Luni, 6 Decembrie a.c., creştinii ortodocşi şi greco-catolici îl prăznuiesc pe Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul de la Mira Liciei. Sfântul Nicolae, patronul Greciei, Rusiei şi al multor oraşe din Apusul Europei, este unul din cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii, datorită multelor minuni săvârşite atât în timpul vieţii, cât şi după moartea sa, fiind supranumit ,,Făcătorul de Minuni”, păstrând şi rolul de Moş pentru copii. Acest praznic dă startul sărbătorilor de iarnă care se întind până după Sfântul Ion, 7 ianuarie.

Originea Sfântului Nicolae

Nicolae era fiul unei familii creştine din Patara, în Sichia şi a trăit în vremea tiranilor împăraţi Diocleţian şi Maximilian. De mic copil a avut o atracţie deosebită spre o viaţă contemplativă respectând cu sfinţenie zilele de post şi petrecând foarte mult timp adâncit în rugăciune. Arăta o bunătate angelică faţă de toţi oamenii şi de toate făpturile în general. O vreme îndelungată a vizitat mănăstirile din Tebaida Egiptului învăţând viaţa în Hristos de la marii pustnici de acolo.

Episcop din voia lui Dumnezeu

Episcopul din Mira se stinge din viaţă iar ceilalţi episcopi întruniţi la Mira nu găseau un înlocuitor, ba mai mult s-au iscat şi neînţelegeri între ei. Un bătrân a fost luminat de către Dumnezeu şi le-a propus să-l aleagă pe primul credincios care va intra dimineaţa în Biserică. Nicolae ajunge primul în sfântul lăcaş pentru a se ruga şi a fost ales episcop. La început se împotriveşte dar după aceea înţelege că aceasta este voia lui Dumnezeu. Prin rugăciunile celorlalţi episcopi şi prin punerea mâinilor intră în marea şi sublima luptă a ostaşilor lui Hristos. A vegheat asupra turmei sale cu multă dragoste şi delicateţe.

Oameni izbăviţi din ghearele păcatelor
 

Un om sărac ia decizia disperată de a-şi prostitua cele trei fete dar episcopul Nicolae află aceste lucruri şi pregăteşte o pungă mare de bani pe care o aruncă în toiul nopţii pe fereastra unde locuia trista familie. Aşa procedează în alte două momente şi pentru celelalte două fiice astfel încât tatăl fericit începe pregătirile de nuntă şi scapă de sărăcie dar şi de infernul păcatului. Aflând cine este binefăcătorul îi cere iertare în genunchi şi îi mulţumeşte. Deşi episcopul i-a poruncit să nu povestească la nimeni acest lucru acestuia nu-i poate tăcea ,,meliţa“ de fericire şi umple toată cetatea.

Prietenul copiilor
 

  Aflându-se în drum spre Niceea pentru a participa la primul sinod (325) apostolic poposeşte la un han unde Dumnezeu îi arată în duh cum trei copii zac ucişi în chimniţa de jos. Abominabila crimă a fost făcută chiar de hangiu. Coboară îndată jos şi face semnul Sfintei Cruci deasupra trupurilor copiilor iar aceştia înviază în chip miraculos apoi îl înconjoară şi îl îmbrăţişează. De atunci Moş Nicolae a devenit prietenul tuturor micuţilor care îl aşteaptă de veacuri în ajunul zilei sale să le aducă daruri. Ei îşi pregătesc ghetuţele pe care le curăţă cu sfinţenie pentru a-şi găsi cadourile. Şi marinarii îl cinstesc în mod deosebit pentru că a fost invocat pe când era încă în viaţă de nişte marinari aflaţi cu corabia între talazuri neînduplecate şi a apărut ca din senin luând cârma în mână şi ducându-i pe aceştia la liman.

L-a pălmuit pe Arie

 Sinodul de la Niceea nu a fost lipsit de tulburări şi chiar de bătăi între taberele adverse fiind nevoie de gărzile împăratului Constantin să oprească încăierările dintre popi. În timpul unei asemenea dispute Sfântul i-a aplicat şi o corecţie ereticului Arie trăgându-i două scatoalce după ceafă. Credinţa mai trebuie apărată şi în acest mod în situaţii speciale. Să nu uităm că Ştefan cel Mare i-a călărit în repetate rânduri pe turci cu ,,sabia credinţei“. Mântuitorul a propovăduit iubirea dar să nu uităm că a dat şi cu biciul câînd a fost nevoie.

Sfântul se odihneşte la Bari
 

Rămăşiţele pământeşti ale unuia dintre cei mai iubiţi şi îndrăgiţi sfinţi se odihnesc în portul itaian Bari situat pe malul Mării Adriatice unde au ajuns printr-o conjunctură istorică. În anul 1087 locuitorii din Mira au părăsit oraşul din cauza spaimei provocate de o iminentă invazie a turcilor selgiucizi. Corsarii italieni i-au luat moaştele Sfântului şi le-au adus la Bari unde pot fi vizitate de creştini şi astăzi.

Biruinţa

Numele Nicolae este alcătuit din doi termeni greceşti: ,,nike“ care înseamnă biruinţă sau victorie şi ,,laos“ adică popor având înţelesul de ,,om care face parte dintr-un popor victorios“. De bună seamă că poporul lui Hristos este unul biruitor. Poporul român este ataşat încă din matcă de numele sfinţilor. Nici numele de Nicolae nu face excepţie astfel încât s-au păstrat încă din vechime numeroase derivate ale acestui nume: Sân Nicoară“ din ,,Sanctus Nicolae“, Nicolae, Nicolaie, Niculai, Neculai, Nicoliţă, Coliţă, Neculuţă, Niculăiţă, Necula, Nică, Nicu, Naie, Năică, Năiţă, Laie, Nicorici, Nicoriţă, Sânicoară. S-au păstrat de asemenea în limbile germană şi maghiară derivate precum Nickel, Klaus, Nils, Mikloş, Miki, Miklo, Nikolai, Mikola. Pentru sexul frumos avem Nicoleta, Nicorina, Nicola, Coletta etc. Toţi care poartă acest nume au ocazia să se gândească la faptul că viaţa Sfântului Nicolae este o biruinţă mai ales asupra egoismului, lucru valabil pentru toată suflarea. (Ştefan Botoran)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here