Refic Telep Fizula, unul dintre cei trei torţionarii pentru care Institutul de Investigare a Crimelor şi Memoria Exilului Românesc (IICMER) a depus sesizare penală, este originar din Dobrogea, unde s-ar fi şi stins din viaţă, În arhivele statului nu există nicio fotografie de-a sa. Refiz Telep Fizula provine din Dobrogea, zona transformată de comunişti într-un mare lagăr de exterminare. În coloniile presărate în judeţele Constanţa şi Tulcea şi-au găsit sfârşitul mii de deţinuţi politici care formau elita României. De origine turcă, Refic Telep Fizula s-a născut la 20 septembrie 1925, în Agigea. A fost băiat de prăvălie în mica aşezare care avea să fie alipită Canalului Dunăre-Marea Neagră, mormântul deţinuţilor politici. A lucrat ca băiat de prăvălie, argat sau croitor, iar în 1950 a fost recrutat pentru şcoala de ofiţeri politici MAI Oradea. A fost începutul carierei pentru Fizula, care a ajuns în doar câteva luni locţiitor politic la penitenciarul Târgu Mureş (decembrie 1950). În 1951 a ocupat acelaşi post la penitenciarul Făgăraş (1951), apoi a ajuns şef al biroului Penitenciar în cadrul regiunii MAI Ploieşti (1953). A fost comandant la penitenciarele Buzău (octombrie 1953), Dumbrăveni (noiembrie 1955), la colonia de muncă Tulcea (iunie 1958) şi la penitenciarul Tulcea (martie 1959). După un an a fost trecut în rezervă. „În perioada în care a condus penitenciarul Făgăraş au murit cel puţin 22 deţinuţi politici, având vârste cuprinse între 39 şi 71 de ani. Cauzele deceselor, indicate în actele de moarte, dovedesc că regimul de detenţie, alimentaţia şi îngrijirea medicală au fost gândite în scopul eliminării fizice a deţinuţilor“, a stabilit IICMER. La Penitenciarul Dumbrăveni, Fizula lovea frecvent deţinuţii, lucru pentru care a fost pedepsit disciplinar de şefii săi. Zelul său este remarcat în dosarul de cadre pe care l-a studiat istoricul Mihai Burcea, fost cercetător IICMER şi fondator al Miliţiei Spirituale. „Era un ins abuziv şi pe alocuri violent, asta reiese din fişele sale întocmite de Serviciul personal. Ciudat este că nu există nicio fotografie a torţionarului, nici măcar în acest dosar de cadre“, relatează Burcea. La Făgăraş, Fizula obişnuia să se împrumute de la subalterni şi să nu le mai restituie banii sau să nu-şi plătească utilităţile. Ultimii ani de viaţă i-a trăit la Eforie Nord, într-un apartament comunist. Vecinii spun despre el că a murit internat fiind într-un azil la Tulcea.
,,Praf în ochi“
Reprezentanţii IICMER au făcut pe numele lui Refic Fizula plângere penală. „Mă interesează prea puţin această diversiune cu condamnarea unor Acari Păun. Adevăraţii vinovaţi sunt undeva, mult mai sus. Au rămas puţini, sunt ascunşi şi ţinuţi la secret. Responsabilii sunt Securitatea, CC al PCR, laboratorul crimelor unde se fabricau toate aceste strategii de torturare şi distrugere a celor consideraţi duşmani de clasă. Despre asta nu se vorbeşte. Restul… este praf în ochi“, consideră Paul Andreescu, președintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Constanţa.
Ce au mai descoperit cercetătorii
Activitatea lui Refic Telep Fizula în cadrul penitenciarului Făgăraş a fost apreciată de către superiori. Pe site-ul IICMER, cercetătorii arată profilul torţionarului. „La unităţile Târgu Mureş şi Făgăraş (cât a fost locţiitor politic) ofiţerul a reuşit ca printr-o muncă politică susţinută să contribuie din plin la creşterea şi educarea militarilor, asigurând prin aceasta paza şi aplicarea regimului de penitenciar“. În condiţiile în care la Făgăraş regimul a fost unul cu veleităţi de exterminare, contribuţia sa la aplicarea lui îl indică drept unul dintre responsabilii pentru abuzurile din închisoare. Tot la Făgăraş, Fizula a reuşit „să îmbine munca profesională cu cea politică, conlucrând în mod principial cu comandantul unităţii”. Conlucrarea „profesională” a celor doi este reflectată de decesele înregistrate în cetatea-închisoare. În intervalul în care Fizula a asigurat „paza şi aplicarea regimului de penitenciar” (mai puţin de un an), conform documentelor pe care am reuşit să le identificăm, la Făgăraş au murit cel puţin 22 deţinuţi politici, având vârste cuprinse între 39 şi 71 de ani. Cauzele deceselor, indicate în actele de moarte, dovedesc că regimul de detenţie, alimentaţia şi îngrijirea medicală au fost gândite în scopul eliminării fizice a deţinuţilor: TBC osos, TBC renal, hipertrofie cardiacă, hemiplegie membre inferioare, ulcer stomacal, ciroză, uremie etc. Relevant în acest sens este cazul deţinutului politic Ioan Haiduc. Fost subşef de poliţie în localitatea Turda, acesta a fost arestat la 27 iulie 1948. Conform comisarului-şef Florin Şinca, autor al lucrării „Martirii poliţiei române”, Haiduc ajunsese „cu cangrenă şi infirmitate la piciorul stâng”, iar „infecţia s-a întins şi nu i s-a acordat nicio îngrijire medicală după bătăile încasate aici de la torţionarul Tibor Lazăr. În urma acestora, a murit într-o celulă de la Făgăraş, la 5 februarie 1952”. Informaţiile oferite de autor sunt confirmate inclusiv de către certificatul de deces care consemnează aortita şi hemiplagia membrelor inferioare drept cauze medicale ale decesului“.
Fişa lui Refic Telep Fizula
Căpitan de penitenciare FIZULA TELEP REFIC (n. 20 sept. 1925, com. Agigea, jud. Constanţa), locţiitor politic la Penitenciarul Târgu Mureş (27 dec. 1950 – 5 oct. 1951); locţiitor politic la Penitenciarul Caransebeş (5 oct. – 31 dec. 1951); locţiitor politic la Penitenciarul Făgăraş Central (31 dec. 1951 – 21 nov. 1952); şef al Biroului Penitenciare din Direcţia regională MAI Ploieşti (21 nov. 1952 – 1 iul. 1953); comandant la Penitenciarul Buzău (1 iul. 1953 – 1 nov. 1955); comandant la Penitenciarul Dumbrăveni (1 nov. 1955 – 1 iun. 1958). La Penitenciarul Dumbrăveni, Fizula lovea frecvent deţinuţii, lucru pentru care a fost pedepsit disciplinar de către şefii săi. Comandant la Colonia de muncă Tulcea/formaţiunea 0971 (1 iun. 1958 – 1 mart. 1959). La 1 martie 1959, prin ordinul MAI nr. 01383, formaţiunea 0971 Tulcea a fost desfiinţată şi transformată în secţie pendinte de Penitenciarul Tulcea. În urma acestei reorganizări, căpitanul Fizula a fost numit în funcţia de comandant al Penitenciarului Tulcea (1 mart. 1959 – 1 mart. 1960). A fost trecut în rezervă la 1 martie 1960, cu ocazia reducerilor de efective din MAI.
Morţii din Cetate
Ludovic Orban, un făgărășean care a locuit pe strada Pălărierilor, în apropierea Cetății Făgăraș, a vorbit despre chinurile pe care deţinuţii le-au suportat în Cetatea devenită închisoare comunistă. ,,Când a fost garnizoană în Cetate am fost să văd şi eu, eram copil. Dar când a devenit închisoare, nu ne lăsau nici să ne apropiem. Am locuit pe strada Pălărierilor şi auzeam cum urlau deţinuţii, erau bătuţi şi chinuiţi, ieşea căruţa cu un cal cu morţii şi erau duşi în cimitirul românesc, undeva în fund, acolo unde era gunoiul. Acolo s-a făcut o groapă şi s-au băgat morţii, şi nu ştia nimeni. Erau doi puşcăriaşi de drept comun care-i duceau la groapă. Fostul meu vecin, acum stabilit la Sf. Gheorghe, a făcut închisoare 2 ani în Cetate, dar îi era frică să spună prin ce a trecut şi după mulţi ani de la eliberare” a spus Ludovic Orban.
Torționarii avansați în grad în decembrie 1989 de Iliescu
Când România se scălda în sânge și se credea că se pune capăt regimului comunist, au fost emise decrete de către Consiliul Frontului Salvării Naționale proaspăt înființat. Prin astfel de acte normative au fost puși la adăpost torționarii comuniști din lagăre și închisori care i-au chinuit și ucis pe românii care s-au opus comunismului.
DECRET nr. 23 din 28 decembrie 1989
privind înaintarea în gradul următor a unor generali şi acordarea gradului de general-maior unor colonei din Ministerul de Interne
EMITENT
CONSILIUL FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 29 decembrie 1989
Consiliul Frontului Salvării Naţionale decretează:
Articolul 1
Se înaintează în gradul de general-locotenent următorii:
– generalul-maior Danescu Stan Gheorghe;
– generalul-maior Martis Toader Luigi.
Articolul 2
Se acorda gradul de general-maior următorilor:
– colonelului Apostol Anghelache Vasile;
– colonelului Bostina Dumitru Gheorghe;
– colonelului Maritescu Petre Ion-Mihai.
PREŞEDINTELE CONSILIULUI FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE
ION ILIESCU
Bucureşti, 28 decembrie 1989.
Boștină i-a chinuit pe deținuți la Salcia și Ostrov
General-maior de securitate Boștină Dumitru Gheorghe (n. 6 apr. 1930, com. Ciuperceni, jud. Gorj), organizator de partid la GAS Salcia – MAI (1956); locţiitor politic la Colonia de muncă Ostrov/formaţiunea 0957 (1 iul. 1956 – 1 iul. 1957 şi febr. 1960 – 8 febr. 1961); locţiitor politic la Penitenciarul Galaţi (1 iul. 1957 – febr. 1960); locţiitor politic, şef al Secţiei politice şi secretar al Consiliului Politic din Brigada 54 Pază Constanţa (1964 – ?); instructor în Secţia pentru probleme militare şi justiţie a CC al PCR (? – 12 apr. 1978); secretar al Comitetului de partid din apartul central al MI (12 apr. 1978 – ?); membru în Biroul Consiliului Politic din MI (febr. 1979 – ?); instructor la CC al PCR (aug. 1974); şef de Secţie la Direcţia Informaţii Externe – UM 0544 Bucureşti din DSS (? – 1979); şef al Inspectoratului judeţean Constanţa al MI (1979 – ?); membru în CJ Constanţa al PCR şi în Biroul CJ Constanţa al PCR (1979 – 1984); deputat în Consiliul popular al judeţului Constanţa; şef al Direcţiei Generale a Penitenciarelor (25 dec. 1989 – 1990). Mircea Fometescu, fostul primar al comunei Ciuperceni, îşi aminteşte de Dumitru Boştină. “Soţia ştiu că i-a murit, dar parcă am auzit că şi el. În ultimii ani a venit pe la casa din Văianu, casă bătrânească, cred că din nostalgie. A încercat să repare una alta, apoi a renunţat. Lumea îl ştia ca haiduc, mai puţin ca securist, asta urmare a unor întâmplări petrecute cu el în tinereţe. El nu povestea, era destul de închis”, susţine Fometescu.
Implicat în arestările din decembrie 1989
Generalul-maior de securitate Gheorghe Stan Dănescu (n. 28 iul. 1928, com. Vânătorii Mici, jud. Giurgiu), şef al IJ Ialomiţa al MI (1 mart. 1971 – 1 oct. 1977); şef al Inspectoratului de Securitate al municipiului Bucureşti/SMB – UM 0800 Bucureşti (1 oct. 1977 – 31 oct. 1984); şef al Inspectoratului Municipiului Bucureşti al MI (31 oct. 1984 – 4 iun. 1988); adjunct al ministrului de Interne (4 iun. 1988 – 30 dec. 1989). În această ultimă funcţie, Dănescu a răspuns de coordonarea activităţii aparatului central al Direcţiei Generale a Penitenciarelor şi a tuturor penitenciarelor de pe întreg cuprinsul RSR. Poziţia de locţiitor al lui Tudor Postelnicu i-o datora Elenei Ceauşescu, preşedinta Comisiei pentru probleme de cadre de partid şi de stat a CC al PCR (în structurile de conducere ale MI se ştia că Dănescu era „protejatul” primului-viceprim-ministru al Guvernului). Sute de demonstranţi au fost depuşi fără forme legale în Penitenciarele Timişoara şi Bucureşti – Jilava (17 – 22 decembrie 1989). A fost avansat la gradul de general-locotenent prin Decretul CFSN nr. 23 din 28 decembrie 1989. Va fi tras pe linie moartă la nici trei săptămâni de la avansare (Decretul CFSN nr. 62 din 17 ianuarie 1990).
,,Ciungul“ a luptat cu partizanii din munți
Generalul-maior Luigi T. Martiş alias „Ciungul” (n. 31 aug. 1925, mun. Adjud, jud. Vrancea – d. 1994, mun. Bucureşti), comandant de companie la Centrul de instrucție a cadrelor MAI din Botoşani, şef al Biroului pregatire de luptă din Direcția Generală a Trupelor – MAI şi comandant al Regimentului 7 Operativ Cluj (anii ’50); membru supleant (1974-1979) şi membru plin al CC al PCR (1979-1984); comandant al Trupelor de Securitate (1975-1984) şi şef al Direcției organizare-mobilizare din MI (1985-ian. 1990). Martiş şi-a pierdut brațul stâng în luptele purtate de trupele MAI cu partizanii anticomunişti din munți (anii ’50). În decembrie 1989, Martiş controla schemele de organizare şi răspundea de mobilizarea tuturor efectivelor militare din MI.
Colonelul de securitate care a condus zona Arpaș
Colonel de securitate Sidea Constantin Nicolae (n. 13 mai 1923, satul Sitani, com. Pomezeu, jud. Bihor). A luat parte la luptele de pe Frontul de Vest in cadrul Companiei a 3-a puscasi din Regimentul 3 Infanterie pendinte de Divizia „Tudor Vladimirescu” (oct. 1944 – apr. 1945), sef al Biroului raional de Securitate Arpasul de jos (dec. 1949 – sept. 1950 si dec. 1950 – ian. 1951), sef al Biroului raional de Securitate Draganesti (ian. – apr. 1951), sef al Sectiei raionale de Securitate Turnu Magurele (mai 1951 – iul. 1952), loctiitor sef serviciu (iul. 1952 – 1954) si sef serviciu la Directia regionala MAI Bucuresti (1954 – 1955), loctiitor sef Directie (1955 – aug. 1957), la Moscova (sept. 1957 – 1958), loctiitor al sefului Directiei regionale MAI Iasi (sept. 1958 – 1 oct. 1960), loctiitor al sefului Directiei regionale MAI Bucuresti (1 oct. 1960 – 4 ian. 1962), seful Directiei Regionale MAI Mures-Autonoma Maghiara (4 ian. 1962 – ?, 19 mai 1966), loctiitor al sefului Serviciului pasapoarte din municipiul Bucuresti, evidenta strainilor si controlul trecerii frontierei din MI – UM 0200 Bucuresti (23 mai 1977). (Lucia BAKI)
