Pe scena politicii post-decembriste au intrat în scenă şi partidele naţionaliste, numite ,,xenofobe”, ,,iredentiste” şi ,,extremiste” de unii, adulate de alţii. De fapt, este un fenomen normal şi firesc, mai ales în perioadele de criză majoră, în care un popor nu se regăseşte iar pe acest fundal apare ,,mesianismul”. Vom compara mai încolo contextul actual cu cel interbelic, în care şi-a făcut apariţia ,,Legiunea Arhanghelului Mihail”, mişcare care îi face şi astăzi pe unii să tremure. Acum ne vom ocupa de perioada post-decembristă.

Contextul apariţiei naţionalismului

Apariţia ,,mesianismului” românesc de sorginte ,,extremistă” cum le place unora să catalogheze lucrurile, a apărut întotdeauna pe un fundal de nesiguranţă, lehamite şi scârbă faţă de clasa politică, mai ales lipsa de viziune şi situaţia economică precară. După ,,extazul” post-decembrist a urmat crunta realitate: ţara pusă pe butuci de fosta securitate care a dat mâna cu serviciile Occidentale pentru a se menţine la putere, combinate întregi vândute la fier vechi, industria vândută, armata distrusă, bogăţiile naturale ale ţării vândute fără nici un scrupul. FSN, aşa-zisul ,,Front al salvării Naţionale” a dat girul jafului naţional, alături de ,,tătucul” Iliescu şi de Petre Roman, beizadeaua altui cominternist notoriu. PSD se erijează acum în port-drapel naţional şi apărător al ,,valorilor româneşti”, şi a ,,credinţei strămoşeşti”, uitând jaful pe care ,,baronii roşii” l-au făcut permanent şi incisiv. România a devenit o pradă, sfârtecată atât din interior cât şi din exterior. Pe acest fundal a apărut nostalgia după Ceauşescu şi re-vitalizarea ,,naţionalismului” care zăcea în stare latentă, introdus în subconştientul de masă al românilor prin Cenaclul Flacăra. ,,Tineretul în blugi” a simţit apoi pe pielea sa bâtele şi răngile minerilor. Să nu uităm corupţia din perioada interbelică pe fundalul căreia apar legionarii. Sunt perioade ciclice în istorie, cu repetitivitate, precum pandemiile.

Corneliu Vadim Tudor şi ,,România Mare”

Este un personaj ale cărui comentarii acide trebuie să recunoaştem că ne lipsesc, plecat atât de prematur dintre noi, la doar 65 de ani. Vadim i-a făcut să tremure pe mulţi de pe eşichierul politicii româneşti. Orator desăvârşit, politician abil, personaj carismatic, cu magnet la o anumită categorie socială, scriitor şi publicist, Corneliu Vadim Tudor face deja parte din istoria noastră. ,,Tribunul” s-a născut pe data de 28 noiembrie 1949, la Bucureşti, într-o familie de muncitori simpli, tatăl Ilie, croitor, şi mama Eugenia. Absolvent al Colegiului Naţional ,,Sfântul Sava” în anul 1967, urmează ulterior cursurile Facultăţii de Filozofie din Bucureşti, cu o teză de licenţă despre sociologia religiei, premieră în cadrul intelectual românesc de după cel de-al Doilea Război Mondial. Să nu uităm că a existat un dialog permanent între teologii şi filosofii perioadei interbelice, discuţii şi polemici roditoare, stopate de instaurarea comunismului bolşevic de tip stalinist într-o primă fază. Vadim Tudor a fost un personaj foarte complex în acest sens, el ura visceral stalinismul dar a avut simpatii faţă de perioada comunismului naţionalist care a început cu Gheorghiu Dej, pe care şi le-a manifestat pe faţă. După efectuarea stagiului militar urmează cursurile şcolii de ofiţeri în rezervă pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent. Începând cu anul 1972 se lansează în lumea jurnalistică. În perioada 1978-1979 beneficiază de bursa premiului internaţional ,,Herder”, care a fost acordată iniţial lui Eugen Barbu, mentorul său, şi face studii de istorie la Viena, fiind catalogat drept un ,,student extraordinar”. Corneliu Vadim Tudor fondează Partidul România Mare, care intră în Parlamentul României în urma alegerilor din anul 1992. Totodată înfiinţează publicaţiile ,,România Mare” şi ,,Tricolorul”. Este senator în perioada 1992-2008, iniţiind 33 de propuneri legislative şi 9 moţiuni.

Activitate filantropică

Vadim a fost un creştin autentic, în ciuda caracterului său pătimaş care i-a adus multe necazuri dar şi deliciul publicului amator de şuete şi senzaţii tari, emisiunile în care ,,Tribunul” era invitat făceau un mare rating. ,,Extremistul” iniţiază şi sprijină din propriul buzunar un program intitulat sugestiv ,,Cina creştină”, dedicat celor nefavorizaţi, săraci şi în vârstă. Oferă sprijin financiar unui mare număr de biserici, şcoli, muzee, situri arheologice, el însuşi fiind doctor în istorie, oferind premii unui număr apreciabil de studenţi şi copii. A fost un mare iubitor şi protector al animalelor.

,,Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti”

La data de 15 iunie 2013, în urma unei şedinţe, pe cât de ,,extraordinare”, pe atât de ,,ilegale” se decide revocarea lui Vadim din funcţia de preşedinte al PRM, ,,copilul său de suflet”. La 27 iulie 2013 este exclus din partid. Tribunalul Bucureşti îl repune însă în funcţie, după ce fusese exclus şi înlocuit cu Gheorghe Funar, după ce a constatat ilegalitatea deciziei. La data de 7 iunie 2009 a fost ales în Parlamentul European pe lista Partidului România Mare. Pe data de 14 septembrie 2015 lasă un gol imens în vâltoarea post-decembristă, el se stinge din viaţă la Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei suferind un infarct miocardic. Inima lui a cedat din cauza atâtor lupte pe care le-a abordat de fiecare dată frontal.

Pe cât de complex, pe atât de controversat

Vadim Tudor a trezit reacţii în presa internaţională încă din anii 80, mai întâi cu poezia pamflet ,,În apărarea lui Eminescu”, după ce rabinul Moses Rosen denunţa revenirea antisemitismului în cultura română făcând referire la unele poezii antisemite ale lui Mihai Eminescu. Vadim stârneşte reacţii în ,,Washington Post” şi ,,Paris Mach”, ce a dus la retragerea volumului ,,Saturnalii”. El a mers foarte departe cu discursuri împotriva romilor. În paginile ziarului ,,România Mare” au apărut comentarii foarte virulente la adresa acestei etnii. Nici ,,jidanii”, cum îi numea el, sau ungurii nu au scăpat de aceste ,,delicii”. După crima comisă de Romulus Mailat în Italia, Vadim declară: ,,În ce priveşte scandalul asasinării soţiei unui amiral italian de către un ţigan ordinar din judeţul Sibiu declar în mod răspicat: italienii au perfectă dreptate, aşa ceva reprezintă o barbarie fără margini şi ne face ţăndări imaginea în lumea întreagă. Rog, totuşi, să nu se utilizeze cuvântul ,,român”, fiindcă nemernicul nu e român, ci ţigan”. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării l-a amendat pe Vadim Tudor deoarece a numit-o ,,prostituată” pe candidata la parlamentare Anca Cârcu, decizie pusă în aplicare de către Tribunalul Bucureşti. Corneliu Vadim Tudor a publicat 38 de cărţi, din care făceau parte volume de poezie şi publicistică editate în limba engleză, franceză şi arabă. A scris împreună cu Sergiu Nicolaescu scenariul filmului ,,Triunghiul morţii”.

Gheorghe Funar şi PUNR

Născut la data de 29 septembrie 1949, la Sânnicolau Mare, Funar a ocupat funcţia de senator în Parlamentul României în legislatura 2004-2008. Între 1992-1997 a fost preşedinte al PUNR, iar între 1992-2004 primar al Municipiului Cluj Napoca. Din cotombrie 1998 până în 2013 a fost secretar general al Partidului România Mare, ales preşedinte în urma Congresului din 27 iulie 2013, funcţie pe care a ocupat-o până în anul 2015. În timpul perioadei comuniste, Funar a fost membru al PCR iar după Revoluţie s-a înscris în Partidul Unităţii Naţionale Române (PUNR), fiind preşedinte între 1992-1997. În perioada comunistă a avut funcţia de economist al Întreprinderii de Construcţii Căi Ferate Cluj, iar începând cu anul 1997 este asistent universitar la Institutul Agronomic ,,Dr. Petru Groza”. În perioada 1990-1992 ocupă funcţia de prodecan al facultăţii de Horticultură din cadrul Universităţii de Știinţe Agricole din Cluj fiind lector universitar până în anul 2004. În anul 2004 pierde cursa pentru fotoliul de primar în favoarea lui Emil Boc, candidatul alianţei D.A. (PNL-PD). În urma alegerilor legislative din noiembrie 2004 este ales senator de Cluj pe listele PRM. El a înregistrat 1353 luări de cuvânt în cele 338 de şedinţe parlamentare iniţiind 311 propuneri legislative. Funar a fost şi el un personaj controversat. În 1992-1993 îi acordă sprijin logistic lui Ioan Stoica, patronul jocului piramidal Caritas. În perioada 1992-2004 devine foarte cunoscut pentru atitudinea antimaghiară exprimată într-un mod cât se poate de originar. Montarea unei plăcuţe ,,ireverenţioase” pe soclul statuii regelui Corvin, vopsirea băncilor, a stâlpilor din oraş şi a pubelelor în culorile tricolorului românesc. Pe data de 16 septembrie 1996, când a fost semnat la Timişoara tratatul de bază dintre România şi Ungaria, organizează o paradă mortuară pe străzile Clujului, un sicriu ce conţinea o inimă de pluş străpunsă de un cuţit, ce a fost purtat pe străzile oraşului. El a fost şi protagonistul unor procese purtate împotriva unor intelectuali clujeni, jurnalişti şi politicieni pe care i-a acuzat de insultă şi calomnie. Împotriva lui Gheorghe Funar au avut loc mai multe acţiuni penale pentru abuz în serviciu.

AUR

Alianţa pentru Unirea Românilor este un partid de dreapta, privit de opinia publică şi analişti drept conservator, ce promovează un mesaj antimaghiar, antioccidental şi antiglobalist. Este o grupare numită de unii iredentistă şi eurosceptică. AUR are mesaje creştine, catalogate drept ,,fundamentaliste”, anti-avort, împotriva homosexualilor, anti-imigraţie şi susţine unirea Republicii Moldova cu România. Ideologia oficială este naţionalismul de dreapta, sloganul politic este ,,Dreptate pentru România”. AUR este afiliat la mişcarea conservatorilor şi a reformiştilor europeni. AUR este înfiinţat la data de 1 decembrie 2019 de către George Simion iar co-preşedinte este Claudiu Târziu, aflat pentru o perioadă la conducerea Coaliţiei pentru Familie şi organizator al referendumului din octombrie 2018. În partid se află şi Dan Tanasă, personaj cheie al disputelor cu privire la cimitirul militar din Valea Uzului. AUR este susţinut de actorul şi politicianul Mircea Diaconu şi omul de afaceri Bobby Păunescu. Listele AUR au fost destul de controversate datorită unor personaje precum Nicolae Roman legat de înăbuşirea Revoluţiei de la Timişoara şi Francisc Tobă, legat de represiunea care a avut loc la Sibiu în decembrie 1989. Partidul a obţinut rezultate bune în mediul rural, cu procentaje semnificative în zonele în care Biserica Ortodoxă are un număr mare de credincioşi practicanţi. Unirea Republicii Moldova cu România, libertate personală, religioasă, economică şi politică, egalitate în faţa legii, egalitate de şanse, transparenţă, meritocraţie, responsabilitate, presă liberă, nu aservită, protejarea resurselor naţionale, respectul pentru proprietate, promovarea drepturilor celor 10 milioane de români din afara graniţelor ţării, guvernare eficientă la nivel naţional şi european sunt criterii ale platformei politice AUR. AUR s-a înfiinţat pe seama derapajelor, corupţiei şi a lipsei de fermitate a clasei politice româneşti. Platforma politică AUR este destul de agreabilă, în ciuda atacurilor venite din toate părţile împotriva acestui nou partid.

 

Naţionalismul post-decembrist

Este un fenomen foarte interesant şi pendulează între naţionalism-comunism şi legionarism, confundat de unii cu fascismul. Ne vom ocupa şi de mişcarea legionară, subiect mistificat din ce în ce mai mult, mai ales de către instituţiile neo-marxiste. Vadim Tudor şi Gheorghe Funar sunt simpatizanţi, nu neapărat exponenţi, ai naţionalism-comunismului iar George Simion este un adept al unui naţionalism real, fără alte imixtiuni, sprijinit mai ales pe Biserica Ortodoxă. Este adevărat că în rândul AUR au fost promovate personaje controversate dar este un fenomen general ce caracterizează astfel de partide. Aceste personaje sunt atipice, ies din uz şi se evidenţiază destul de repede prin acţiuni uneori halucinante, ce frizează absurdul. În cadrul unor asemenea partide imprevizibilul dictează întotdeauna. (Ştefan BOTORAN)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here