Foto. Baia comunală, monument al dezinteresului local. Sauna era folosită la Făgăraş încă de la începutul secolului trecut 

•   În urmă cu un veac, clădirea era locul în care făgărăşenii socializau şi se îmbăiau 

•    Frumoasele clădiri ale Făgărașului vechi au fost lăsate în paragină 

•   20 de obiective din Făgăraş au fost declarate monumente istorice  

Ziarul Monitorul de Făgăraș vă propune un itinerariu în lumea de poveste a vechii urbe. Făgărașul, spațiu istoric și cultural, leagăn al civilizației românești, a fost unul dintre cele mai frumoase orașe transilvane. Era o lume cosmopolită în care oamenii se respectau reciproc. Mai multe etnii munceau și conviețuiau împreună. Nu putem vorbi despre Făgăraș fără descălecatul lui Negru Vodă dar nici fără civilizația săsească și maghiară care, chiar dacă unora nu le place acest adevăr, au îmbogățit aspectul și cultura municipiului nostru. Făgăraşul rămâne ancorat în istorie şi prin clădirile sale edificate cu veacuri în urmă pentru că sunt martore ale generaţiilor vechi de făgărăşeni. Toate au fost declarate monumente istorice de către autorităţile în domeniu, lista acestora fiind, până în 2004, destul de lungă. Ultima variantă a listei monumentelor istorice de pe raza municipiului Făgăraş este însă mult mai scurtă şi cuprinde doar 20 de obiective. Dacă puţine dintre ele se află într-o stare bună de conservare, altele sunt părăsite şi degradate. În cazul acestora din urmă, mai amintesc de importanţa lor doar blazonul păstrat pe frontispiciul clădirii sau arhitectura care iese în evidenţă în faţa construcţilor de tip modern.

Baia comunală, o clădire cu blazon

Baia comunală este clădirea amplasată în Piaţa Mihai Viteazu, la nr. 39, în faţa castelului medieval. Conform listei monumentelor istorice, clădirea ar fi fost construită în XX. Este un imobil impunător, cu parter şi etaje, iar pe faţada lui se poate vedea şi azi stema cu doi peşti, simbolul vechi al Făgăraşului. Mai vorbesc despre Baia comunală bătrânii urbei care au trăit intens evenimentele mondene ale veacului trecut şi pe care le păstrează vii în memorie. Baia comunală era locul în care făgărăşenii socializau, dar şi locul în care igiena era asigurată tuturor categoriilor de persoane.

•  ,,Baia Comunală este singura clădire din Făgăraș care mai păstrează stema cu cei doi pești, simbolul Făgărașului. Este construită la începutul secolului XX, în stil neo-românesc, prin jurul anului 1910“ este prezentarea  Elenei Băjenaru, directorul Muzeului Țării Făgărașului ,,Valeriu Literat“.
•   ,,Baia s-a construit în locul alteia mai vechi, undeva după 1850 și s-a numit ,,Baia lui Stoff“. Practic, toți din oraș făceau baie acolo. Este consemnat documentar faptul că soldații armatei române făceau baie aici când au venit în 1916. În perioada interbelică și după venirea comuniștilor la putere avea aceeași destinație. Știm cu certitudine că se mai folosea ca baie prin anii 1950“ explica și  Constantin Băjenaru, cercetător în cadrul Muzeului ,,Valeriu Literat”.
•  ,,În zilele de la sfârșit de săptămână venea aici toată elita orașului. Exista saună cu abur, iar ca să nu ieşi afară în frig, era un bar unde puteai sta la o cafeluță și jucai un șah. Erau căzi care aveau niște armături aurite, vechi, de pe timpul regelui Ferdinand. Pentru aceste lucruri venea aici toată elita Făgărașului. Știu cu siguranță că baia funcționa în perioada anilor 1958- 60. Făceam baie în fiecare sâmbătă și țin minte că era înghesuială mare. Deşi pentru unii suma era simbolică, nu era însă comodă pentru toată lumea. Aici veneau medici, avocați și profesori. La sfârșit de săptămână era plin de lume. Eu aveam pe atunci vârsta de 17-18 ani că la 20 de ani m-au luat comuniștii și m-au prigonit. Mă duceam acolo și pentru șah. Am fost atât de revoltat când au închis-o! Era curățenie şi îmi aduc aminte de acele prosoape mari pe care le primeam și în care ne înveleam. Socializarea era baza pentru care intelectualii făgărășeni veneau aici. Erau însă și zile când nu se putea merge din cauza faptului că veneau grupurile de elevi de prin internate pentru baie. Programul era foarte bine structurat“ a spus Ioan Bucelea, fost deţinut politic.
•  ,,Clădirea a funcționat ca baie comunală și a avut încăpere pentru saună, dar una pârâtă, nu la nivelul uneia moderne însă era curățenie. Erau bazine ca pentru anii respectivi. Știu sigur că a funcționat până în anul 1965 pentru că toată lumea mergea să facă băile cu aburi. Era încă Făgărașul care păstra parfumul perioadelor de normalitate și securitate. Eu i-am cunoscut chiar și pe băieţii care se ocupau de baie, familia Leahu. Erau refugiați din Bucovina, soț și soție. Au avut doi copii excepționali, băiatul a ajuns un celebru arhitect la București, îi spuneam Gic, iar sora sa a devenit medic. O chema Maria Leahu.  Gic, în liceu, făcea studiile la ,,Radu Negru” iar sora lui era la fostul liceu de fete, ,,D-na Stanca“. Ea a fost primul meu instructor de pionieri pe care am avut-o. Părinții lor erau refugiați de război din Bucovina, fugiți din fața rușilor, oameni de o mare calitate morală. Să știți că bucovinenii au beneficiat din plin de educația Imperiului habsburgic“ explica în urmă cu câțiva ani  notarul Mariana Săbăduș.

Primăria a ratat un investitor
 

După Decembrie 1989, clădirea n-a mai fost în atenţia conducerii municipiului şi a ajuns în paragină. Abia prin anul 1997-1998 a fost solicitată, spre închiriere/administrare, de o firmă din municipiu. A existat un contract de comodat între Primăria Făgăraş şi SC Construcţii Ţara Făgăraşului SA dar care s-a încheiat în detrimentul firmei şi implicit al clădirii. ,,Am investit în această clădire, am făcut consolidarea ei. Tot parterul imobilului a fost consolidat, restaurat şi au fost îndepărtate elementele de igrasie şi umiditate. A fost o investiţie mare pe care firma şi-a asumat-o. Chiar am mutat sediul societăţii la parterul clădirii. Intenţionam să continuăm investiţia şi să menţinem destinaţia veche, de baie comunală. Am cerut primăriei să ne predea clădirea în proprietate, contracost. Nu aveam cum să facem investiţii de o aşa anvergură într-un obiectiv care nu era al nostru. Conducerea de atunci a oraşului n-a fost deschisă proiectului nostru. Atunci ne-am mutat şi ne-am continuat activitatea în altă parte. Mare păcat pentru că de atunci clădirea s-a deteriorat total, chiar şi parterul care a fost restaurat” a spus ing. Sorin Miloiu, directorul   firmei de construcţii.

Adăpost pentru oamenii străzii

 După alţi ani de deteriorare, prin anul 2000, baia comunală a fost din nou tranzacţionată. Primăria Făgăraş a predat-o cu titlu gratuit în proprietatea Universităţii Bucureşti care, spunea atunci, că va restaura clădirea şi o va transforma într-o filială a sa. În decurs de câţiva ani s-a reparat acoperişul şi atât. Clădirea a devenit adăpost pentru oamenii străzii şi depozit de gunoi. Pentru a bloca accesul în clădire s-au bătut în cuie niște scânduri, după ce și ușa de la intrare a fost furată. Abia în 2009, contractul cu pricina a fost reziliat, dar nici noua conducere a Primăriei Făgăraş n-a trecut imobilul pe lista de priorităţi la investiţii. Singura ,,investiţie“ în clădirea băii comunale a fost după 2012. Întregul imobil a fost învelit într-o pânză care să mascheze degradarea şi mizeria. Iar de atunci au trecut 11 ani, timp în care nu s-a mai făcut nimic. Doar o promisiune a actualului primar, de altfel o obișnuință a lui, că baia comunală va fi reabilitată printr-un proiect european care este în lucru.

Cercul vicios care afectează monumentele istorice

Monumentele istorice sunt, prin definiţie, bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României (sau în afara graniţelor, proprietăţi ale statului român), semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi universală. Ele sunt parte din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate prin lege. Clădirile istorice deşi au importanță covârșitoare în legislația românească, din păcate acest lucru nu se și aplică. Atunci când vine vorba de îngrijirea acestor proprietăți, autoritățile trec cu vederea, amână sau, mai grav, modifică informații în favoarea Statului. În schimb, proprietarii clădirilor istorice care vor să își îngrijească singuri construcțiile, sunt legați de mâini. Ei nu pot face nicio modificare fără acordul autorităților, iar autoritățile nu prea par să fie dispuse să își dea acordul. Așa se conturează un cerc vicios care dăunează atât intereselor monumentelor istorice, cât și bunăstării orașului, în general.

20 de clădiri declarate monumente istorice în Făgăraş

O construcţie este declarată monument istoric în funcţie de vechime, raritatea într-o localitate, zonă sau regiune, reprezentativitatea pentru un stil, un curent artistic, o perioadă istorică şi valoarea memorială legată de personalităţi, evenimente sau momente din istorie, valoarea de mărturie. Cu cât e mai veche o clădire cu atât este mai valoroasă. În Făgăraş au fost declarate monumente istorice acele clădiri care au minim 50 de ani vechime, dar şi cele care merg în urmă cu 4 secole sau mai mult. Mai îndelung păstrate au fost, în general, construcţiile cu un grad de interes social şi religios: biserici, castele şi fortificaţii, reşedinţe boiereşti şi nobiliare, primării şi clădiri negustoreşti. Lista monumentelor istorice (LMI) din Făgăraş a fost mult mai lungă, dar, conform Institutului de Patrimoniu din cadrul Ministerului Culturii din anul 2015 LMI adună doar 20 de obiective. Unele dintre acestea au suferit trasformări şi refaceri ulterioare, altele însă au fost lăsate în paragină.

Monumente istorice, vechi şi mai noi din Făgăraş

Cel mai vechi ansamblu arhitectural declarat monument istoric este Cetatea Făgăraşului, amplasată în Piaţa Mihai Viteazu, datată, conform LMI, din sec. XIV-XVIII. Tot în Piaţa Mihai Viteazu, dar la nr. 2 este un alt monument istoric din sec. XIX, casa avocatului Giucă. Această clădire a fost cotată ca fiind cea mai frumoasă din Făgăraş din punct de vedere arhitectural. Imobilul a fost confiscat de comunişti, iar în anii 50-70 a fost folosit de Securitate ca sediu propriu şi pentru anchete. Toţi localnicii implicaţi în lupta anticomunistă au trecut prin casa av. Giurcă devenită Securitate. Tot în Piaţa M. Viteazu, dar la nr. 39, este un alt monument istoric, Baia comunală, construită undeva în secolul XX, conform LMI, şi identificată cu nr. 621, Bv-11-m-B-11689. Pe strada Tudor Vladimirescu găsim două monumente istorice, Casa Inocenţiu Micu Klein, la nr. 35, care a fost construită în anul 1727, şi Biserica Sf. Nicolae, construită între 1697-1698. Pe strada Tăbăcari, la nr. 13, a funcţionat Şcoala Normală, clădirea datând din secolul trecut, iar azi este ocupată de Cercul Militar. Şi pe Bdul Unirii, nr. 17, este o clădire monument istoric. Este vorba despre Biserica reformată edificată între anii 1712-1715. Pe strada D-na Stanca ar trebui să poarte însemnele de monument istoric trei clădiri. Este vorba despre imobilul în care a funcţionat fosta prefectură, azi sediul Poliţiei Municipale, de la nr. 30. Clădirea a fost ridicată în secolul al XIX-lea. Din aceeaşi perioadă datează şi casa de la nr. 44 care a fost declarată monument istoric având la bază criteriul vechimii. Tot pe D-na Stanca, însă la nr. 24, casa este din veacul trecut şi a fost declarată monument istoric. Singurul monument istoric amplasat pe strada IC Drăguşanu este Biserica Sf. Treime care a fost edificată între anii 1783-1791. Mănăstirea franciscană este clădirea din Făgăraş care impresionează prin arhitectură, vechime şi modul în care a fost păstrată. Mănăstirea se află pe strada V. Alecsandri şi a fost ridicată la 1721, iar în LMI din 2015 o regăsim protejată ca monument istoric. De pe strada Nicolae Bălcescu au fost incluse în LMI patru clădiri, casa de la nr. 29 edificată între 1920-1940, casa de la nr. 47 edificată în anul 1920, casele de la nr. 49 şi nr. 53 care au fost construite în secolul XVIII.  Monumet istoric este Ansamblul urban denumit ,,Zona de nord a oraşului” mărginită la sud de Bdul Unirii, la vest de str. Titu Perţea, la nord de M. Viteazu, şi la est de strada D-na Stanca. Zona a fost amenajată încă din secolul XVIII şi s-a finalizat veacul trecut. Ansamblul urban ,,Zona Morii” este declarat monument arhitectural fiind amenajat între sec XVIII-XIX. Zona este limitată de b-dul Unirii, Pe Vale, Câmpului, Morii, Coşbuc şi strada Şcolii.

Ce obligaţii are primarul faţă de monumentele istorice

Îngrijirea monumentelor istorice dintr-o localitate cade în sarcina primarului. Printre alte obligaţii, primarul trebuie să cunoască monumentele istorice din localitatea sa şi să se preocupe de îngrijirea lor astfel ca toţi cei direct sau indirect legaţi de monumentele istorice, de la proprietarul acestuia, poliţie, pompieri, membrii consiliului local, şi până la locuitorii şi vizitatorii localităţii să ştie care sunt monumentele istorice şi ce înseamnă protejarea lor. Orice monument istoric trebuie să poarte însemnul de monument . Primarul trebuie să supravegheze acţiunile de conservare, iluminare, pază, protecţie contra distrugerilor, calamităţilor şi incendiilor, iar intervenţiile asupra monumentelor istorice să fie făcute cu toate avizele necesare. Autorizaţiile care stau sub semnătura sa, trebuie emise cu prioritate şi de urgenţă.  Primarul este cel care asigură prin aparatul propriu de specialitate şi în colaborare cu direcţia județeană pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional  aplicarea însemnelor distinctive şi a siglelor de monumente istorice şi controlează întreţinerea lor de către proprietar. Cu toate acestea, protecţia monumentelor istorice rămâne, de cele mai multe ori, simplă literă de lege. Uneori, de vină, este dezinteresul, alteori, lipsa fondurilor necesare. Iar adesea, clădirile istorice care ajung să fie protejate servesc unor interese politice. „În România, monumentele istorice nu sunt protejate. Cele care ajung totuși să fie protejate au această șansă mai degrabă conjunctural, ocazional. Regulile există, dar nu au acoperire în bugetele acordate de Guvern. Probleme apar și în politica administrației cu proprietarii monumentului. Dar cele mai mari obstacole le întâmpină proprietarii persoane fizice ale acestor monumente, cărora li se aplică adesea măsuri discriminatorii. Acest lucru înseamnă acces limitat la proiecte europene, dezinteres și suspiciuni legate de statutul proprietății” este de părere Şerban Sturza, preşedinte al Ordinului Arhitecţilor Bucureşti. Proprietarul unei construcţii sau zone protejate are obligaţii de bun gospodar, cu atât mai mult cu cât proprietatea lui are prin lege o semnificaţie deosebită pentru comunitatea în care trăieşte şi pentru ţară. Prin urmare, proprietarul, indiferent că este statul prin reprezentanţii săi sau un proprietar privat, trebuie să întreţină monumentul istoric, să nu facă intervenţii fără un aviz prealabil, să asigure paza, conservarea, consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare prin mijloace adecvate.

Monumentele se pot repera după însemnele specifice

 Calitatea de monument istoric a unei clădiri este stabilită de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice. Sunt două mari categorii de monumente istorice, monumente de interes naţional (categoria A) şi monumente de interes local (categoria B). Informaţii despre clădirile istorice dintr-o localitate se pot afla de la primăria localităţii, de la Direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural care îşi are sediul în reşedinţa de judeţ sau de pe Internet, unde sunt publicate listele de monumente istorice pe judeţe şi localităţi. Mai puteţi repera monumentele istorice după plăcuţa amplasată pe clădire, cu sigla de monument istoric. (Luca Baki)