Comuniştii români au început o intensă propagandă încă dinainte de a prelua puterea. Corneliu Coposu atrăgea atenţia asupra acestor lucruri înfierându-i pe lacheii comunişti. Comuniştii au racolat un grup de scriitori importanţi precum Zaharia Stancu şi Mihail Sadoveanu, cu care încercau să dea lovitura propagandistică prin mijloacele mass-media.
Polemicile anului 1946
În ziarul ,,Dreptatea”, Corneliu Coposu îi lua în derâdere pe Zaharia Stancu şi Mihail Sadoveanu. ,,Dar d. Stancu depăşeşte nu numai normativul, dar şi graniţa umorului atunci când ne învinuieşte că vrem ,,să atragem” asupra d-sale ,,gloanţele huliganilor”. Crede serios d. Stancu că noi urmărim suprimarea d-sale? Crede d-sa că noi avem interesul să lipsim presa comunistă de singurul ei condei serios? Suntem siguri că nu! D. Stancu ştie că noi îl apreciem nu pentru articolele pe care le scrie la ordinul d-lui Preoteasa, ci pentru talentul lui de scriitor care ne-a dat prilejul unor momente de sinceră desfătare spirituală. Aşa cum apreciem şi talentul d-lui Mihail Sadoveanu. Noi nu lovim în scriitor. Nu vrem să scoatem din literatură pe d. Sadoveanu, aşa cum au făcut ,,tovarăşii progresişti” ai d-lui Zaharia Stancu cu huliganul de Eminescu. Dar nu e vina noastră dacă talentul sălăşluieşte în lut nenorocit, supus ispitelor, şi dacă ferma de la Ciorogârla are pentru scriitor mai multă valoare decât onestitatea şi demnitatea scrisului. Talentul, spunea odinioară Petre Carp, nu scuză toate incarnaţiunile. Şi noi, de acord cu acest adevăr, nu putem trece cu vederea împrejurarea regretabilă că cei care întrupează frumuseţea spirituală a geniului românesc se pretează în orele libere să facă trotuarul politic, de dragul fiecărui regim care apreciază cultura şi pe slujitorii ei!”
Mihail Sadoveanu în percepţia Seniorului
Mason în grad mare, scriitor prolific, Mihail Sadoveanu a simţit vântul schimbării şi a schimbat repede direcţia. ,,Luminos sau asfaltat, drumul d-lui Sadoveanu vedem că merge spre Bolintin. Poate că vom avea norocul să-l vedem pe d. Stancu înaintând măcar pe o cărare, care duce, dacă nu la ferme model şi la crescătorii brevetate, dar cel puţin spre vreo biată vilă, de seama celor rezervate pentru ,,fruntaşii muncitorilor” la care ,,s-a alăturat” scria Corneliu Coposu în ,,Dreptatea”.
Pamflet la adresa comuniştilor
,,În zilele acelea adunatu-s-au fariseii şi cărturarii ca să-l piardă pre dânsul. Căci mare era tulburarea care se făcea în popor, din pricina învăţătorilor lui. Şi au venit înspre asfinţit mai marii preoţilor în casa lui Ana, dregătorul. Şi erau acolo Georgius Dejcenzis cel pre fier alunecătorul, şi Teoharus sutaşul şi Siculum Varvarul cel cumplit şi Romulus cel sărac cu duhul şi Theodorus, plăsmuitorul de scripturi, şi Bodnăruculus, cel peste ape trecătorul. Iar dintre învăţaţi erau de faţă Michael Ciorogârlenzis, carele era cărturarul adunării şi ţinea cu mâna stângă lumina care lumina întru întuneric, iar Zaharia Apostatul, zgribulit foarte, adăpostea cu sârguinţă sfeşnicul de vânt” îi imortaliza Corneliu Coposu pe liderii comunişti ai vremii. Încă se mai putea scrie înainte să se strângă cercul, jurnaliştii pro-occidentali nu ştiau ce îi aşteaptă. Corneliu Coposu va plăti cu ani grei lupta împotriva comunismului pe care a dus-o atât pe plan politic, cât şi cu condeiul. ,,Până atunci adresăm confratelui un sincer ,,bun sosit!” în sânul democraţiei” îi răspundea el lui Zaharia Stancu. Chiar credea că democraţia şi libertatea presei au revenit. Se înşela amarnic! După revoluţie, Iliescu a chemat minerii să oprească parcursul României spre civilizaţie. Alte baragladine cretinoide scot şi astăzi spume la gură împotriva Occidentului, de dragul ,,tradiţiei”, a ,,dreptei credinţe” şi a ,,patriei”. Patria, cui? ,,Hai cu lancea lui Horea!”. Securiştii au creat grupuri cu ,,Focul lui Zamolxe”, ,,Dacii liberi” şi alte lucruri copiate din filmele propagandistice din anii 60-80. Dacă privim atent, ce spunea Coposu prin anii 40 este foarte la zi şi contemporan cu ceea ce trăim. Comuniştii nu i-au uitat pamfletele, ca dovadă a făcut ani mulţi de închisoare, românii spălaţi pe creier nu l-au recunoscut ca pe unul de-al lor, Iliescu îi minţea că venea de la Viena, şi nu a mâncat salam cu soia, a trăit cu icre de manciuria etc. Dar Coposu venea după ani mulţi de temniţă şi izolare socială. Astăzi avem nişte ruine ale fostului Partid Liberal, îngropat de Johannis şi compania, iar continuatorii liniei staliniste aşteaptă să preia puterea. Se pare că ,,fetiţele” liberale le-au pus psd-iştilor puterea în braţe. Peste doi ani, fără prea mult efort, vom avea din nou ţara colorată în roşu.
Primele intenţii
,,Primele intenţii ale comuniştilor români de a subordona presa intereselor lor politice şi transformarea majorităţii (ulterior a tuturor) vectorilor mediatici existenţi în tribune de propagandă s-au manifestat imediat după 23 august 1944” spune Cătălin Hentea în ,,Enciclopedia propagandei româneşti”. ,,Scânteia” şi ,,România liberă” vor declanşa campanii agresive la adresa gazetarilor naţionalişti, neafiliaţi simpatiilor de stânga precum Pamfil Şeicaru, Stelian Popescu, Ilie Rădulescu. Prin Decretul-lege 102 din 12 februarie 1945 a început ,,epurarea” ziariştilor ,,fascişti” şi ,,hitlerişti”. Pe data de 29-30 august 1945, ziariştii pro-comunişti se vor constitui în ,,Uniunea Sindicatelor de Artişti, Scriitori, Ziarişti (USASZ0 sub conducerea lui Mihail Sadoveanu. Între 22 mai-4 iunie 1945 are loc ,,Procesul ziariştilor naţionalişti” soldat cu ani grei de închisoare pentru corifeii presei democratice româneşti iar cel de-al doilea congres al USASZ, desfăşurat în octombrie 1947, ,,condamna” orice formă de cultură occidentală ,,decadentă şi intrată în putrefacţie”. Doar de la Moscova venea lumina! ,,Anul 1948 a însemnat instituirea controlului deplin al statului asupra întregii activităţi editoriale prin naţionalizarea tuturor editurilor, tipografiilor şi fabricilor de hârtie, la care se adăuga o nouă lege pentru editarea şi difuzarea cărţii care o înlocuia pe cea din 1946” scrie Marian Petcu în lucrarea ,,Puterea şi cultura. O istorie a cenzurii”.
Mass media românească sub control
,,Direcţia Generală pentru presă şi tipărituri devine principalul organ de cenzură şi control al mijloacelor mass-media. Ea era subordonată, încă din anul 1949, Consiliului de Miniştri. Locul acestei temute instituţii pentru ziarişti şi editori a fost luat de mult mai subtilul Consiliu al Culturii şi Educaţiei Socialiste, înfiinţat încă din 1971 şi reorganizat conform noilor atribuţii şi subordonări de partid, tot prin decret prezidenţial, la 28 noiembrie 1977. Legea presei din RSR nr.3 din 28 martie 1974 împreună cu decretele Consiliului de Stat privind reorganizarea Radioteleviziunii Române (nr 473 din 1977) şi ale Agenţiei Române de Presă (nr. 474 din 1977) legiferau fără nicio nuanţă liberală obligaţiile propagandistice ale întregii mass-media românească intrată în subordinea directă a CC al PCR, precum şi condiţia, devenită legală, a jurnaliştilor/propagandişti ai partidului comunist” (Hentea).
,,Arma cea mai ascuţită a partidului”
Principalele ziare de propagandă comunistă erau Scânteia, Scânteia Tineretului, Contemporanul, Lupta de clasă, Viaţa sindicală, Flacăra, agenţia naţională de ştiri Agerpres. Pe data de 6 mai 1948, propagandistul şef al partidului, Leonte Răutu, scria, într-un articol publicat în Scânteia că presa sovietică rămânea un model de referinţă pentru cea română iar, un articol din ,,Contemporanul” (mai 1958) semnat de Radu Popescu spunea sugestiv ,,Cauza Pravdei e cauza tuturor popoarelor lumii”. (Ştefan BOTORAN) (Va urma)
