Un album de fotografie, păstrat cu multă grijă vreme de două secole, este o mărturie a sfârşitului de secol XIX şi începutul secolului al XX-lea, o pagină de istorie a Făgăraşului. Este legat în piele, cu o emblemă specială, frumos lucrată, poate chiar într-un atelier al vreunui meşteşugar din acei ani ai Făgăraşului, cu marginile întărite de fire metalice brodate cu migala meşterului iscusit. A trecut prin ororile războaielor, a cotropirilor străine, a depăşit gulagul bolşevic, iar mai apoi a înfruntat persecuţia comunistă. De bună seamă că persoanele care l-au ascuns de rigorile nesăbuite ale vremii au făcut parte din lumea bună a Făgăraşului, din elita târgului de la poalele munţilor care au adăpostit şi apărat regiunea în care se vorbea limba românească. Între coperţile acestui album au fost aşezate cu iscusinţă acele fotografii care înfăţişează viaţa unor familii vechi făgărăşene. Ţinuta, veşmintele, înfăţişarea, ambientul, locaţiile, obiectele, bunurile celor imortalizaţi de fotografii zonei scot la iveală ceea ce reprezenta Făgăraşul. Un oraş intelectual, de calitate, un oraş aşezat în care fiecare îşi ştia locul. Reieşea însă şi bunul simţ, respectul pe care fiecare şi-l purta lui şi celor din jur. Impresionează, într-o fotografie, modul în care făgăgăşenii se salutau. ,,Am onoarea” însoţit de o fină aplecare a capului şi un zâmbet sincer. Nu mai găsim astfel de comportamente în ziua de astăzi care este dominată de ipocrizie. Rareori mai întâlneşti o urmă a vechilor obiceiuri. Albumul cu 200 de ani vechime a fost păstrat de familia renumitului notar făgărăşean, Mariana Săbăduş.

Rămâne doar vocea străbunilor

 Mulţi dintre contemporanii de astăzi duc mai departe numele vechilor familii de făgărăşeni.  Nume precum Toma, Drâmba, Pinţea, Grecu, Jiga,Şenchea, Cheşereanu, Cernea, Brumboiu, Haţieganu, Grama, Taflan, Lazăr, Boer, Bozdoc erau la începutul secolului XX recunoscute şi respectate în târgul Făgăraşului şi nu numai. Acestora li se alăturau familiile de saşi, evrei, unguri care şi-au găsit loc în Făgăraş şi au contribuit semnificativ la dezvoltarea urbei. Amintim Embacher, Iaroz, Smith, Baltes, Popp, Fogel, Hirshon, Laurici, Chima, Thierfield, Borschai, Schlatner, Wolf, Werner, Kovacs, Neuman, etc. Fiecare dintre ele şi-a lăsat o amprentă pozitivă asupra locului şi a scris o pagină din istoria Făgăraşului. Stau mărturie casele care poartă strădania muncii lor.

 Grecul cu un triptic

Un tânăr care n-avea mai mult de 20-23 de ani, îmbrăcat în straie naţionale, vânjos, dar nu timid a călcat pentru prima dată în Piaţa mare a Târgului Făgăraş. Avea o traistă dungată atârnată transversal peste corp şi în ea un triptic religios. Părea un tânăr credincios şi cu bun simţ. Vorba lui cântată, dar străină locului i-a făcut curioşi pe făgărăşenii meşteşugari din jurul pieţii central a urbei. A dat de înţeles că-şi caută de lucru şi că ar accepta orice. Un cojocar l-a îndrăgit şi l-a găzduit pentru o vreme, apoi i-a devenit ucenic în atelier. Aci a învăţat multe din slovele ardeleneşti. Era pe la 1823, nu mai departe. Localnicii l-au adoptat ca Nicolae Toma. Curajosul tânăr cu triptic venea tocmai din Grecia nordică, din regiunea Ioanina, de unde, la acea vreme, mulţi greci plecau pentru a căuta o viaţă mai îndestulătoare. Nicolae Toma s-a încadrat întrutotul ambientului făgărăşean de la sfârşitul veacului al XIX-lea, de parcă ar fi fost un om al locului. A stat ucenic la cojocarul făgărşean mai mulţi ani timp în care a reuşit să strângă şi ceva bani. Apoi şi-a pus în plan să-şi depăşească statutul de ucenic.

Nicoale Toma şi povestea unei familii de făgărăşeni
 

 S-a căsătorit cu Maria Cipu (Ţipu) cu care a avut două fiice, pe Lucreţia şi pe Aniţa. Responsabilităţile familiale au căzut însă doar pe umerii lui pentru că soţia lui a decedat la o vârstă destul de tânără. Şi-a crescut şi educat de unul singur fetele până la vremea căsătoriei. Aniţa se mărită cu un preot protopop de la Bucureşti şi se stabileşte acolo. Lucreţia se căsătoreşte şi ea foarte bine, cu un anume Emil Săvuleanu din Bucureşti, care era administratorul moşiilor regale şi de bună seamă unul dintre oamenii de încredere ai regelui Carol I. Nicolae Toma rămas singur la Făgăraş încearcă o a doua căsătorie. Cunoaşte familia renumitului pictor de icoane Pop de Galaţi şi pe Elena, una dintre fiicele marelui iconar. La 1850   se căsătoreşte cu Elena Pop de Galaţi.  Cu o avere strânsă, Nicolae Toma părăseşte cojocăritul şi se iniţiază în ale negustoriei, dar îşi dorea şi o casă numai a lui cu magazin în faţă aşa cum erau multe în Făgăraşul acelei vremi.  Reuşeşte să-şi cumpere o casă chiar în centrul Făgăraşului. Era o casă mică cu două ferestre, cu un nuc mare la poartă şi cu o băncuţă.  Susţinut de Elena Pop de Galaţi, încep construcţia casei pe amplasamentul cumpărat. Făcând un arc peste timp, căsuţa cu nuc la poartă se afla pe terenul pe care în zilele noastre este clădirea în care a funcţionat biroul notarial al notarului Mariana Săbăduş, descendentă din familia lui Nicolae Toma. Aşa începe Nicolae Toma afacerea proprie în plin târg al Făgăraşului. Era prima familie de români care face o breşă în Piaţa Mare a Făgăraşului între băncile evreieşti, magazinele de saşi, de evrei şi unguri. La anul 1871 când s-a introdus pentru prima dată sistemul de carte funciară de la austrieci, proprietatea lui Nicolae şi a Elenei Toma era în fiinţă. A fost edificată aici o frumoasă construcţie cu parter, etaj şi pivniţe. Nicolae şi Elena Toma şi-au amenajat căminul la etaj, ca parterul să aibă destinaţia pentru comerţ.  Pentru cititorul de astăzi, domeniul Nicolae Toma se întindea din strada Republicii până aproape de judecătorie, cu ieşire pe actuala stradă D-na Stanca, fostă strada Regală.

Nicolae Toma a trăit 100 de ani
 

 Nicolae şi Elena Toma au avut 12 copii, dar au ajuns la vârsta maturităţii doar trei dintre ei. Cel mai mare Costi, apoi Victoria şi Ovidiu, dar el se stinge din viaţă la 18 ani în urma unei meningite.  Nicolae şi Elena Toma îşi educă cei doi copii şi îi trimite la şcoli înalte gândindu-se la afacerea lor care prospera. Victoria ajunsă la vârsta căsătoriei îşi intemeiază propria familie alături de avocatul Nicolae Bogdan din Vaşcău, cel care avea să devină martirul Adealului, ucis într-un mod bestial de   trupele lui Bella Kun. Costi Toma este trimis la studii în Ţara Românească, la Academia Comercială din Bucureşti pe care o absolvă cu laude şi merite în 1900. Urmează anii de practică tot la Bucureşti, la renumitele magazine ale pescăriei bucureştene,, Dunărea“, iar cu experienţa câştigată revine acasă. La anul 1905 preia afacerea familiei sale pe care o dezvoltă şi mai mult. În acelaşi an, Nicolae Toma se stinge din viaţă, la frumoasa vârstă de 100 de ani. Elena Pop de Galaţi- Toma mai trăieşte cinci ani după soţul ei şi la 1910 trece în lumea celor drepţi. ,,Ducea o viaţă spartană Nicolae Toma, poate astfel se explică longevitatea vârstei lui. Făcea multă mişcare, activitate fizică, avea ordine şi severitate în alimentaţie. Figura lui este scrisă în Monografia Ţării Făgăraşului a preotului Aron” rememora  notarul Mariana Săbăduş, povestea familiei sale.

Furnizorul Curţii regale
 

 Dacă negoţul cu vin era principala activitate a familiei, Costi şi-a extins domeniul la îmbutelierea berii şi la distilarea fructelor. Din pivniţele casei Toma plecau cele mai fine vinuri transilvane îmbuteliate spre Viena, Paris şi oraşele din Transilvania. Pivniţele adăposteau butoaie şi de 1000 decalitri. La parterul casei Toma, cu vedere spre Piaţa Mare a târgului, a fost amenajat magazinul de vinuri. Pe o altă latură a casei a adus o linie de îmbuteliat bere, de provenienţă germană. Berea Czell era adusă de la Braşov şi era îmbuteliată la fabrica Toma după care pleca în toate colţurile ţării.  Maşinile încărcate cu bere părăseau fabrica prin strada Regală. Prima reclamă din Piaţa Făgăraşului a fost amplasată pe casa Toma şi se referea la Berea Czell. Costi Toma avea legături de afaceri cu multe state din Europa şi Africa, unde a reuşit să-şi exporte produsele sau să importe materie primă. Conform presei vremii, Costi Toma reprezenta Făgăraşul la Viena, Paris, Bucureşti, etc. Legăturile externe l-au ajutat să îşi diversifice activitatea. A adus din Germania o distilărie de băuturi spirtoase pe care o montează pe o latură a casei sale. Astfel numărul angaţilor creşte şi mai mult. Produce cel mai renumit cognac al acelor timpuri, din curmale. Calitatea băuturii îi atrage titulatura de ,,furnizor al Curţii regale”

S-a negociat vânzarea  Cetăţii Făgăraşului

Să fii agreat de Casa Regală a României era mare lucru pe vremea monarhiei. Dar să primeşti şi un brevet al Casei Regale semnat de rege era o mândrie pentru că foarte rar şi în condiţii de excepţie, Casa Regală a României aprecia o personalitate sau vreo faptă sau vreun loc din ţară.  Lui Costi Toma i-au fost de mare ajutor studiile, doctoratul în Drept obţinut în 1926 la Viena şi experienţa deprinsă la Bucureşti.  De Costi Toma sunt legate prima maşină care a circulat în Făgăraş, marca Mecedes, producerea salamului de Sibiu. A fost făgărăşeanul care a fost la un pas de a cumpăra Cetatea Făgăraşului. Era vremea  primarului Alexandru Comşia când oraşul se afla ntr-o situaţie financiară dezastruoasă. ,,S-a oferit să cumpere castelul, s-au întocmit documentele, dar când să fie semnate, Costi Toma a decedat” explica notarul Săbăduş. În vremea primarului Poparadu s-a implicat în construcţia băii comunale. A fost cassar al Asociaţiei culturale ,,Progresul” (1913), al institutului ,,Furnica”, secretar şi bibliotecar al ,,Asociaţiei noi”.  (Lucia BAKI)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here