Primele pagini ale tabloidelor și ale principalelor cotidiene internaționale titrează plecarea trupelor N.A.T.O din Afganistan, eveniment anunțat și mediatizat de altfel, dar surpriza la care nu se așteptau aliații, cel puțin oficial, este dezertarea președintelui ales democratic, a armatei și replierea rapidă a talibanilor care dețin acum controlul țării. Imagini șocante cu civili afgani cățărându-se pe roțile avioanelor, panica ce a precedat înaintarea trupelor talibane spre Kabul etc. Aliații occidentali au fost criticați în fel și chip pentru gestionarea situației, mai ales președintele Biden care infirma cu câteva luni în urmă că scenariul ocupării țării de către talibani nu este veridic și avea încredere în numărul mai mare de soldați afgani, precum și pregătirea lor superioară. S-a văzut care a fost pregătirea soldaților din armata afgană, precum și prestația președintelui care nu a fugit cu mâna goală. Presa internațională a dezvăluit ani de zile degringolada și corupția care domnește în armata afgană precum și în administrație, sumele însușite de comandanți pentru plata unor ,,soldați fantomă”, fictivi, care nu existau în realitate. În ceea ce privește fuga soldaților afgani din fața inamicului sau dezertarea unora în tabăra afgană, a demonstrat faptul că miliarde de dolari pompați aici s-au dus pe apa Sâmbetei, plus faptul că popoarele din acest colț de lume nu pot fi ,,occidentalizate”. Evenimentele din Afganistan mai dezvăluie și penetrarea instituțiilor americane de către adepții ,,stângii progresiste”, ce se auto-denumesc liberali și măcinarea lor din interior de ,,corectitudinea politică” și ,,dictatura de mătase” impusă de către acești politicieni în dauna tradiției americane obișnuite până la Reagan. Nu lipsesc nici ,,analiștii din popor” care își dau cu părerea pe rețelele de socializare despre ,,fuga americanilor”, rețeaua facebook este inflamată de comentarii gen ,,România Mare” etc. Plecarea aliaților occidentali din Afganistan anulează practic douăzeci de ani de speranțe ale unor oameni care își doreau să gândească liber, în ciuda faptului că s-au născut într-un context socio-cultural și religios diferit. Adepții islamismului radical impun un mod de a gândi tribal, sau mai corect este să spunem că modul de viață al majorității locuitorilor acestor țări este tribal. Pe internet se pot vedea poze cu femei îmbrăcate în stil occidental prin anii 60-70, o normalitate la care s-a revenit după ce trupele N.A.T.O au cucerit Afganistanul după atentatele de la World Trade Center din septembrie 2001, iar acum se pare că burqa redevine o realitate. Se vorbește despre liste făcute cu tinere între 12-25 de ani ca să fie date drept soții luptătorilor talibani, adică cu forța, să fie niște recentrări jurnalistice pentru o mai mare audiență?
Afganistan, un ținut al conflictului permanent
Afganistanul se află în Asia centrală, la nord de Pakistan și est de Iran, mai este învecinat cu China, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan. În antichitate și evul mediu teritoriul este stăpânit succesiv de perși, greci, parți, sasanizi, arabi și mongoli. În anul 1747, Ahmad Shad Durrani unifică triburile paștune și fondează Afganistanul. Afganistanul intră apoi sub influența Marii Britanii, în urma celor două războaie din 1839-1842, respectiv 1878-1880. În urma celui de-al treilea război anglo-afgan din mai-iunie 1919, Marea Britanie este nevoită să recunoască independența Emiratului. Emirul Amanullah inițiază o serie de reforme în perioada 1919-1929. În perioada celui de-al II-lea Război Mondial, Afganistanul își menține neutralitatea. Pe data de 17 iulie 1973, regele Muhammad Zahir Șah (1933-1973) este înlăturat de la putere, monarhia abolită și se proclamă Republica sub denumirea de Republica Democrată Afganistan.
Proasta afacere afgană
Atât rușii cât și, mai târziu, aliații occidentali se vor lovi de ceea ce președintele Gorbaciov a numit ,,proasta afacere afgană”. Evenimentele recente au demonstrat că marile puteri contemporane nu au putut supune Afganistanul nici la comunism, nici la democrația vestică, pentru că acolo domnește o religie- islamismul sunnit, care a coordonat dintotdeauna treburile țării. A fost, așadar, mai întâi colosul numit U.R.S.S. care se va infiltra în Afganistan încă din perioada interbelică, după care va penetra țara la sfârșitul anilor 70, impunând un regim comunist. Mai întâi, rușii vor stabili un tratat de prietenie cu India, o adevărată putere în Asia. ,,Pentru Uniunea Sovietică- explică Jean Francois Soulet- Asia constituie o prioritate într-un moment când Statele Unite, pierzând în Vietnam, își văd afectată influența în Asia Orientală, și când principala rivală, China, își declară deschis ambiția de a juca aici un rol dominant. În Asia occidentală mizele sunt majore. Ca și în cazul țărilor industrializate, zona care controlează traseul principalelor căi de petrol- începând cu strâmtoarea Ormuz- este vitală. Pentru Moscova, ea reprezintă, în plus, o potențială zonă de securitate ce-i permite să-și protejeze- chiar să-și împingă până la mările calde- frontierele meridionale și să exercite o influență directă asupra Peninsulei Arabice și Africa- diplomația și armele- îi permit dacă nu să transforme Oceanul Indian într-un lac sovietic, măcar să-și întindă sfera de influență asupra principalelor state. Echipa Brejnev se hotărăște să facă din India principalul pivot al desfășurării sale în Asia. Profitând de bunele relații stabilite cu această țară de către Hrușciov, Brejnev va susține neîncetat India, prin orice mijloace. În timpul conflictelor cu Pakistanul, Uniunea Sovietică face- în acord cu Statele Unite- presiuni asupra Chinei pentru a o convinge să nu intervină împotriva Indiei. Presiunea e atât de mare, încât Beijingul vorbește atunci despre o ,,conivență” între cele două superputeri. Tratatul, încheiat la 9 august 1971, permite Uniunii Sovietice să susțină deschis India, atât militar cât și diplomatic (opoziții repetate ale Kremlinului față de proiectele de rezoluție ale Consiliului de Securitate ONU) în timpul războiului din Pakistanul oriental (decembrie 1971), care se încheie prin crearea Bangladeshului”. J. Levesque remarca că Uniunea Sovietică – ,,Își întărea alianța cu India susținând-o temeinic într-o chestiune pe care aceasta o considera primordială, slăbea Pakistanul (prieten al Chinei) și își asigura bune relații cu un nou stat din regiune”. Iar Soulet concluzionează: ,,Legăturile dintre Moscova și New Delhi se mențin strânse și mai târziu”. La data de 6 august 1991 Rusia și India reînnoiesc tratatul de prietenie, chiar cu două săptămâni înaintea puciului eșuat împotriva lui Gorbaciov. Ca dovadă, India refuză să condamne, în ianuarie 1980, așa cum au făcut majoritatea statelor lumii, invazia sovietică în Afganistan. ,,Pătrunderea masivă a trupelor sovietice în Afghanistan (la 27 decembrie 1979)- ce avea să trezească o dezaprobare cvasi-generală- nu constituia, de fapt, decât rezultatul spectaculos și brutal a aproape șaizeci de ani de alunecare insidioasă a acestei țări în zona de influență sovietică. Primele legături, realizate încă din 1919-1921, se întăresc considerabil începând din 1955, astfel încât Afghanistanul devine dependent de URSS din punctul de vedere al economiei și, mai ales, al armamentului” spune Francois Soulet. V. Bukovsky vorbea despre o ,,finlandizare” iar H. Carrere d Encausse folosea termenul ,,sovietizare tiptilă”. ,,Aceasta îi este totuși impusă, cu asentimentul activ al Moscovei, sub forma a două importante mutații politice: răsturnarea monarhiei și proclamarea republicii în vara anului 1973, cu ajutorul prințului Daud; transformarea regimului într-o ,,democrație populară”, în urma ,,revoluției” din aprilie 1978 dirijată de conducătorul uneia dintre cele două tendințe comuniste, Taraki. După ce-l lichidează pe prințul Daud, Taraki semnează un ,,tratat de prietenie și cooperare” cu URSS (5 decembrie 1978), naționalizează, impune o reformă agrară, anunță scutirea țăranilor de datoriile față de marii proprietari, introduce divorțul…Dar notabilii locali, sprijiniți de țărani și reuniți sub semnul islamului, se arată total ostili noului regim. Încă din martie 1979, orașul Herat se află în mâinile ,,rebelilor”. Deși Uniunea Sovietică își afirmă acum voința de a nu pierde Afganistanul, ea totuși refuză să pună în discuție politica sa de ,,destindere” și dezarmare, răspunzând apelurilor tot mai insistente ale protejatului său Taraki” scrie istoricul Francois Soulet în lucrarea ,,Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre”. Taraki este răsturnat de la putere și asasinat din ordinul lui Amin, pe atunci ministru al afacerilor externe. ,,Acesta din urmă nu numai că nu ascultă de Moscova, dar pare să se orienteze spre un compromis cu opoziția musulmană de dreapta și realizarea unei noi direcționări a politicii externe afghane spre puterile occidentale. De acum Biroul politic se teme (,,obsesia securității” se adaugă, poate, la teama înaintării islamului spre granițele Uniunii Sovietice) și decide, la 12 decembrie 1979, să organizeze o lovitură de stat pentru răsturnarea lui Amin, pe care să-l înlocuiască cu Babrak Karmal, comunist din cealaltă tendință. Operațiunea ,,Furtuna 333”, condusă de unități KGB, se desfășoară așa cum fusese prevăzut, la 27 decembrie, dată la care pătrund în țară- la ,,chemarea guvernului Karmal”- 40.000 de soldați sovietici”. Războiul început de Uniunea Sovietică se va dovedi costisitor și nepopular atât în interior, cât și în plan extern. În perioada 1979-1989 sunt cheltuiți aproximativ 2-3 miliarde de dolari și sunt uciși 15.000 de soldați ruși. ,,Numai Gorbaciov va recunoaște greșeala enormă a regimului de a fi intrat în ,,proasta afacere afghană”.
Talibanii şi terorismul
Americanii intervin, la rândul lor, în ,,afacerea afgană”, de partea mujahedinilor antrenându-i prin intermediul CIA și furnizându-le arme prin culoarele Pakistanului. Serviciile secrete pakistaneze vor crea luptătorii talibani, studenții în Coran, cum își mai spun aceștia ce vor fi priviți de Occident ca niște adevărați eroi în perioada războiului rece. Datele problemei se vor schimba după septembrie 2001, talibanii sprijinind principalele rețele teroriste, îndeosebi pe Osama Bin Laden, creierul atentatelor teroriste de la New York, din septembrie 2001, atentate ce vor șoca întreaga lume. Aliații occidentali invadează Afganistanul eliberându-l de regimul taliban, crud, care a condus printr-o atitudine tribală, mai ales prin intermediul ,,sharia”. De fapt, talibanii au declarat zilele trecute că le va garanta femeilor drepturile dar în conformitate cu legea ,,sharia”.
Lideri ai talibanilor eliberați de administrația Obama
Conform News-week România, Gholam Ruhani, unul dintre liderii talibanilor, a fost eliberat din închisoarea Guantanamo în anul 2014. ,,Unul dintre comandanții talibanilor, care a rostit discursul triumfător al victoriei, duminică în palatul prezidențial din Kabul, este Gholam Ruhani, cel pe care presa occidentală îl consideră favorit la preluarea postului de președinte al Afghanistanului. Potrivit tabloidului britanic Daily Mail, Ruhani ar fi spus că a fost închis aproape opt ani în închisoarea americană Guantanamo și a fost eliberat din detenție abia după ce le-a spus autorităților americane că este doar un simplu proprietar de magazin care i-a ajutat pe soldații SUA și că vrea să revină acasă pentru a-și îngriji tatăl bolnav. De fapt, Ruhani era încă de atunci un temut agent de securitate al talibanilor în cadrul Ministerului Informațiilor, a cărui familie avea legături cu liderii talibani. Potrivit datelor Departamentului de Stat consultate de Daily Mail, Ruhani a fost deținutul numărul 3 și a fost printre primii prizonieri închiși la Guantanamo, și a fost acolo între 2002-2007, adică cinci ani, nu aproape 8 cum susține talibanul. Deși era considerat că prezintă un risc scăzut la adresa securității, într-un document din martie 2007 se menționează că Ruhani a continuat să insiste că nu a auzit niciodată de Al-Qaeda înainte de 11 septembrie 2001 și că s-a alăturat talibanilor doar pentru a supraviețui. Potrivit datelor de la Guantanamo, Ruhani este născut în 1975 și a crescut în Ghazni, sud-estul Afghanistanului, înainte să fie trimis de către părinții săi în Iran pentru a scăpa de războiul pornit de invazia sovietică a Afganistanului, în 1979. El a revenit acasă abia în 1992 și a lucrat la magazinul tatălui său, înainte ca orașul în care locuia să fie ocupat de talibani, în 1996. Documentele americane arată că Ruhani a decis să se alăture Ministerului Informațiilor pentru a evita să fie recrutat în operațiunile de luptă, așa că a făcut parte din patrulele de pe străzile din Kabul. La minister a lucrat patru ani, timp în acre a cercetat presupuse infracțiuni. În 2001 a fost arestat împreună cu cumnatul său, Abdul Haq Wasiq, fostul adjunct al ministrului informațiilor al talibanilor. De fapt, cei doi ar fi fost la o ședință de evaluare a informațiilor cu unii oficiali americani, pentru a identifica locația unde se află mullahul Muhamad Omar, celebrul fondator chior al mișcării talibane, a cărui decizie de a-i acorda adăpost lui Osama Bin Laden a declanșat invazia militară americană din Afganistan” (SURSA: Nes week România, Edi Neagu, 17.08 2021). Un alt lider actual al talibanilor, Khairullah Kairkwa, fost prizonier la Guantanamo timp de opt ani, a fost eliberat în anul 2014 printr-un ordin semnat de președintele Barack Obama. ,,El a fost între cei cinci talibani dați în schimbul unui soldat american dezertor, iar americanii au primit asigurări că talibanii vor ajunge în Qatar, și nu vor provoca neplăceri în Afganistan. De fapt, cei cinci au plecat unde au dorit, și au organizat de atunci mișcarea talibană, acțiune care a culminat cu ocuparea Palatului prezidențial din Kabul. Mai mult, cei cinci talibani au făcut parte, de la eliberare și până acum, din echipele de negociere talibane recunoscute de diplomații occidentali, în timpul așa-ziselor negocieri de pace. Chiar la începutul acestui an, Khairullah Khairkhwa a stat la masă alături de emisarul special al președintelui Joe Biden în Afganistan, Zalmay Khalilzad, la discuțiile de la Moscova” menționează Nes-week.
Declarațiile lui Zabibullah Mujahid
Zabihullah Mujahid, purtătorul de cuvânt al talibanilor, a declarat: ,,Acesta este un moment de mândrie pentru întreaga națiune. Vrem să ne asigurăm că Afganistanul nu mai este un câmp de luptă și o zonă de conflict. I-am iertat pe toți cei care au luptat împotriva noastră. Animozitățile au ajuns la sfârșit. Nu vrem dușmani externi sau interni. Nu vrem să vedem haos în Kabul. Planul nostru era să ne oprim la porțile Kabulului, astfel încât procesul de tranziție să poată fi finalizat fără probleme. Dar, din păcate, guvernul anterior a fost atât de incompetent, forțele lor de securitate nu au putut face nimic pentru a asigura securitatea. Trebuia să facem ceva. A trebuit să intrăm în Kabul pentru a asigura securitatea locuitorilor. Aș dori să asigur comunitatea internațională că nimeni nu va fi rănit. Nu vrem să avem probleme cu comunitatea internațională. Avem dreptul să acționăm conform principiilor noastre religioase. Alte țări au abordări, reguli și reglementări diferite, afganii au dreptul de a avea propriile reguli și reglementări în conformitate cu valorile noastre. Noi suntem dedicați drepturilor femeilor în limitele legii shariei (legea islamică). Vor lucra umăr la umăr cu noi. Am dori să asigurăm comunitatea internațională că nu va exista nicio discriminare. Suntem dedicați presei în cadrul nostru cultural. Nimic nu ar trebui să fie împotriva valorilor islamice atunci când vine vorba de activități mass-media. Voi, în mass-media, ar trebui să acordați atenție problemelor noastre, astfel încât să putem servi națiunea. Dar mass-media nu ar trebui să acționeze împotriva noastră. Ar trebui să lucreze pentru unitatea națiunii. Tinerii care au crescut aici, nu vrem să plece. Ei sunt bunurile noastre. Nimeni nu va bate la ușa lor și nu îi va întreba pentru cine au lucrat. Vor fi în siguranță. Nimeni nu va fi interogat sau urmărit. Luptătorii noștri, oamenii noștri, ne vom asigura cu toții că putem include toate celelalte părți și facțiuni. După formarea guvernului, vom decide ce legi vor fi prezentate națiunii. Un lucru trebuie să spun: lucrăm serios la formarea guvernului. Va fi anunțat după finalizare. Avem toate granițele sub controlul nostru”. (SURSA: Digi 24, Externe, 19 august 2021) Jurnalistul Ion Cristoiu, citat de Mediafax, concluzionează: ,,Talibanii au intrat în Kabul duminică 15 august 2021. Imaginea lor în Vest, dar mai ales la noi, e de sălbatici ieșiți din văgăuni, alcătuind o hoardă și nu o armată, și prin asta incapabili să fie ținuți în frâu. Au trecut deja două zile de când talibanii au ocupat Kabulul. Riscând să-mi atrag supărarea cititorilor țin să precizez că la nebunia de la aeroport nu e rezultatul prestației talibanilor în Kabul. E rezultatul imaginii talibanilor într-o parte (destul de mică) a populației afgane, dar și al temerii multora dintre cei care vor să plece de faptul că au colaborat la vânarea talibanilor în cei 20 de ani de prezență străină. Potrivit istoriei, în Germania a intrat o armată, Armata Roșie. În realitate a intrat o hoardă. Potrivit imaginii din occident, în Kabul a intrat o hoardă. În realitate a intrat o armată. O armată care întrece în disciplină multe armate profesioniste din istorie, inclusiv ceas a Germaniei lui Hitler”. (SURSA: Mediafax, Gabriela Antoniu, 17.08 2021) Ministrul britanic de externe, Ben Wallace, a relatat pentru BBC: ,,Este un eșec al comunității internaționale, care nu a înțeles că lucrurile nu se rezolvă de azi pe mâine”, declarație preluată la noi prin intermediul Agerpres.
Stânga americană versus poporul afgan
,,În timp ce talibanii cucereau din ce în ce mai multe teritorii în Afghanistan în iunie/iulie 2021, pe ambasada SUA din Kabul se arbora steagul LGBT pentru că era ,,pride month”. Asta le-a adus talibanilor recruți pe tavă și le-a justificat lupta ideologică împotriva Vestului infidel. În timp ce administrația democrată Biden era preocupată cu promovarea în Afganistan și chiar în armata americană a ideologiei de gen (adică pentru dreptul de a te socoti femeie sau bărbat, indiferent de sexul biologic), China, Rusia și alte puteri regionale manevrau, coordonau și negociau preluarea puterii de către talibani” spune europarlamentarul Christian Terhes. Jurnalista Floriana Jucan menționează: ,,Incapacitatea americanilor de a înțelege profilul psihologic al afganilor, chiar și după 20 de ani de ocupație, arată și mai limpede eșecul impunerii unor valori cu forța armelor, deși generalul Sorin Cîrstea arăta că, cel puțin sub comanda sa, a evitat folosirea unor simboluri sau teme religioase și cu tentă sexuală care ar putea leza poporul afgan”. Iată declarația completă a generalului român: ,,Utilizarea religiei implică un risc major pentru sursa mesajelor, dacă nu este de aceeași religie cu audiența (receptorul). Datorită specificului culturii afgane și tradițiilor islamice, am stabilit la nivelul NAC și unele teme pe care să le evităm cum ar fi subiecte de natură etnică și religioasă, teme sau imagini cu tentă sexuală, judecăți de valoare despre rolul femeii în societatea afgană. Am evitat să criticăm guvernul afgan, Națiunile Unite, organizațiile internaționale sau guvernamentale, să denigrăm valorile sociale, culturale, religioase și simbolurile naționale. Era normal ca religia să fie o temă de evitat tocmai din cauza riscului pe care îl putea aduce prin neapartenența la aceeași religie”
Afganistan, sfârșit de capitol
Liviu Pleșoianu concluzionează: ,,După 20 de ani de iluzii vândute scump, mare parte din sutele de miliarde de dolari folosite de americani pentru a înarma armata afgană au ajuns direct la talibani. Cu alte cuvinte, rezultatul ,,spectaculos” al celor 20 de ani de război este acesta: talibanii au acum mult mai multe arme și mult mai multe resurse. Iar Joe Biden fie își consideră propriul popor stupid, fie chiar dânsul nu e foarte bine înzestrat. Acum câteva ore, insista că a decis retragerea trupelor americane din Afganistan pentru că, dintru bun început, rolul lor nu a fost acela de a construi o țară nouă, ci de a înlătura pericolul terorist…Serios? Păi și cum l-ați înlăturat, domnu Biden? Lăsând în urmă armanent de sute de miliarde de dolari? Evident, companiile producătoare de armament sunt cele mai fericite. Sutele de miliarde de dolari cheltuite pentru a ,,înzestra militar” armata afgană împotriva talibanilor au ajuns acum chiar la talibani și, evident, armata americană va cumpăra acum și mai multe arme pentru a se apăra de armele americane ajunse la talibani…Cu ce rămânem din Afganistan? Cu producțiile holywoodiene despre ,,super-eroii” americani zdrobindu-i pe talibani, precum odinioară Rambo îi căsăpea pe vietnamezi. Avem consolarea că filmele despre Afganistan au fost mult mai decente și realiste decât cele despre Vietnam, nu ne mai rămâne să spunem decât: ,,Vizionare plăcută!” Dormiți liniștiți, unchiul Sam este acum de stânga! (Ștefan BOTORAN)
