Rezistenţa Anticomunistă: Generalul de securitate Nicolski: ,,Ai crezut că-ţi baţi joc de ministerul de interne. O singură zi de acţiune  contra voastră ne costă 72.000 lei”

•   Acţiunile Securităţii de compromitere a lui Ion Gavrilă Ogoranu

•  Interogatoriu pentru Fileru, 13 ore şi jumătate

Au plecat în 31 iulie 1955, cu trenul, din gara Viştea de Jos, însoţiţi de Costică Niculescu. Leu şi Nelu Novac au primit costume noi de la Olimpiu Borzea, iar Niculescu le-a adus buletine noi. Li s-a spus că aşa vor pleca din ţară. Nu după mult timp a fost răspândită în Ţara Făgăraşului scrisoarea lor cum că au ajuns în Grecia.  În august au plecat şi Profesorul, Ghiţă Haşu şi Victor Metea. Tot pe filiera Grovu –Niculescu. La 7 octombrie,   Olimpiu Borzea a plecat la Bucureşti, tot la  Niculescu, să-l ducă şi pe el în Grecia. Au sosit în ţară  şi scrisorile lor.  În realitate, scrisorile erau scrise  din celulele Securităţii şi nu din însorita Grecie.  În primăvara lui 1956, şi Fileru cerea să ajungă în Grecia pe aceeaşi filieră, dar a  ajuns şi el  în faţa anchetatorilor.  Când Olimpiu Borzea ajunsese în casa lui Costică Niculescu, din strada Aman, nr. 42, din Bucureşti, tot pentru plecarea în Grecia,  a fost găzduit de acesta şi de soţia sa. Nici n-a bănuit că este trădat. A doua zi  s-a arătat, în vizită, ,,un unchi”, grec după vorbă.  Era colonelul de Securitate Iacob, ajuns apoi comandantul închisorii  Aiud. Borzea a fost  arestat şi dus direct în faţa generalului Nicolski. ,,Ai crezut că-ţi baţi joc de ministerul de interne? O singură zi de acţiune  contra voastră ne costă 72.000 lei”.  Un muncitor era plătit pe atunci cu vreo 300 lei lunar. Pentru toţi au urmat doi ani de chinuri, anchete, tortură. La 14 iulie 1957  au fost duşi la Sibiu, la proces. Au stat 5 zile în ,,Talpa Iadului, ,,Trei mormite” , nişte celule mici sub pământ de la securitatea Sibiu. A urmat apoi execuţia de la Jilava, în seara de 20 iulie, ora 20.30.

Bordeiul din zona Voivodeni

Şi-au construit mai multe bordeie în anii în care au fost hăituiţi de Securitate şi Armată. În munţi, la margine de sat sau lângă râuri, locuri pe care securitatea le-ar fi descoperit cu greu. Unele   au fost descoperite mult timp după ce luptătorii au fost capturaţi, altele deloc. În inima munţilor au fost peste 7 bordeie, altele la Colun, Voivodeni, Pojorta, Găinari sau în zona Şoarşului şi Cincu. Bordeiul de la Voivodeni, de exemplu,  a fost descoperit abia după ce s-a prăbuşit. O localnică, Viorica Guşeilă, îşi aminteşte: ,,Eram o fetiţă de 12 ani. Primăvara, în câmp, la locul numit Fierăstrăul Popii, oamenii arau şi semănau. Un om arând cu vitele, s-a speriat că pământul se prăbuşeşte sub vite şi a dat alarma; oamenii de pe câmp s-au strâns să vadă ce este. Sub pământ au descoperit un bordei în care am intrat şi eu să văd. Era cam de 4/4 m, cu pământ bătătorit. Într-un colţ era o sobă mică cu picioare, o măsuţă, câteva scăunele cu trei picioare, ca de cizmar şi la perete era un prici din lemne cioplite. În bordei era şi o fântâniţă mărginită cu scorbure de arine. Ieşirea  se făcea în apă, în râuleţul ce izvorea din grădina popii. Tavanul bordeiului era din bârne sprijinite pe stâlpi, care putreziseră” îşi aducea aminte femeia.

Bradul rămâne întotdeauna în picioare

Ion Gavrilă Ogoranu (Moşu) şi Jean Pop (Fileru) au rămas singuri începând cu luna mai 1955. S-au despărţit şi ei în iarna 1955-1956 pe când se aflau în zona Copşa Mică, Moşul plecând spre Alba, iar Jean Pop spre Făgăraş. Ion Gavrilă, cu mitraliera lui, a ajuns la casa fostului său camarad, studentul Petre Săbăduş. A rămas  ascuns în podul cu fân al Anei Săbăduş, soţia medicului Petre Săbăuş. Au urmat şi alţi ani la aceeaşi gazdă, ferit cu greu de ochii Securităţii, care-l căuta în toată ţara.  Şi-a umplut anii citind şi scriind. A studiat tratatele de medicină ale dr. Săbăduş în română, germană şi franceză şi a scris despre viaţa din munţi a grupului, amintirile lui  din copilărie, despre agricultura la munte. A trăit cu multe lipsuri şi cu o teamă continuă pentru cei care-l protejau. Vom titra şi această perioadă din viaţa Moşului, şeful grupului de partizani din Munţii Făgăraşului.   ,,Uneori,unde şi unde când un brad, cine ştie prin ce minune a întâmplării, rămâne în piciore. Dacă acel brad ar avea conştiinţa existenţei sale, ar fi tentat să creadă că a avut noroc, faţă de fraţii săi ucişi într-o clipită. Şi poate se mângâie că a supravieţuit. Nu şie că-l aşteaptă  o soartă mult mai tristă decât a fraţior săi căzuţi. Rănile formate din izbiturile celorlalţi în cădere, nu se vor vindeca. Se vor umple cu lacrimi de răşină, limpezi ca roua, care apoi se vor  îngălbeni, trecând prin nuanţa  chihlimbarului, apoi se vor înnegri şi vor cădea o daă cu scoarţa mâncată de carii şi lovită de ciocănitori” erau unele gânduri ale luptătorului din acei ani.

Interogatoriu de 13 ore pentru Jean Pop (Fileru)

După ce Jean Pop a fost arestat, a fost dus în arestul Securităţii. Au urmat zile în şir de anchete din care securiştii voiau să afle unde s-a ascuns Ion Gavrilă Ogoranu. S-a încercat, nu de puţine ori, compromiterea lui Ion Gavrilă Ogoranu în faţa familiilor camarazilor lui arestaţi şi împuşcaţi. Aşa cum arată documentele din arhivele CNSAS, acţiunea Securităţii a avut şi succes, dar în faţa celor care ştiau adevărul, nu. Redăm câteva dintre aceste documente.

,,Sectorul Oprerativ Făgăraş

Nr. 204 din 23 Martie 1953

Proces verbal de interogatoriu

Arestat Pop Ioan , născut la 21 ianuarie 1908 în SUA, statul Indiana Harbor- Cliveland Ohio, fiul lui Ioan şi Varvarea, cu ultimul domiciliu în comuna Lisa, raionul Făgăraş.

4 aprilie 1957, oraşul Stalin

Interogatoriul a început la ora 8 şi s-a terminat la ora 19.30.

Întrebare: În continuarea interogatoriului anterior declară şi restul de activitate subversivă ce-ai desfăşurat-o

Răspuns: Din pădurea Avrigului în acea noapte din august am plecat cu toţii spre Munţii Sebeş Olt pentru alimentare. Însă în Muntele Clăbucet am fost întâmpinaţi de armată deschizându-se foc de arme asupra noastră. Ilioiu Ion şi Sofonea Remus au coborât, iar eu împreună cu Gavrilă Ioan şi Novac Ioan am urcat spre creastă, reuşind să scăpăm din încercuire şi după aceasta am stat prin câmp între comunele Avrig şi Olteţ timp de cca 40 de zile când am furat de pe câmp diferite cereale şi zarzavaturi pe care le depozitam în pădure la Feldioara. În timp ce eu transportam cerealele Gavrilă cu Novac Ioan au fost la o întâlnire cu Sofonea Remus pe care o aveau fixată înainte. Când eu m-am reîntors din pădurea Feldioarei, într-o porumbişte de lângă Arpaş unde stabilisem să revin, am găsit acolo pe Gavrilă Ioan, Novac Ioan şi Sofonea Remus, care ne-a spus că Ilioiu Ioan în timpul încercuirii din pădurea Avrig a fost împuşcat de armată, iar el a reuşit să scape. Menţionez că mai înainte, prin septembrie 1954, pe când eram numai cu Gavrilă şi Novac Ioan, în apropiere de comuna Voivodeni, întâmplător ne-am întâlnit cu Haşu Laurean, Chiujdea Ioan şi Metea Victor, care făceau aprovizionarea de iarnă, furând de pe câmp fasole. Împreună cu acest grup am stat 2 zile şi am plecat spre Avrig împreună cu Gavrilă şi Novac Ioan şi am început aprovizionarea de iarnă aşa după cum am arătat mai sus. Prin septembrie sau octombrie 1954, pe când ne găseam în apropierea satului Glâmboaca, Sofonea Remus şi Novac Ioan au plecat din grupul nostru pentru a face ceva aprovizonări de din alte părţi, iar la despărţire Gavrilă le-a fixat o întâlnire la data de 20 octombrie 1954 într-o pădure din apropierea satului Rodbav. Rămas cu Gavrilă Ioan am continuat să facem aprovizionarea pentru iarnă furând de pe câmp cereale şi zarzavaturi pe care le-am depozitat în pădurea satului Colun şi pădurea satului Găinari, unde am făcut câte un bordei. În această perioadă Gavrilă Ioan m-a lăsat de mai multe ori singur câte 2-3 zile şi când se întorcea aducea unele alimente. La data de 20 octombrie am mers cu Gavrilă Ioan în pădurea satului Rodbav unde ne-am întâlnit cu Sofonea Remus şi Novac Ioan, luându-se hotărârea ca aceştia să se întâlnească cu celălalt grup şi să ierneze împreună. Împreună cu Gavrilă Ioan m-am stabilit în bordeiul din pădurea Găinari unde am stat până la data de 13 ianuarie 1955, când am fost văzuţi de un cetăţean necunoscut şi pentru a nu fi descoperiţi am plecat la bordeiul din apropierea satului Colun. Menţionez că prin decembrie 1954, într-o noapte, am intrat împreună cu Gavrilă în locuinţa unui cetăţean din satul Colun (ulterior am aflat că se numeşte Toader Ioan)de unde am furat nişte alimente. În bordeiul din pădurea Colun am stat împreună cu Gavrilă până la 1 Martie 1955, când am plecat amândoi până în pădurea Feldioara unde din toamnă avea depozitate ceva alimente, unde speram să găsim vreun bilet despre locul unde am putea întâlni pe Sofonea Remus şi Novac Ioan, însă nu am găsit niciun bilet. Am rămas în pădurea Feldioara până la 28 martie 1955, după care am plecat la bordeiul din Colun şi la urmă în pădurea comunei Bradu, unde am stat până la 9 mai 1955, când am mers cu Gavrilă Ioan în apropierea comunei Voivodeni la un stâlp de înaltă ensiune unde Gavrilă a căutat un bilet de la ceilalţi membri ai bandei, însă nu a găsit nimic. De aici tot amândoi am mers în apropierea satului Netotu la locul numit ,,Fântânele” unde Gavrilă stabilise cu Haşu Laurean să-i lase un bilet, dar nici aici nu am găsit nimic. Gavrilă a plecat la bordeiul din pădurea Colun, iar eu am mers în comuna Lisa să iau legătura cu Mircea Paler, zis Smădu, omul nostru de încredere, însă nu am reuşit să iau legătura şi am plecat mai departe în pădurea Feldioarei, lăsând în lada cu alimente un bilet pentru Novac Ioan căruia îi fixasem o întâlnire la un păr de lângă râul Olt şi după asta am continuat să merg până la bordeiul de la Colun unde l-am găsit pe Gavrilă. La data de 6-7 iunie 1955 am mers cu Gavrilă la părul de lângă râul Olt unde nu am găsit nimic. După ce am văzut că nu reuşim să luăm legătura cu ceilalţi membri ai bandei, Gavrilă a spus că este necesar să plecăm în altă regiune şi în acest scop am plecat împreună spre Deva unde Gavrilă afirma că este o pădure în care ne-am putea ascunde. La data de 17 iunie 1955, când am ajuns în apropierea liniei ferate Sibiu-Copşa Mică, Gavrilă mi-a făcut propunerea să mergem la Cluj unde vrea să ia legătura cu un om al său, după care să continuăm drumul spre Timişoara şi de acolo să trecem în Ungaria şi apoi în Austria. Eu nu am fost de acord cu această  propunere şi astfel ne-am despărţit, eu reîntorcându-mă la bordeiul din pădurea Colun, unde am ajuns prin septembrie, şi am stat acolo până în mai 1956. În acest timp m-am alimentat cu alimentele furate toamna din câmp şi de câteva ori am luat legătura cu Toader Ioan din satul Colun care mi-a dat ceva informaţii care mă interesau, însă nu reţin ce informaţii mi-a dat în afară de faptul că a apărut un decret de amnistiere. Cu acesta m-am întâlnit în câteva rânduri, noaptea lângă curtea sa. În luna mai 1956 am părăsit bordeiul şi am plecat spre comuna Lisa pentru a lua legătura cu familia mea. Ajungând în satul Pojorta, prin morarul Cristea Petru am luat legătura cu Haşu Andrei, tatăl fugarului Haşu Gheorghe, care m-a informat că Haşu Gheorghe şi ceilalţi membri ai bandei au plecat în Grecia fiind scoşi din ţară de o călăuză şi dacă vreau îmi va face şi mie legătura pentru a pleca în Grecia. După aceasta am plecat în comuna Lisa pentru a lua legătura cu familia, însă nu am reuşit şi m-am reîntors în marginea comunei Pojorta, unde m-am ascuns în nişte tufe timp de câteva zile în care timp am luat din nou legătura cu Haşu Andrei cu care am stabilit să-mi aranjeze plecarea în Grecia. În ziua de 22 mai 1956, Cârstea Petre mi-a adus un rând de haine şi încălţăminte şi tot atunci m-a pus în legătură cu un cetăţean care se numea Cristian Ioan cu care am plecat cu trenul spre Constanţa, iar pe drum am fost arestat.

După ce am citit prezentul proces verbal şi am constata că corepunde întocmai cu cele declarate de mine, îl susţin şi semnez.

Anchetat: Pop Ioan

Anchetator penal de Securitate: lt.maj. Averbuc Izu

4.04.1957

Dată în faţa noastră: procuror militar. Cpt. De Just Covrig. A.”

Col. Crăciun, acţiune de compromitere a lui Ion Gavrilă Ogoranu

,,MAI Regiunea Stalin

Nr. 352/79783 din 9 mai 1957

Către Serbiciul VIII personal Tov. Maior Alexandrescu

Având în vedere Planul de măsuri informativ operative din 9 martie 1957 pentru organizarea urmăririi banditului Gavrilă Ioan, conducerea Regiunii MAI Stalin vă încredinţează următoarea sarcină.

În procesul interogatoriului Novac Ioan şi Pop Jean au arătat că lor nu le este cunoscut locul unde poate să se găsească Gavrilă, redând doar presupunerile lor asupra locurilor unde acesta s-ar putea ascunde.  Având în vedere ar putea ascunde faţă de anchetă refugiul cunoscut de ei al banditului, veţi organiza luarea lor în lucru suplimentar prin agentura de cameră. Pentru aceasta veţi avea în vedere ca agenţii să câştige încrederea lor, ei vor trebui să fie preocupaţi lăsând bandiţilor ideea asupra suspiciunilor ce planează asupra lui Gavrilă mergând până la posibila lui legătură cu organele Securităţii, folosind pentru aceasta fapte reale din însăşi relatările bandiţilor: despre lipsa din bandă a lui Gavrilă în ultimul timp, arestarea bandiţilor după plecarea sa, rămânerea lui teafăr în cursul câtorva ciocniri cu trupele de securitate, părăsirea camarazilor bolnavi cum a fost cazul cu Pop Jean, etc, presupunând că suspectându-l pe Gavrilă ei vor putea să scape o vorbă despre locul unde el este ascuns. De felul cum va fi organizată şi instruită agentura de cameră, răspundeţi personal şi îmi veţi raporta săptămânal rezultatele obţinute. Şeful Direcţiei Regionale: Col. Crăciun Gheorghe”

Informatorii din sate

Oamenii din satele făgărăşene erau urmăriţi de informatorii plătiţi de Securitate. Curgeau pe masa comandanţilor Securităţii informările acestora. Nici nu bănuiau sătenii care sunt consătenii lor care îi urmăresc. Mulţi dintre sprijinitorii luptătorilor din munţi nu ştiu nici astăzi cine i-a trădat.

,,Către Raionul de Securitate Făgăraş

Tov. Cpt. Cârnu Ioan

Înaintăm mai jos în copie una notă informativă de al cărui conţinut  vă rugăm a lua cunoştinţă şi măsuri ce credeţi de cuviinţă

Maior de Miliţie Pop C. Ioan

Informăm că umitul Lazea Octavian din satul  Netotul, comuna Vaida Recea, raionul Făgăraş, cu casa la eşirea din sat ce duce spre munte, în ziua de 26 decembrie 1951 şi în alte seri ar fi fost alimentat şi găzduit pe banditul Gavrilă Ion şi pe banditul Haşu Laurean din satul Breaza, care era verişor cu soţia lui Lazea Octavian. În nenumărate rânduri mama lui Gavrilă Ioan căra mereu cu coşul sau cu traista  lapte şi alte alimente la numitul Lazea Octavian, care  are vaci cu lapte. Aceste transporturi le făcea numai în jurul serii sau în zorii zilei unde stătea câte cca 3-4 ore şi apoi pleca, după care Lazea Octavian încuia poarta atât ziua cât şi noaptea. Mai informăm că Lazea Octavian are două pivniţi secrete în interiorul şurei, care şură are ieşire şi prin spate care duce spre munte. Una pivniţă  are intrarea printr-un zid înalt care este clădit în şură şi are o gaură pe deasupra zidului care intră în interiorul pivniţei. A doua pivniţă care e în altă şură cu intrare chiar în mijlocul şurei unde are un capac de cca 1 m şi este clădită cu paie peste gaura pivniţei. În ziua de 6 ianuarie 1952 numitul Lazea Octavian şi-a împachetat nişte desagi mari cu carne şi alte alimente după care a plecat la Bucureşti cu motivul că duce alimente la fratele său Lazea Lazăr care face serviciul la Construcţia Palatului Telefoanelor Bucureşti şi dintr-o informaţie ar fi fugar fratele lui de cca 8-10 luni unde numitul Lazea Octavian nu s-a întors nici până în prezent din Bucureşti. Se bănuieşte că banditul Gavrilă Ioan şi banditul Haşu Laurean în seara de 26-27 decembrie 1951 ar fi umblat prin satul Netotu după care s-a dus la numitul Lazea Octavian care i-a alimentat şi găzduit. Se mai bănuieşte că Lazea Octavian ţine găzduiţi pe bandiţi în cele două pivniţi. Serg. Maj. De Miliţie: D. Chiriţoiu”

Va urma. (Lucia BAKI)