Pe modelul de la Sibiu unde s-au restituit pe bandă rulantă  licee, şcoli, grădiniţe, filarmonica,  un cămin de bătrâni şi nenumărate case  către FDGR,  şi în zona Făgăraşului  Biserica Evanghelică au obţinut o serie de imobile. La Şoarş,  clădirea şcolii şi căminul cultural  au fost revendicate şi sunt la un pas de a fi pierdute de Comună,  iar sătenii din  Bărcut   pot rămâne fără clădirea căminului cultural. Şi la  Făgăraş clădirea în care a funcţionat Şcoala generală nr. 6 a intrat în proprietatea Bisericii evanghelice. Spre deosebire de Primăria Sibiu care nu s-a opus la pierderea unui întreg patrimoniu public, Primăria Şoarş a atacat  în instanţă  decizia privind retrocedarea acestor immobile, sperând  ca şcoala şi căminele culturale să rămână  ale comunităţii locale. Asta în condiţiile în care localităţile Şoarş şi Bărcut nu deţin alte imobile cu aceste destinaţii. La Făgăraş clădirea Şcolii Generale nr. 6 a fost pierdută definitiv de Primăria Făgăraş.  Despre aceste retrocedări cu cântec au scris mai multe ziare, doar că  autorităţile abilitate şi-au dat mâna,  au pus dosarele la sertar, lăsând lucrurile să evolueze în direcţia greşită, iar imobilele să întregească averea unor potenţaţi ai zilelor noastre  în detrimentul statului român.

 Decizia care afectează Comuna Şoarş

Prin decizia nr. 8700/18.07.2019 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, s-a retrocedat imobilul, compus din constructii şi terenurile aferente acestora, situate in satul Şoarş,  Parohiei Evanghelice C.A. Şoarş. Este vorba despre clădirea şcolii din Şoarş care se află în domeniul public al Comunei Şoarş şi are destinaţia de instituţie de învăţământ, respectiv Şcoala gimnazială ciclul I şi Şcoala gimnazială ciclul II. Prin această Decizie imobilele trec în proprietatea bisericii evanghelice, care este obligată ca timp de 10 ani să păstreze destinaţia de activitate şcolară.  Biserica evanghelică  nu s-a limitat doar la imobilul şcolii ci a extins cererea şi pentru căminul cultural din Şoarş, iar ulterior a cerut şi clădirea şi terenul căminului cultural din Bărcut. Prin aceste acţiuni ale Bisericii evanghelice, cele două sate rămân fără şcoală şi fără cămine culturale  în proprietatea publică. Acest lucru va însemna în viitor plata unor chirii către Biserica evanghelică aşa cum s-a întâmplat la Sibiu.

Cum justifică retrocedarea de la Şoarş Biserica evanghelică

Aceste retrocedări, aşa cum arată documentaţia, au avut la bază OUG 94/2000,  art.1 alineatele (1), (3) si (10), al art.3, alin. (11)şi alin. (6) şi   art. 45 din Legea nr. 165/2013,  adresa nr. 5/17.09.2014 emisă de Biserica Evanghelica CA Şoarş şi  adresa din data de 14.06.2019 emisă de Biserica Evanghelică CA Făgăraş, adresa nr. 4147/20.11.2018 emisă de Primăria comunei Şoarş.  Biserica evanghelică precizează că imobilele în cauză  ,,au fost în proprietatea Bisericii Evanghelice din Şoarş şi  au trecut în proprietatea statului Român, în mod abuziv, prin Decretul nr. 176/1948”. În cazul căminului cultural din Şoarş, cererea Bisericii evanghelice se bazează pe faptul că  imobilul se află pe acelaşi teren cu clădirea şcolii care a fost déjà retrocedată, caz în care cere şi acest imobil.  ,,Toate aceste imobile  au fost construite anterior Reformei Agrare din anul 1945, moment la care s-a procedat la naţionalizarea de către Statul Român a acestora” mai explică în cerere Biserica evanghelică.

Primăria Şoarş atacă în instanţă decizia de retrocedare

Primăria Şoarş a atacat Decizia în instanţă prin Întâmpinarea depusă la dosarul  nr.3542/62/2019, care se judecă pe fond la  Curtea de apel Braşov. ,, Decizia atacată se limitează la enumerarea unor acte şi a unor texte legale, şi prezintă direct concluzia la care a ajuns, că imobilul era la momentul deposedării abuzive proprietatea Bisericii Evanghelice Lutherane din Şoarş şi că a fost preluat abuziv prin Decretul nr. 176/1948, fără să analizeze în nici un mod mijloacele de probă şi susţinerile petentei. Ulterior momentului preluării abuzive de către statul român a fost edificat un corp nou de clădire şi amenajat un teren de sport, asfaltat, împrejmuit cu gard de plasă, astfel cum reiese din planul de situaţie anexat. Mai mult, au fost construite grupuri sanitare si au fost efectuate instalaţii de alimentare cu apă şi canalizare, a fost construită fosa septică, montată o centrală termică.  Toate aceste elemente nu au fost analizate de către emitentul deciziei contestate. Retrocedarea s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, potrivit cărora, „adăugirile aduse construcţiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depăşesc 50% din aria desfăşurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Considerente pentru care, în baza art.3 alin. 7 din O.U.G. nr. 94/2000 şi 18 alin.1 din Legea nr. 554/2004, va rugăm să dispuneţi admiterea cererii reconvenţionale şi anularea deciziei nr. 8700/18.07.2019 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România. În opinia noastră, Decizia de retrocedare nr. 8700/18.07.2019 este nelegală, procedural şi material, şi nesusţinută de suport probator” se arată în cererea Primăriei Şoarş care mai stipulează că  ,,Decizia de retrocedare contestată este superficială, în actul de retrocedare nefiind specificată nici măcar suprafaţa de teren retrocedată”.

Slalom printre proprietari

La data de  2 august 1948, în baza Legii nr. 187/1945 privind Reforma Agrară, dreptul de proprietate asupra  acestui imobil  se intabulează în favoarea Statului Roman, cu titlu de expropriere. La data de 13 martie 1962 este restabilita situatia de carte funciară în ce priveşte imobilul  de pe numele Statului Român pe numele fostului proprietar, respectiv Biserica Evalghelica Luterana din comuna Şoarş. La data de 20 mai 1965, în baza Decretului nr. 176 din 1948 imobilul   cu suprafaţa de 4816 mp. se dezmembrează in 3 imobile noi, astfel:

  •   imobil nou format cu nr. top 306/2/a – biserica şi curtea bisericii – cu suprafaţa de 1968 mp.;
  •   imobil nou format cu nr. top 306/2/b – şcoala şi curtea şcolii – cu suprafaţa de 1399 mp.;
  •   imobil nou format cu nr. top 306/2/c – grădiniţa de copii şi curtea grădiniţei – cu suprafaţa de 1449 mp.

Imobilele nou formate cu nr.top 306/2/b si 306/2/c se transcriu în CF 1896 în favoarea Statului Român, cu drept de folosinţă înscris în favoarea Ministerului Invăţământului.

  •   imobil nou format cu nr. top 306/2/b – şcoala şi curtea şcolii – cu suprafata de 1399 mp.;
  •   imobil nou format cu nr. top 306/2/c – grădiniţa de copii şi curtea grădiniţei – cu suprafaţa de 1449 mp.

 

In temeiul dispozitiilor legii nr.84/1995, în anul 2004, dreptul de proprietate asupra imobilelor cu nr.top 306/2/b si 306/2/c se inscrie în favoarea COMUNEI ŞOARŞ – DOMENIU PUBLIC, menţinându-se dreptul de folosinţă al Ministerului Invăţământului.

Ce acte normative se încalcă prin aceste retrocedări

Există o  lungă listă cu evenimente istorice  care au fost  trecute cu vederea şi acte normative care au fost încălcate pentru a se putea retroceda abuziv imobilele ce aparţieau unor cetăţeni, unor comunităţi locale sau ale statului român. Împreună cu avocatul Marius Gheorghe Toanchină  le luăm pe rând.

  1. Decretul Lege 830/21 noiembre 1940. Se înfiinţează, în România, prin decret, Grupul Etnic German- GEG, organizaţie nazistă ca un efect direct al Dictatului de la Viena (30 august 1940), în urma căruia este anulat Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920), când România fiind mulitală.
  2. 11 august 1942: Convenţia Generală privind reglementarea relaţiei dintre Biserica evanghelică de confesiune ausburgică şi etnică germană din România, GEG. Prin această convenţie Biserica Evanghelică transferă în patrimoniul GEG toată averea sa, mobilă şi imobilă. Populaţia germanică din Ardeal şi Banat (saşii şi şvabii) număra în acea perioadă 60-70.000 de oameni. Aceştia trec de partea trupelor SS ale lui Hitler, într-o perioadă când România se afla în război. Să nu uităm că aceste naţionalităţi au rămas fidele lui Hitler şi după actul de la 23 august 1944 (întoarcerea armelor de către oastea română). Din anul 1943 Ion Antonescu îl anunţase pe Hitler că va pierde războiul şi el va demara tratativele pentru ieşirea din război, tratative purtate prin prinţul Ştirbei şi  Iuliu Maniu.
  3. 12 septembrie 1944. Convenia de Armistiţiu dintre România şi Uniunea Sovietică, Regatul Unit al Marii Britanii şi Statele Unite.
  4. Decretul Lege nr. 485/7 octombrie 1944
  5. 10 februarie 1947, Tratatul de Pace de la Paris.

Prin aceste acte,  GEG este desfiinţat şi averea sa, mobilă şi imobilă, confiscată, întrucât este considerată organizaţia ce a săvârşit crime împotriva umanităţii. De menţionat că aceste acte sunt şi acum în vigoare.

 

Restituire pentru foştii proprietari

  1. Ordonanţa de urgenţă nr. 83/1999 privind restituirea bunurilor imobile care au aparţinut comunităţilor/cetăţenilor minorităţilor din România. Aceast ă OUG a fost adoptată de guvernul condus de sibianului Radu Vasile. La Art. 1, alin. 1 din OUG 83/1999 se stipuşează: ,,Imobilele care  au aparţinut minorităţilor naţionale  din România şi care au fost preluate în mod abuziv cu sau fără titlu de statul român, de organizaţiile  cooperatiste sau de orice alte persoane  juridice în perioada 6 septembrie 1940-22 decembrie 1989, se restituie foştilor proprietari în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă”.
  2. Legea 10/8 februiarie 2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 Martie 1945-22 Decembrie 1989. La Art. 1, alin 1 din din Legea 10/2001 se stipulează: ,,Imobilele preluate în mod abuziv de stat de  organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane  juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţilor se restituie, în natură, în condiţiile legii”.

În baza OUG 83/199 şi a Legii 10/20021, cetăţenii români îşi puteau recupera proprietăţile/bunurile.

Iohannis a ieşit în stradă pentru a bloca OUG 83

  •  Cetăţenii români îşi pot recupera bunurile  preluate de stat în perioada 6 Martie 1945-22 Decembrie 1989, printr-o lege organică.
  • Cetăţenii români aparţinând minorităţilor  naţionale îşi pot recupera bunurile preluate de stat în perioada 6 septembrie  1940-22 septembrie 1989, în baza unei Ordonanţe de Urgenţă.
  •  Iohannis a ieşit în stradă să protesteze împotriva legiferării prin ordonanţă
  • De ştiut că  în data de 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea abdică la 6 zile după Dictatul de la Viena (30 august 1940)
  • Indiferent de dispoziţiile OUG 83/1999, bunurile GEG şi Biserica Evanghelică nu au fost preluate în mod abuziv de stat, cu sau fără titlu cum spune art. 1 alin 1 din OUG 83/1999 ci confiscate prin actele descrise mai sus, respectiv Convenia de Armistiţiu dintre România şi Uniunea Sovietică, Regatul Unit al Marii Britanii şi Statele Unite,, Decretul Lege nr. 485/7 octombrie 1944,  Tratatul de Pace de la Paris, care sunt astăzi în vigoare.

Abuz şi  conflict de interese

  1. Sentinţa civilă nr. 2790/28.05.2007, pronunţată în Dosar nr. 1672/306/2007, FDGR reprezentat de preşedintele Klaus Iohannis a cerut Judecătoriei Sibiu să oblige Primăria Sibiu, reprezentată tot de Klaus Iohannis, atunci primarul Sibiului,  să recunoască oficial calitatea FDGR-ului de succesor în depturi al organizaţiei naziste Grupul Etnic German (GEG). Magistraţii n-au ţinut cont atunci  de faptul că Iohannis se afla  în stare de conflict de interese (infracţiune)  întrucât nu putea  reprezenta părţi cu interese contrarii. Pe de altă parte, Primăria Sibiu nu se apără în proces, ceea ce înseamnă pentru primarul Iohannis a doua infracţiune, cea de abuz în serviciu. Primăria Sibiu nu face nici apel împotriva sentinţei pronunţată de judecătoarea Maria Morar de la Judecătoria Sibiu. Privind obiectiv,  magistratul Maria Morar l-a  favorizat pe primarul Iohannis. Este a doua infracţiune de abuz în serviciu pentru fostul primar Iohannis. Această procedură, departe de a fi legală, a prejudiciat statul român cu peste 18.000.000.000  euro prin încălcarea şi ignorarea unor acte şi tratate cu caracter naţional şi internaţional, astăzi încă în vigoare, prin aplicarea şi interpretarea abuzivă a OUG nr. 83/1999. Promotorii au fost Iohannis şi FDGR prin FDGS (Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu) care au obţinut retrocedarea  imobilelor din Ardeal.

A fost sesizată SIIJ

În urma acestor acţiuni abuzive a fost sesizată SIIJ   cu plângeri penale împotriva judecătoarei Maria Morar. Admiterea plângerii şi declararea nulă a sentinţei nr. 2790/28.05.2007,  atrage  după sine anularea calităţii de succesor al FDGR după GEG şi implicit  anularea tuturor retrocedărilor ilegale. Majoritatea imobilelor sunt instituţii publice, iar statul român a devenit ,,peste noapte” din proprietar chiriaş, plătind chirii de miliarde de euro unor impostori. Este un motiv bine întemeiat pentru care se vrea desfiinţarea SIIJ, mai ales Iohannis.

Cine a fost implicat în procesul retrocedărilor abuzive

  1. Radu Vasile-sibian- OUG 83/1999
  2. Klaus Iohannis- primar şi preşedinte al României- sibian
  3. Codruţa Kovesi- procuror şef DNA, care nu s-a sesizat şi  nu a anchetat abuzurile, sibiancă
  4. Maria Morar- judecătoare, sibiancă
  5. Augustin Lazăr, CSM, din Aiud, lângă Sibiu,
  6. Consiliul Local Sibiu de la mandatul 2007-până în prezent, care n-a acţionat în niciun fel.

 

Caz revoltător la Sibiu

Aşa cum publica jurnalul.ro, retrocedarea unui ansamblu imobiliar din centrul Sibiului, aflat pe strada Magheru 1- 3, către Forumul Democrat al Germanilor din România, FDGR, este un caz revoltător.  ,,Acest impozant imobil situat în centrul oraşului este un monument istoric renovat din bani publici şi a fost revendicat în instanţă în 1993, invocându-se că FDGR ar fi succesorul de drept al unei fundaţii de caritate care a funcţionat până la instaurarea regimului comunist. Nu există absolut niciun act la dosarul de retrocedare depus în instanţă care să probeze faptul că FDGR are dreptul juridic de a fi declarat oficial continuatorul acestei fundaţii. Primăria Sibiu şi Consiliul Local nu au întreprins niciun demers pentru a apăra domeniul public al sibienilor, susţinînd în instanţă că nu se opune acestei retrocedări. Acest imobil a fost rechiziţionat de Grupul Etnic German, organizaţie hitleristă care a funcţionat în România, între 1940 şi 1944. Conform unui Decret Regal din 8 octombrie 1944, consfinţit prin documente internaţionale după cel de-al doilea război mondial, statul român a devenit proprietarul clădirii.  Toate legile interne şi internaţionale din 1945 încoace statuează că imobilele care au aparţinut organizaţiilor fasciste, hitleriste sau colaboratoare ale regimului nazist sunt confiscate şi trec în proprietatea statului. Aşa s-a întâmplat şi cu imobilul din str. Magheru 1-3 care a fost naţionalizat de drept şi nu abuziv înainte de 6 martie 1945. Cu toate acestea, monumentul istoric a ajuns în proprietatea FDGR, statul fiind păbubit cu peste 1,5 milioane de euro. Primarul Sibiului, Klaus Werner Iohannis, este principalul motor al unei reţele care a retrocedat “in integrum”, scoţând din patrimoniul public, multe din clădirile de patrimoniu ale oraşului, cu excepţională valoare culturală şi istorică. În 3 noiembrie, Corpul de Control al Guvernului a început verificări la Sibiu, după ce Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor a constatat nereguli. În anul 2010, Klaus Iohannis a fost şi primar şi preşedinte al Comisiei de retrocedări a municipalităţii. Atunci au fost retrocedate numeroase clădiri şi terenuri,   în favoarea Forumului Democrat German, prin Consistoriul evanghelic.   Un lider PDL-PNL, Ştefan Max Baune, furnizor al municipiului cu autobuze second-hand, a primit 16 case. Presa de investigaţii descrie o reţea coordonată din Germania care, prin intermediul Clubului Economic German, acţionează pentru accelerarea retrocedărilor în favoarea Consistoriului Evanghelic German. Sunt nominalizaţi Şteffan Mildner, Max Baune, Andreas Huber, Astrid Fodor ca formând reţeaua lui Klaus Iohannis. Baronul sas Von Reissenfels a înfiinţat o fundaţie care să-i adminsitreze averea imobiliară după moartea sa. Această fundaţie a funcţionat până în 1940 când, după înfiinţarea Grupului Etnic German, a intrat în proprietatea acestei organizaţii” titra jurnalul.ro

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here