Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

,,Mai marilor voievozi ai oştilor cereşti, rugãmu-vã pe voi, noi nevrednicii, ca prin rugãciunile voastre sã ne acoperiţi pe noi cu acoperãmîntul aripilor mãririi voastre celei netrupeşti, pãzindu-ne pe noi, cei ce cãdem cu dinadinsul şi strigãm: izbãviţi-ne, ca nişte mai mari peste cetele puterilor celor de sus“ (Troparul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil )

Luni, 8 noiembrie a.c. îi prãznuim pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, marii Arhistrategi ai cetelor îngereşti. Ziua de 8 noiembrie ca sărbătoare a îngerilor a început să fie prăznuită de creştini încă din secolul al V-lea răspândindu-se în toată creştinătatea. Numeroşi creştini din întreaga lume le poartă numele căpeteniilor puterilor nevăzute care sunt Mihail şi Gavriil. Sărbătoarea îngerilor îşi are originea   în Sfânta Scriptură care vorbeşte despre rolul lor în Istoria Mântuirii (,,Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii?“, (Evrei 1,14);

Îngerii

 Existã o lume paralelã cu a noastrã care nu este perceputã cu ochiul liber, cu toate acestea ea este cât se poate de realã. Este vorba despre lumea nevãzutã creatã de Dumnezeu înainte de a noastrã. În acest univers îşi duc existenţa nişte fiinţe care se ghideazã dupã alte legi: îngerii. Aceştia sunt fiinţe raţionale înzestrate cu raţiune şi voinţã liberã. O parte dintre aceştia s-au revoltat împotriva Stãpânitorului Absolut şi au fost alungaţi din cer devenind draci, iar cealaltã parte a rãmas statornicã în bine îndeplinind poruncile Sale.  De fapt ei sunt mai mult nişte intermediari care duc mesajele lui Dumnezeu oamenilor. Este drept cã ei pot lua şi înfãţişãri trupeşti când situaţia o impune: la stejarul lui Mamre Avraam şi Sara au primit vizita a trei persoane strãine-aceştia au fost îngeri trimişi de Dumnezeu sau poate chiar Sfânta Treime; îngerii au fost trimişi sã-l scoatã pe Lot-nepotul lui Avraam din Sodoma. Tot în Vechiul Testament Tobie este urmat şi ocrotit de cãtre îngerul Rafail în cãlãtoria sa. Arhanghelul Gavriil îi tãlmãceşte profetului Daniel o vedenie. În Noul Testament îngerii îşi aratã lucrarea în repetate rânduri: Gavriil îl anunţã pe preotul Zaharia cã nevasta sa Elisabeta care era stearpã va naşte într-un mod miraculos şi îi aduce salutul Mariei. Tot ei îi spune cã-l va naşte pe ,,Emanuel“ care va mântui lumea, Buna Vestire: ,,El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatãlui Sãu David. Va împãrãţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împãrãţia lui nu va avea sfârşit”

Lucifer
 

Când Dumnezeu plãmãdea lutul din care avea sã-l facã pe om apare Lucifer, unul dintre îngerii cu atribuţii importante în ceata celor fãrã de trupuri. Îl întreabã pe Tatãl ceresc ce face acolo iar acesta îi rãspunde: ,,Cea mai frumoasã şi mai nobilã creaţie a mea-omul fãcut dupã chipul meu“. Atunci în sufletul lui Lucifer se strecoarã invidia, va nesocoti planul lui Dumnezeu atrãgându-i cu sine şi pe alţii la revoltã. Va fi alungat din cer de Arhangheli la porunca lui Dumnezeu şi va deveni cãpetenia tuturor celor revoltaţi: Satana. Ei lucreazã în mod special împotriva omului creat de Dumnezeu-mobilul invidiei lui Lucifer.

Cetele îngereşti

 Dionisie Pseudo-Areopagitul împarte îngerii în trei cete de câte trei pe baza textelor Sfintei Scripturi: Tronurile ( Scaunele ), Heruvimii şi Serafimii; Domniile, Stãpâniile şi Puterile; Începãtoriile, Arhanghelii şi Îngerii. Tronurile sunt cele mai apropiate de Dumnezeu.

Gavriil Vestitorul

A servit la iconomia întrupãrii tainei Cuvântului lui Dumnezeu încã de la începuturi. El este binevestitorul prin excelenţã care a adus toate veştile bune. I-a anunţat pe Ioachim şi pe Ana cã din ei se va naşte ,,Uşa milostivirii“ neamului omenesc; pe Zaharia cã Elisabeta îl va naşte pe Înaintemergãtorul Ioan, ultimul profet al Vechiului Testament, iar pe Fecioara Maria o anunţã cã va lua în pântece prin puterea Duhului Sfînt şi-l va naşte pe Iisus. Gavriil sau Gabriel reproduce un vechi nume ebraic şi se compune din ,,El“ adicã Dumnezeu şi ,,gabar“ sau puternic. În traducere se înţelege ,,Dumnezeu Atotputernic“ Numele este preluat de creştini încã din cele mai vechi timpuri fiind atestat în inscripţii şi mãrturii martirologice. În onomastica europeanã se rãspîndeşte prin filierã greacã şi latinã.

Mihail

 Este un nume teoforic care a apãrut din ebraicul Mikajah. ,,Mika“ înseamnã ,,cine este ca“ iar ,,Jah“ de la Jahve înseamnã ,,Dumnezeu“ Se traduce ,,cine este ca Dumnezeu“ El simbolizeazã puterea braţului ordinii divine fiind zugrãvit cu sabia în mânã. În Biserica orientalã întâlnim pronunţia greceascã Mihail iar în cea apuseanã Michael. Sfântul Mihail este pomenit împreunã cu Gavriil la 8 noiembrie în Biserica Rãsãriteanã şi la 29 septembrie în cea Apuseanã-odatã cu Arhanghelul Rafael. Mihail este cel care a restabilit ordinea în cer alungându-i pe rãzvrãtiţi la porunca lui Dumnezeu. Atât este de mare şi de puternic Dumnezeu încât nu s-a sinchisit sã-şi prindã personal mintea cu Lucifer: şi-a împuternicit doar slujitorul sã facã acest lucru.

Minunea de la Colose
În data de 6 septembrie este pomenitã în Biserica Rãsãriteanã minunea de la Colose, o cetate din Frigia unde se afla un izvor fãcãtor de minuni. Acolo aveau loc vindecãri miraculoase iar deasupra se aflã o bisericã închinatã Sfântului Athanghel Mihail. Autoritãţile şi populaţia idolatrã au hotãrît sã scufunde biserica şi pe slujitorul ei Arhip prin devierea cursului râului.  Sfîntul Arhanghel Mihail a lovit cu un toiag piatra pe care se afla altarul Bisericii, sãpându-se o prãpastie fãrã fund în care s-a scurs apa ce ar fi trebuit sã ducã cu ea biserica. Scurgerea apei în prãpastia fãrã fund se face de atunci neîncetat. ( Ştefan Botoran )

Tradiţii şi obiceiuri
 

•   În folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail poartă, uneori, cheile raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai traiască.
•  De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, orânduind singur grindina, cu tunul. El ţine şi ciuma în frâu, asemănător Sfântului Haralambie.
•  Arhanghelii, în viziunea populară, asistă şi la judecata de apoi, sunt patroni ai casei, ard păcatele acumulate de patimile omeneşti fireşti şi purifică, prin post, conştiinţele.
•  Arhanghelii erau celebraţi şi ca patroni ai oilor, stăpânii acestor animale faceau o turtă mare din faină de porumb, numită „turta arieţilor” (arieţii fiind berbecii despărţiti de oi), ce era considerată a fi purtatoare de fecunditate. Această turtă se arunca în dimineaţa zilei de 8 noiembrie în târla oilor, odată cu slobozirea între oi a berbecilor. Dacă turta cădea cu faţa în sus era semn încurajator, de bucurie în rândul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu faţa în jos era mare supărare în satele şi târgurile bucovinene se făceau şi se fac şi astăzi, de 8 noiembrie, pomeniri şi praznice pentru cei morţi iar, în biserici, fiecare creştin aprinde câte o lumânare ca să aibă asigurată lumina de veci, călăuzitoare pe lumea cealaltă.
•  „Vara Arhanghelilor” ţine o zi. Pe lângă aceasta, între Arhangheli şi Crăciun trebuie neaparat să mai fie trei-patru zile senine şi călduroase, numite „vara iernii”.
•  În sâmbăta dinaintea sărbătoririi se fac praznice pentru sufletul morţilor. Ofrandele date la pomană pentru morţi, din Ajun sau din Ziua Arhanghelilor, se numesc „Moşii de Arhangheli”. Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va fi „lumina de veci” în lumea de dincolo. Se aprind lumânări atât pentru oamenii în viaţă, cât şi pentru cei dispăruţi fără lumânare.
•  Pe 8 noiembrie, de ziua Arhanghelilor, nu se lucrează, cei care nu se supun acestei interdicţii urmând să aibă parte de chin mare la vremea morţii. Oamenii trebuie să meargă la biserică, să aprindă lumânări, să se roage pentru belşug şi sănătate