Comuniştii au reuşit cu geu să se impună în satele făgărăşene. Ţara Făgăraşului a fost printre ultimele zone ale ţării care a fost îngenuncheată de regimul comunist prin intermediul Securităţii. A fost locul în care principiile creştine au fost apărate cu arma în mână de ţărani, studenţi, elevi şi intelectuali. Instaurarea regimului în zonă a fost posibilă numai prin intermediul informatorilor, acei oameni ai locului de joasă speţă şi fără principia, ,,nişte iude” aşa cum i-a numit Ion Gavrilă Ogoranu pe trădători. În fiecare sat au existat astfel de elemente anticreştine, care şi-au trimis semenii în ghiarele morţii în schimbul unor foloase materiale sau funcţii. La fiecare gospodărie supusă urmăririi, Securitatea avea cel puţin câte un informator care să spună şi să scrie totul. Din cauza lor luptătorii şi susţinătorii lor au fost persecutaţi, torturaţi şi executaţi. Dar calvarul supravieţuitorilor nu s-a încheiat nici după Decretul de graţiere din 1964, ei au fost eiberaţi într-o închisoare mult mai mare numită România.
A terorizat Breaza
Constantin Vulcu din Breaza, fiul cârciumarului, a fost un informator zelos al Securităţii. A dat informaţii despre mulţi localnici pe care i-a trimis în beciurile securităţii şi în închisori. Primii trădaţi au fost în octombrie 1950: Laurean, Ghiţă, Andrei Haşu, Gheorghiţă al Şchiopului, MihaiTrîmbiţaş, Alexandru Negrea, Jean Pop, Victor Haşu, David Greavu (Ducă), Ioan Vulcu. A continuat să dea informaţii timp de mulţi ani. Ajunsese să terorizeze multe din satele făgărăşene prin acţiunile lui, chiar şi unii reprezentanţi ai regimului se temeau de el.
Marcel Cornea împuşcat după informaţiile lui Ţipu şi Roşca
Informatorii Ioan Ţipu, Vichente Roşca şi fiul lui, Ioan Roşca, toţi din Râuşor au acţionat în satele Râuşor, Toderiţa, Mândra, Părău şi în târgul porcilor din Făgăraş. Datorită lor Securitatea i-a descoperit pe Silviu Socol, Gheorghe Arsu, Ion Duminecă, Virgil Radeş, Marcel Cornea, Nicolae Stanciu. Aşa au fost prinşi Gheorghe Arsu şi Ion Duminecă. Silviu Socol a fost prins la Toderiţa, iar Marcel Cornea a fost împuşcat mortal la Părău, în casa învăţătorului Ioan Pridon. Nicolae Stanciu a fost prins şi el în cartierul 13 Decembrie, gazda lui fiind arestată. La Părău au descins la data de 30 noiembrie 1950, securiştii Octavian Stoica, Ioan Roşca, Horia Frăţilă la locuinţa lui Gheorghe Noară unde a stat Marcel Cornea şi au găsit bunurile acestuia: haine, merinde, o carte de rugăciuni, cărţi legionare, un carnet de însemnări din Trilogia cunoaşterii de Lucian Blaga, Scrisorile lui Ghica către Alecsandri, Basme, Un duşman al poporului de Henrick Ibsen, romane, Revoluţia rusă de Leon Donici, discţionar german-român, Jurnalul infanteriei din ianuarie 1936. Informatorii Ţipu şi cei doi Roşca au fost plătiţi cu câte 1000 lei fiecare, pe atunci preţul unui viţel. În urma acţiunii lor au fost împuşcaţi 5 tineri, 17 oameni au fost condamnaţi la moarte, alţi zeci au fost condamnaţi la închisoare, două gospodării au fost incendiate de securitate şi au ars din temelii. Securistul Vlad Alexandru şi miliţianul Moritz Alexandru au condus acţiunile din decembrie 1950 din satele Ludişor (12 miliţiei), Breaza (42), Pojorta (66), Lisa (30), Netotu (12), toţi înarmaţi
Şi-a turnat fratele
Vasile Blebea, fratele vitreg al lui Toma Pirău (Porămbu), a devenit informatorul Securităţii prin şantaj. El ştia de la Toma despre ascunzătoarea lui şi în loc să-l apere s-a dus la Securitate şi l-a trădat. În 18 decembrie 1950 acesta a spus securităţii că Toma Pirău (Porămbu) se află ascuns la unchiul său, Dumitru Cornea, din Ileni. 20 de securişti şi miliţieni au înconjurat casa şi curtea lui Dumitru Cornea. În şură se afla Toma înarmat. A fost un schimb de focuri care a durat o jumătate de oră. Toma Pirău n-a vrut să se predea. ,,Sunt român, şi român vreau să mor, şi n-am să mă preadu vouă bandiţilor, decât mort” a fost replica lui Toma la somaţiile miliţienilor, titrată în Nota din arhivele Securităţii. A fost împuşcat mortal. Avea 21 de ani. La plecarea din curtea lui Dumitru Cornea au dat foc la gospodărie. La fel cum au procedat la Râuşor, la casa lui Iacob Juncu, socrul lui Partenie Cosma. Fiul lui Partenie Cosma, Marcel, care avea doar 2-3 ani, se afla în casa incendiată împreună cu surioara lui mai mare. Copiii au fost salvaţi de vecini, bunicii lor fiind arestaţi.
Împuşcarea lui Mogoş şi Mazilu
Nicolae Mazilu şi Ioan Mogoş plecaseră în 8 decembrie 1950 din Gara Perşani spre Timişoara. S-au ascuns la casa lui Traian Murariu din Pădureni, Timiş. Au fost descoperiţi în ziua de 16 decembrie 1950. Într-un schimb de focuri cu miliţienii au fost împuşcaţi Ion Mogoş de 20 de ani şi Nicolae Mazilu de 20 de ani. A decedat şi miliţianul Anton Jianu. Cadavrele tinerilor au fost autopsiate şi aruncate într-o groapă comună de la marginea cimitirului satului. ,,O fetiţă de 12 ani a văzut totul din pod, iar după 45 de ani a relatat faptele. Osemintele celor doi luptători au fost găsite şi au fost înmormîntate în cimitirul comunei Leu de lângă Craiova” scrie Ion Gavrilă în volumul IV din ,,Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc”. Nicolae Mazilu şi Ioan Mogoş sunt trecuţi pe monumental eroilor din Timişoara.
Învăţătorul Caţavei din Lisa- informator
Securitatea a dus o amplă acţiune de convingere în rândul populaţiei pentru a-şi forma adepţii. Unii au trecut de partea lor din convingere, alţii pentru bani. Mulţi învăţători, preoţi, ţărani, funcţionari au trecut cu arme şi bagaje în rândul comuniştilor călcând în picioare gradele de rudenie, pe vecini sau prieteni.
Un informator a fost învăţătorul Gheorghe Caţavei (Clean) din Lisa. Acesta scria note informative ample pentru Securitate în care acuza de reacţiune împotriva regimului pe notarul Ion Bica, Josim Greavu, Ion Pop, Dumitru Moldovan, Ioan Greavu, Gheorghe Broscăţean, Gheorghe Dreghici, Alexandru Gavrilă, Gheorghe Stroie, Axente Stanislav, Sorin Greavu.
De la căpitani la generali
În Ţara Făgăraşului au fost repartizaţi cei mai duri ofiţeri de Securitate şi Miliţie. În primii ani au fost trimişi în dispozitivele organizate în fiecare sat doar căpitani şi locotenenţi, după care au aterizat aici maiori şi generali. Un Cîrnu, un Mezei, un Crăciun, un Nicolschi, un Drăghici sunt doar câteva nume de ofiţeri superiori care au terorizat satele făgărăşene în acei ani. Căpitanul de Securitate Mezei Gheorghe a dispus, în 27 noiembrie 1951, arestarea şi anchetarea a 25 de localnici care au ajutat luptătorii din munţi. A dispus ,,trimiterea acestora în judecată cu proces public pentru a schimba radical starea de fapt a populaţiei din raioanele Făgăraş şi Racoş”. Pe lista lui Mezei s-au aflat: Coman Ioan Berivoi, Ţeţu Ioan din Hurez, Receanu Liviu din Dejani, Matreş Ioan din Iaşi, Lupu Aurel din Iaşi, Beleaua Aurel din Berivoi, Peptea Gheorghe din Iaşi, Miloşan Pandele din Dejani, Opriş Dumitru din Hurez, Barbu Iosif din Săsciori, Buta Gheorghe din Jibert, Mureşan Vasile din Dăişoara, Baboia Ioan din Dăişoara, Buta Ioan din Dacia, Scîrneci Gheorghe din Jibert, Borcoman Iosif din Dacia, Florea Gheorghe din Iaşi, Rohan Nicolae din Recea, Poparad Ioan din Recea, Munteanu Iosif din Făgăraş, Micu Gheorghe din Săvăstreni, Puia Toma din Ileni, Socol Virgil din Berivoi, Răduleţ Vichente din Berivoi şi Socol Dănilă din Berivoi. Un alt securist, căpitanul Cărnu, a fost renumit prin duritatea lui. Dar activitatea anticomunistă făgărăşeană a dat de furcă regimului. Motiv pentru care, aici, au fost concentrate batalioane întregi de armată, miliţie şi securitate. De exemplu în 14-15 ianuarie 1952 securiştii Cârnu şi Mezei au adunat 1140 de ostaşi pe care i-au dispus pe munte pentru a prinde grupul Gavrilă în zona Trăsnita. Acţiunea a fost un eşec pentru că luptătorii plecaseră de la bordeiul de pe Trăsnita încă din toamnă.
Gălbincea l-a trădat pe Andrei Haşu
Gălbincea din Sâmbăta de Sus a fost vânzătorul lui Andrei Haşu (Baciu), creierul Grupului Gavrilă. În noaptea de Bobotează din 1952, Gălbincea a anunţat Securitatea că Andrei Haşu se află în şura lui Ioan Ramba din Voivodenii Mici. Un dispozitiv militar condus de Cîrnu a descins la casa lui Ramba şi a încercuit-o. Andrei Haşu a sărit din şură şi a fugit spre grădină. A fost împuşcat mortal în spate. A fost luat împreună cu gazda, Ramba Ioan. Corpul neînsufleţit al lui Andrei Haşu a fost legat pe o scară şi pus în faţa Primăriei, cu arma după cap, pentru a fi văzut de tot satul, inclusiv elevii de la şcoală. Lângă el a fost pus şi Ramba căruia i s-a dat o armă.
Victor Comanici l-a pârât pe Dumitru Moldovan din Lisa
Pe Dumitru Moldovan din Lisa l-a vândut un consătean de-al lui căruia i-a cerut nişte pâine. Comanici Victor din Sâmbăta de Sus, ţăran, căsătorit ulterior în Lisa, la nr. 162, l-a turnat la Miliţie. Luptătorul Moldovan a fost astfel împuşcat în 1952. Aceste informaţii au fost scrise de miliţianul Căncescu Alexandru într-un raport din data de 10 martie 1953. Informatorul Comanici Victor avea numele conspirativ ,,Leu” şi a fost racolat în 1951. A furnizat informaţii despre Jean Pop, Dumitru Moldovan, Şerban Gheorghe (Tudorel), Văcaru Alexandru, Ion Ţarac din Breaza, Pleşa Gheorghe pădurar, Caţavei Cornel, Broscăţean Cornel, Nicoară şi Noian din Rucăr.
Matei Bucurenciu şi-a trădat colegii
Matei Bucurenciu din Cârţişoara- Streza a devenit informatorul Securităţii când era student la Cluj. Tatăl lui era chiabur şi avea legături cu luptătorii din munţi. Matei Bucurenciu a fost coleg la liceu cu Remus Sofonea şi Ion Ilioi, iar pe timpul liceului a stat în gazdă (7 ani) la familia profesorului Romulus Ursu. Ulterior l-a trădat şi pe fiul acestuia, Corneliu Ursu (Puiu), înfiltrându-se în celula sa de la Gherla. Student fiind a ajutat securitatea pentru prinderea luptătorilor din Munţii Făgăraşului. A acţionat împotriva profesorului Raul Volcinschi de la Cluj care s-a deplasat la Făgăraş pentru a se întâlni cu grupul Gavrilă prin intermediul familiei profesorului Ursu. Bucurenciu a fost condamnat 7 ani, dar n-a executat niciun an pentru că a devenit informator. ,,Matei Bucurenciu a fost javra javrelor” spunea prof. Corneliu Ursu după eliberarea din închisorile comuniste.
Pădurarii şi securiştii mână în mână
Securiştii au încercat să-i atragă în acţiunile lor de prindere a luptătorilor din munţi pe pădurari şi pe vânători. Mulţi dintre ei au refuzat sau i-au condus pe drumuri greşite. Dar au fost printre ei şi oameni care au acceptat să colaboreze cu Securitatea. Aldea Ion, pădurar, a fost unul dintre ei. El a informat Securitatea de prezenţa luptătorilor în zona Breaza şi Râuleţ. Activitatea lui ca informator s-a evidenţiat în anul 1954.
Ţiganul Răzăilă i-a trădat pe Gelu Novac şi pe Gheorghe Şovăială
Vasile Răzăilă, un ţigan din Obreja, a fost cunoscut de Securitate şi ca Vasile Ciungu. I-a trădat pe Gheorghe Sovăială şi Gelu Novac la Securitate. În urma trădării au fost împuşcaţi în 5/6 august 1954, într-un lan de porumb de la marginea satului Obreja pentru că au avut încredere în el, în merindele şi informaţiile pe care le-a oferit. Acţiunea Securităţii şi Miliţiei a fost amplă şi a implicat unităţile din Deva, Alba şi Braşov. Col. Gheorghe Crăciun de la Regiunea Stalin (Braşov) s-a ocupat personal de comanda acţiunii. Cei doi luptători au plecat de la Şinca Veche la 4 iulie şi au ajuns în 2 august în judeţul Alba, la Obreja. Conform notiţelor scrise de ei şi care au fost găsite în arhivele Securităţii, ei au scris traseul urmat pe zile. La marginea satului Obreja au stat trei zile, ultima aducându-le sfârşitul. Cadavrele au fost identificate de Petru Novac care deşi era arestat la acea dată a fost dus de Securitate la Morga din Alba pentru a le identifica.
Torturat fizic şi psihic de colonelul Crăciun
La 20 august 1954 a avut loc o ciocnire directă cu Securitatea pe Valea Avrigului. Erau patru luptători: Ion Gavrilă, Ion Ilioi, Remus Sofonea şi Ion Novac. În încercuire a fost grav rănit Ion Ilioi, un glonte trecându-i prin ficat, plămânul drept şi ieşind prin spate. Grav rănit fiind, a fost arestat, anchetat şi încarcerat. A fost luptătorul pe care Gheorghe Crăciun şi-a arătat toată cruzimea de care a dat dovadă. A trecut prin bătăi, tortură fizică, psihică, hipnoză. A ajuns în Talpa Iadului de la Aiud unde chinul a continuat până în 1964, la eliberarea prin decretul de graţiere. Tortura din închisoare a resimţit-o până la sfârşitul vieţii.
Aveau nume conspirative
Securitatea a şcolit mulţi localnici în şcoala proprie de informatori. Fiecare avea un nume conspirativ. Arhivele securităţii îi numeşte pe informatori cu numele fictiv, rareori cu cel real. Cu toate acestea foştii deţinuţi politic îşi cunosc trădătorii. Neamţu Ioan din Porumbacu de Sus a fost informatorul ,,Giurică Bujor”. Cu ajutorul lui a fost prins luptătorul Cişmaş Constantin şi gazdele acestuia Gritu Gheorghe şi Cismaş Gheorghe
Trădarea celor şase
Niculescu Constantin din Bucureşti a fost informatorul Securităţii sub numele ,,Puiu”. A ajutat la înscenarea plecării în Grecia a luptătorilor din munţi prin intermediul lui Olimpiu Borzea. Costică Niculescu a fost ajutat de prof. Ioan Grovu din Cârţişoara care a fost un informator zelos. Cei doi s-au folosit de dr. Nicoale Burlacu şi de Olimpiu Borzea. Luptătorii au fost prinşi, arestaţi, încarceraţi şi executaţi la Jilava. Primii prinşi au fost Laurean Haşu şi Nelu Novac la 28 iulie 1955 la Bucureşti. La 15 august 1955 sunt arestaţi Ion Chiujdea, Victor Metea şi Gheorghe Haşu. La 24 mai 1956 este arestat Jean Pop, care se afla în drum spre Constanţa, cu ajutorul informatorului ,,Heliade Răduleacu” fiul morarului din Pojorta. Acesta s-a folosit de Andrei Haşu, tatăl lui Ghiţă şi Andrei Haşu, şi de Ioan Cristian care apoi au fost aruncaţi în lagăre şi închisori.
Ultimul arestat, Ion Gavrilă
Prima condamnare a lui Ion Gavrilă, şeful grupului de luptători din Munţii Făgăraşului, a avut loc în 1948, următoarea a fost datată cu 1951 în dosarul nr. 533 pentru crimă de uneltire contra ordinii socaile. A fost condamnat la moarte prin împuşcare, confiscarea totală a averii. În acelaşi dosar au mai fost condamnate alte 16 persoane. N-a fost prins pentru a executa pedeapsa. După arestarea grupului în urma trădării, a fost urmărit în toată ţara. Securitatea s-a folosit de orice informaţie primită de la informatorii plătiţi, de la cei cu dublă calitate de informatori , de la săteni, de la călugăriţele trimise la mama luptătorului, de la preoţi etc. N-a fost capturat timp de alţi zece ani. Abia în 1976, în 29 iunie, a fost prins şi arestat la Cluj. A fost depus în arestul Securităţii unde a fost anchetat timp de 6 luni. Eliberat a fost urmărit în continuare pînă la evenimentele din decembrie 1989. În 1979 însă un colonel pe numele Nagy l-a căutat pe Ion Gavrilă la locul de muncă, la o fermă agricolă din Miercurea Sibiului, cerându-i să plece din casa sa din Gâltiu împreună cu soţia, Ana Săbăduş. Un fel de deportare. Motivul,casa era cerută de informatorii din sat: Ion Popa, Eugenia Popa, Cornel Barbu, Maria Barbu. A fost un proces, iar judecătorul a pus casa pe numele Anei Săbăduş. (Lucia Baki)
