La catedrala din Făgăraş va avea loc astăzi, 30 iulie 2021, o conferinţă susţinută de monahul Damaschin Grigoriatul de la Mănăstirea Grigoriu de la Muntele Athos. Conferinţa este programată după maslul, care începe la ora 17.30, la care va fi prezent şi IPS Serafim, Mitropolitul Germaniei şi Europei Centrale şi de Nord. Monahul Damaschin este unul dintre puţinii părinţi greci athoniţi cunoscători de limba română. A învăţat singur limba română, traducând mai apoi în greacă cărţi ale Părinţilor Cleopa Ilie, Paisie Olaru, Arsenie Boca, Dometie Manolache, Arsenie Papacioc, Iachint Unciuleac, Petroniu Tănase sau Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. În anul 1977 l-a însoţit pe părinte Cleopa de la Sihăstria în pelerinajul în Sfântul Munte Athos. A vizitat România de trei ori, timp în care a cercetat şaptezeci de vetre monahale româneşti şi i-a întâlnit pe Părinţii Paisie Olaru şi Dumitru Stăniloae, scrie doxologia.ro. Părintele Damaschin este cunoscut şi pentru misiunea ortodoxă în Africa. De mai bine de douăzeci de ani părintele merge câte jumătate de an în Congo, Burundi sau Rwanda. În restul timpului este la mănăstirea de metanie, tălmăcind în swahili cărţi duhovniceşti şi de cult. De asemenea, părintele cutreieră lumea largă în încercarea de aduna bani pentru ridicarea de biserici, baptisterii, şcoli sau spitale în Africa.
Mănăstrea Grigoriu de la Athos, refăcută de Ştefan cel Mare, la 1500
Mănăstirea Grigoriu este construită pe o stâncă, lângă mare, în partea de sud-vest a Sfântului Munte, între mănăstirile Dionisiu şi Simonos Petras. Prima menţiune documentară a mănăstirii a fost realizată într-un manuscris din anul 1310 păstrat și astăzi în tezaurul de aici. Menţiuni despre mănăstire se găsesc și în Actele din 1347 şi 1348. În al Treilea Tipic al Sfântului Munte (1394), mănăstirea deţine locul al 22-lea între cele 25 de mănăstiri de atunci. Închinată Sfântului Ierarh Nicolae, Mănăstirea Grigoriu poartă numele ctitorului ei, Cuviosul Grigorie cel Nou, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul, care a fost şi primul ei egumen. În anul 1497 Mănăstirea Grigoriu s-a pustiit din motive necunoscute, probabil din cauza incursiunilor piraţilor. În 1500 a fost reînnoită din temelie de către voievodul Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt. Daniile sale generoase au fost continuate de următorii domnitori ai Moldovei până în 1720. În 1761 un incendiu a distrus mănăstirea în întregime, iar apoi s-a pustiit. Dar ea a fost de monahul Ioachim Schevofilax. Datorită acestui cuvios, mănăstirii i-au fost afierosite două mănăstiri din Ţările Române: Mănăstirea Putna din Moldova şi Mănăstirea Sfântul Spiridon din Bucureşti. Ioachim a adormit la vârsta de 103 ani. Exemplul său a fost urmat de doi ierarhi, Grigorie Mitropolitul Kasandrei şi Damaschin Mitropolitul al Tesalonicului, care s-au retras în mănăstire şi s-au tuns monahi.
