii , Raiul, Judecata de Apoi , Cina cea de taină (aici apostolii sunt în jurul unei mese rotunde ), Patimile Mântuitorului , Punerea în mormânt , Maica Domnului, Învierea, Înălţarea, Adam şi Eva, Sf, Gheorghe , Sf Ilie, Sf. Nicolae şi multe altele. Multe dintre picturile semnate de Ţîmforea din Cîrţişoara  se află în muzee, colecţii particulare, dar altele au luat calea străinătăţii. ,,Opera lui ocupă un loc aparte în  ,, istoria ilustrată” a satului nostru, parte din icoanele lui fiind expuse în sala special amenajată a Muzeului ,,Badea Cârţan ” din Cîrţişoara. După anul 1960 în sat la noi s-a stabilit pentru o perioadă destul de mare de timp, pictorul Oscar Ionescu, venit din Bucureşti care a cercetat activitatea creatoare a lui Matei Ţîmforea, pictand el însuşi multe icoane pe sticlă şi învăţând şi elevii de la coala generală tainele picturii. Astăzi elevii Școlii Gimnaziale ,,Badea Cârţan” continuă această artă a picturii pe sticlă în cadrul atelierului înfiinţat şi condus de directoarea Adriana Sădean” a explicat Valerica Mandric,  fiică a satului Cîrţişoara.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here