Bălan, cel mai de temut criminal, care a terorizat zona Făgăraşului

În urmă cu aproape 100 de ani, un criminal periculos, evadat din penitenciarul Ocnele Mari, a ţinut în teroare tot sudul Ardealului. Crimele de la sfârşitul verii anului 1928 au îngrozit locuitorii Sibiului, Făgăraşului, Codlei şi Braşovului. Oricât s-au mobilizat autorităţile, banditul Bălan le scăpa tot timpul printre degete. Iar fărădelegile lui, scăldate în sânge, scandalizaseră întreaga opinie publică. Oamenii se fereau să rămână singuri în locuri izolate, iar cei avuţi îşi ascundeau cât mai bine valorile şi se baricadau noaptea în case. Tâlhar la drumul mare sau spărgător fără scrupule, Bălan a lăsat în urma loviturilor sale o mulţime de cadavre. La fel ca în America aceloraşi ani şi în proaspătul Regat al României Mari, hold-up-urile armate, urmăririle cu împuşcături şi evadările spectaculoase făceau din gangsteri eroii primeilor pagini ale ziarelor. Ion Bălan, la fel ca alţi bandiţi cunoscuţi ai epocii, Ştefan Vasali – Terente, Victor Tomescu sau Gheorghe Coroi, a devenit un mit. Iar folclorul urban l-a transformat într-un adevărat haiduc. Deşi el nu a fost niciodată decât un bandit ticălos, care-şi împuşca victimele, cu predilecţie, pe la spate. În acelaşi fel şi-a găsit şi el sfârşitul.

Cine era Bălan?

Ion Bălan s-a născut la Prundul Bârgăului în primii ani a secolului 20, într-o familie de țărani bistriţeni. Încă de mic, titreaza casasfatului.ro, s-a învăţat să fure, pentru că familia lui se zbătea tot timpul în lipsuri materiale. Tatăl lui era mai mult plecat la munte, la lucru. Era copil, când fratele lui moare pe front, iar mama se îmbolnăveşte grav. La scurt timp după ce-şi pierde şi mama, tatăl se recăsătoreşte cu o femeie mai tânără. Avea acelaşi nume ca prima lui soţie, Raveca. Femeie muncitoare, a ţinut gospodăria cum a ştiut, dar Ion a pierdut dragostea maternă pentru totdeauna. Şi-a jurat că se va îmbogăţi prin orice mijloace, pentru a scăpa din sărăcia care-l înconjura. A reuşit să-şi termine şcoala şi să se angajeze ca ucenic la fierărie şi lăcătuşerie. Adolescent închis în sine şi fără prea mulţi prieteni, învaţă să fabrice chei false, de care mai apoi se folosea pentru a fura din diferite prăvălii şi gospodării.  Este arestat, însă evadează. La scurt timp, pune mâna pe o carabină şi se stabileşte pe Muntele Măgura Calului, aproapte de satul natal. Timp de mai bine de o lună de zile coboară în sate unde dă atacuri. Doi plutonieri îl găsesc într-o noapte dormind cu arma în braţe. Este condamnat la aproape patru ani de detenţie pentru furturile comise şi trimis la închisoarea din Aiud, de unde din nou evadează. Se ascunde în Borsec, lucrând ca muncitor sezonier.

Mai mult închis

În căutare de oameni avuţi ajunge în judeţul Sibiu, unde va sta mai mult timp în localitatea Bradu, ca îngrijtor de animale pentru o familie înstărită, Bolovan. Aici, între localităţile Cisnădie şi Porumbacu, învaţă drumurile de munte şi pădurile Munţilor Făgăraş. Chiar în noaptea de Înviere a anului 1923, fură bijuteriile şi banii angajatorilor lui şi se urcă într-un tren spre Braşov. O razie a jandarmilor face să fie prins, întors la Sibiu şi judecat. Aşa ajunge pentru prima oară la Târgu Ocna. Poveştile celorlalţi răufăcători sunt o adevărată şcoală a vieţii pentru el. Mama lui vitregă îşi amintea, într-un interviu dat publicaţiei bistriţene „Săptămâna”, în 1930, că, de când a devenit bărbat, Ion a stat mai mult închis. Se angajează ca fochist pe vaporul „Principesa Elena”, dar după puţin timp fură bijuteriile comandantului de vas şi fuge din nou în zona Sibiului.

De la furturi la crimă

La Cisnădie, se angajează ca muncitor la fabrica de postav Groner, aparţinând unui sas. Nu spune nimic despre trecutul său şi-şi dă un nume fals. Oamenii din conducere, tot saşi, foarte stricţi în privinţa actelor de angajare, au suspiciuni şi încep să-l verifice. Nici munca în fabrică şi programul strict nu i-au fost deloc pe plac. Studiază programul patronului. Se ascunde după terminarea programului şi dă buzna în biroul patronului. Îl jefuieşte, apoi îl execută cu sânge rece, trăgându-i un glonţ în cap. Fuge, dar este încolţit de jandarmi într-o localitate sibiană. Are loc un schimb de focuri, dar rămâne fără muniţie şi e arestat. Nimeni nu este rănit. Ajunge însă în fata judecătorului. Este condamnat la data de 6 iulie 1927, la cincisprezece ani de temniță, pedeapsă ce trebuia executată la penitenciarul de la Ocnele Mari. Însă evadează de la această închisoare, episod  cunoscut ca ,,Marea evadare de la Ocnele Mari“

Baciul omorât la stână

După spectaculoasa evadare de la Ocna Mare, urmează o serie îngrozitoare de crime făcute între Sibiu şi Braşov, zona în care ocnaşul evadat s-a ascuns. Şase crime, făcute în decurs de nici o lună au ţinut în teroare tot sudul Ardealului. Trebuie spus că Ion Bălan nu arăta de fel a brută. Scund, sub 1,70 metri, cu picioare foarte subţiri şi o faţă prelungă, osoasă. Doar căutătura încruntată a ochilor lui mici şi limbajul dur, completat deseori cu înjurături, te puteau pune în gardă. Ferindu-se de patrulele de jandarmii care-l căutau mai ales în localităţi, pe şosele şi prin trenuri, a ales să îşi piardă urma prin Munţii Făgăraş. Oricum, hainele jerpelite şi lipsa posibilităţii de a se spăla, îl scoteau imediat în evidenţă. Ştia să-şi facă culcuş în pădure sau în diverse grote. Astfel ajunge, în 9 august 1928, pe muntele Belia, unde cere găzduire la o stână. Seara, ciobanii veniţi cu oile să le mulgă şi-au găsit baciul, Andrei Scarlat, în vârstă de 28 de ani, într-o baltă de sânge. Fusese jefuit de 2300 de lei, i se luase revolverul şi o pungă de piele pe care o ţinea tot timpul la el. Ciobanii au trimis un băiat să anunţe jandarmii din comuna Sebeş, care au sosit la faţa locului, sesizând totodată şi parchetul judeţului, pe atunci, Făgăraş.

Contabil ucis noaptea în casa lui din Porumbacu

Având ceva bani, se încumetă să coboare în Porumbacu, la poalele munţilor. Ştie că acolo are o casă mare, omul care se ocupa de salarii la fabrica unde lucrase. Îl pândeşte şi, la două zile după crima de pe munte, pătrunde noaptea în locuinţa contabilului Klein. Sărit din pat, bietul om primeşte un glonţ în piept şi cade pe duşumea. Banditul îi scotoceşte toată casa pentru a găsi bani. Nereuşind, îi pune revolverul la tâmplă, cerându-i cheia de la casa de bani a fabricii. Fie n-a mai putut vorbi, fie n-a voit să-i arate locul în care se aflau banii şi atunci criminalul, enervat, a mai descărcat un glonţ, iar contabilul s-a prăbuşit mort. Bălan a continuat să răvăşească prin casă fără niciun rezultat şi, pe urmă, temându-se să nu fie surprins, a plecat. Crima n-a fost descoperită decât a doua zi dimineaţa.

Lovitura de la Gara Porumbacu de Jos

La doar o zi după asasinarea contabilului, Bălan începe să dea târcoale staţiei de cale ferată de la Porumbacu de Jos.  Spre seară, intră în biroul gării sub pretextul că doreşte câteva informaţii despre mersul trenurilor.  Cu coada ochiului observă că, în afara impiegatului şi a familiei sale, soţie, trei fete şi un băiat, toţi minori, nu există altcineva. La lăsarea întunericului, pe când Andrei Bede se afla în mijlocul numeroasei sale familii, banditul pândea la geam. Prin fereastră, din spate, a tras un glonţ care i-a pătruns şefului de gară în plămân. „Era încins cu o curea de piele de care atârnau două cuţite mari puse în tecile lor şi un revolver. Pe spate purta o carabină şi la şold atârna o geantă de piele plină cu cartuşe. Pe cap avea o pălărie mare din postav negru. Depozitul de gloanţe pe care-l avea asupra sa era acoperit de o pelerină cenuşie uzată”, a declarat ulterior fiul lui Bede jandarmilor. A furat tot conţinutul casei de bani, 80.000 de lei, care aparţineau poştei.

A ajuns la Făgăraş

Imediat după abominabilul asasinat, Parchetul de la Făgăraş a cerut telegrafic la Ocnele Mari fotografia banditului Bălan pentru a putea fi identificat. Întreg judeţul a fost împănat cu potere de jandarmi. La primele cercetări făcute după crimă, o patrulă de jandarmi a găsit într-o pădure din munţii comunei Sărata o pelerină veche de culoare cenuşie, ruptă, o hanină kaki şi 3 port ţigarete. Obiectele au fost recunoscute de către familia Bede. Urmele arătau că s-a îndreptat spre Făgăraş. La o zi după, cu o jumătate de oră după miezul nopţii, un făgărăşean, Emil Stoff, a observant într-o cârciumă din marginea oraşului, din apropierea fabricii de explozibili, un individ suspect, care după semnalmente i s-a părut a fi banditul Bălan. Omul a anunţat compania de jandarmi şi Parchetul. Sosită în grabă, o echipă de jandarmi a văzut la marginea câmpului un necunoscut grăbit. După somaţie şi chiar după o salvă de puşcă, a luat-o la fugă prin lanurile de porumb.

O zi la Ploieşti în compania unei prostituate

Pentru câteva zile, jandarmii nu mai primesc nicio sesizare că ar fi fost văzut în zona Făgăraşului. S-a aflat mai târziu că, în data de 17 august a ajuns la Ploieşti, probabil cu trenul. A petrecut întreaga zi în tovărăşia unei fete de la o casă de toleranţă, care nu-l cunoştea. La întoarcere a coborât în Braşov. La oficiul din Gara Braşov a pus un plic pe adresa părinţilor din Prundul Bârgăului. La scurt timp, jandarmii au confiscat scrisoarea, iar fotografia trimisă acasă ajunge în presa vremii.

Asasinul din întuneric

De la Braşov, ajunge la Codlea. Luni, 19 august 1928, a vizitat ştrandul, cunoscut ca Băile Carmen Silva, în memoria primei regine a Regatului României. Lângă bazin, aproape de pădure, s-a construit un restaurant. În 1928, restaurantul era administrat de familia Kolf. Luni, 20 august, banditul Bălan a făcut   o partidă straşnică de înot în bazin, apoi a mâncat pe săturate în restaurant.   În jurul mesei se aflau administratorul băii, Martin Kolf, bărbat în vârstă de 29 de ani, tată a doi copii, învăţătorul din Codlea, Andreas Folbert, în etate de 32 de ani, tată a două fete şi notarul auxiliar al comunei, Seifert, om în vârstă de 24 de ani. La capătul celălalt al mesei şedeau şoferul Hans Benedik cu tânăra Rosa Kol, iar la uşa care duce spre bufetul restaurantului, stăteau la poveşti soţiile lui Folberth şi Kolf. Era ora 10 şi jumătate, când a răsunat o împuşcătură, trasă din întuneric, urmată de altele. A fost o panică de nedescris.

  A revenit la Făgăraş

După masacrul pe care l-a făcut la Codlea, rănit la braţ, Bălan a fugit prin pădure. A poposit într-un cătun. A stat o zi înteagă la Strâmba, unde nu erau mai mult de trei case. A ameninţat sătenii cu moartea şi i-a ţinut sechestraţi toată ziua. Le-a arătat rana de la mână şi nu s-a sfiit să se recomande pe adevăratul lui nume. Şi-a procurat alimente, şi-a pansat rana de la mână şi s-a bărbierit. I-a părăsit apoi în grabă pe cei care l-au găzduit, pornind în direcţia Şinca-Vad-Şercaia-Făgăraş. Ajuns la Făgăraş, s-a adăpostit în păduricea dinspre moara Şenchea. Paznicul morii a găsit în desişurile din apropierea parcului Regina Maria, locul unde banditul s-a bărbierit şi a alertat jandarmii. Cu toate acestea, a doua zi, banditul a cutezat să pătrundă în centrul oraşului. Şi-a cumpărat o pâine şi mai multe ziare, şi s-a îndreptat prin faţa prefecturii, către spital, căruia i-a dat târcoale. A dispărut însă în păduricea de la marginea oraşului. De fiecare dată, însă, jandarmii au ajuns prea târziu. Dar teroarea cea mai mare o simt locuitorii din Făgăraş, într-o seară, la sfârşitul lui august, când jandarmii legitimau pe toată lumea, după ce fusese semnalată prezeţa lui Bălan. Din cauza unei pene de curent, cetăţenii aflaţi pe promenadă sau în piaţa centrală sunt cuprinşi de o panică de nedescris. Zvonurile care circulau spuneau că Bălan a tăiat firele electrice pentru a putea opera în voie.

Pălărie făcută cadou de Bălan

Marţi, 28 august, la poliţia Făgăraş s-a prezentat un bătrân pe nume Traian Jurcă, cu o pălărie elegantă în mână. Omul a povestit ce i se întâmplase cu o zi în urmă. Venind din comuna Şoarş, pe dealul comunei Galaţi, în apropiere de Făgăraş, a fost oprit de un individ slab cu o mână bandajată. L-a întrebat dacă nu are bani la dânsul. Cum Jucă era jerpelit şi murdar de la colbul de pe drum, l-a crezut când a spus că n-are bani. De fapt, săteanul avea câteva mii de lei, colectă pentru biserică. Necunoscutul, de milă, i-a dat bătrânului pălăria lui, nouă şi bună, iar pe cea veche l-a pus s-o arunce.În aceeaşi zi, la ora 7 seara banditul şi-a făcut apariţia la fabrica de ţigle Stoff, lângă Făgăraş. Purta pe cap o pălărie neagră şi o cămaşă ţărănească, peste pantaloni negri. Avea o mână bandajată. A vorbit puţin cu lucrătorii, apoi a dat 10 lei unui băiat pe nume Johan, să-l treacă cu barca peste Olt.

 Jandarmi travestiţi

La începutul lui septembrie, jandarmii îl localizează pe Bălan în pădurea Valea Largă de lângă comuna Şinca Nouă. El a fost văzut de mai mulţi locuitori care i-au luat perfect semnalmentele. Purta o pelerină nouă şi binoclu. Mâna dreaptă era încă bandajată, după rana căpătată la Codlea. Bălan a intrat de mai multe ori în vorbă cu oamenii şi le-a spus că îi urmăreşte pe jandarmi cu ajutorul binoclului. Mai târziu, s-a spus că banditul şi-ar fi făcut culcuş în peştera Gang. Situată în amonte de sătucul Paltin, la  vreo 15 kilometri de Şinca Nouă, peştera e săpată în calcar de pârâul Gang. Interiorul seamănă cu un apartament, fiind împărţit în trei camere. Într-una dintre ele se află şi astăzi masa şi patul săpate în piatră, asemeni unui mobilier dintr-o locuinţă.  Pe gardurile şi zidurile satelor din jur erau lipite, ca nişte ordine de mobilizare, afişele  reprezentând fotografia lui Bălan din faţă şi din profil pentru a fi recunoscut de săteni. Lumea se aduna pe uliţe şi discuta în fel şi chip isprăvile „haiducului”. Patrulele cercetau pădurile, dar, pentru a se proteja, înaintea lor mergeau câte doi jandarmi îmbrăcaţi în ţărani. Doi dintre aceştia reuşesc să dea de bandit, în 6 septembrie 1928, lângă podul de pe Valea Strâmbei.

Capturarea lui Bălan

Iată cum relatează Vasile Crişan, trimisul special al „Gazetei Transilvaniei”, capturarea periculosului evadat. Banditul Bălan a fost semnalat în deosebite rânduri prin munţii Făgăraşului. Locuitorii din Şinca Nouă s-au întâlnit în pădure deseori cu el. În seara de 4 septembrie, banditul Bălan a fost în cârciuma lui Ioan Iacob Flucuşiu din Şinca Nouă, unde o copilă de-a acestuia i-a vândut rachiu şi rom. În ziua de 5 septembrie, banditul era în pădurea Şincii Vechi la locul numit „Strâmba”, unde a fost mai demult ferăstrăul fraţilor Egressy. Aici şi-a spălat în râu cămaşa şi a pus-o să se usuce. Au trecut pe acolo nişte oameni din Şercăiţa, care l-au văzut. Coborând aceştia pe apă în jos, s-au întâlnit cu doi jandarmi îmbrăcaţi ţărăneşte, cărora le-au spus că banditul Bălan e aici. Jandarmii aveau la ei câte o secure, iar în buzunare revolver. Întâlnindu-se cu Bălan, acesta a ţipat la ei: „Ce căutaţi aici?”, înjurându-i cocişeşte. Aceştia, fără a-şi pierde curajul, i-au răspuns cu umilinţă, că au venit să caute nişte vite pierdute. „Nu sunteţi cumva jandarmi?”, i-a întrebat Bălan, iar aceştia au răspuns că nu. „Păcat, că sunteţi mai tineri, că vă puşcam pe amândoi, dar să nu-mi cadă în mână sergentul din Şinca Nouă, că-l voi omorî îndată. N-aveţi ceva de mâncare?”. Jandarmii au răspuns că au de mâncare. Bălan le-a spus atunci să aştepte până se duce el colea la o tufă să aducă rom. În tot timpul acesta, banditul le-a vorbit răstit. Plecând Bălan să aducă rom, sergentul Savu a scos revolverul şi a tras, nimerindu-l în partea de jos a şirei spinării. Banditul s-a prăbuşit. Tovarăşul lui Savu a mai tras două gloanţe în aer pentru a-i intimida pe eventualii tovarăşi ai lui Bălan, apoi s-a repezit asupra lui Bălan, trântindu-l la pământ.

 A leşinat la primul interogatoriu

Transportul banditului spre Făgăraş nu a fost tocmai uşor. Vestea despre cele petrecute se răspândise peste tot şi, în toate comunele, locuitorii voiau să oprească automobilul şi să-l linşeze pe Bălan. A fost nevoie de trei ore pentru a parcurge distanţa scurtă dintre Şinca şi Făgăraş. Aceeaşi greutate au întâmpinat-o poliţiştii şi în oraş, unde mulţimea se baricadase pe strada din faţa companiei de jandarmi. Uzând de trucuri, poliţiştii au putut în fine să-l transporte pe bandit la companie, unde i s-a luat un interogatoriu de către judecătorul de instrucţie Simionescu. Dar Bălan şi-a pierdut cunoştinţa şi nu a mai putut răspunde. Doctorul Cornea, de la Spitalul din Făgăraş, a examinat rănitul, constatând că glonţul, pătrunzând prin spate, i-a perforat intestinele şi ficatul, oprindu-se în abdomen şi producând o hemoragie internă.

  Decapitat după moarte

Pe 1 octombrie 1928, după o suferinţă de 24 de zile, Ion Bălan şi-a dat sfârşitul la Spitalul din Făgăraş. Banditul a intrat în agonie la orele 9 şi 10 minute, iar la orele 10 a încetat din viaţă. Cu două zile înainte, starea sa fiind foarte gravă, a cerut să-i fie adus preotul greco-catolic, pentru a fi împărtăşit. În ultimul timp, de pe patul de spital a cerut insistent să i se dea otravă pentru a sfârşi cât mai repede cu viaţa, spunând că nu mai suportă durerea. În dimineaţa morţii, a cerut insistent să fie adus tatăl său. După autopsie, capul banditului a fost separat de corp, fiind trimis la Bucureşti printr-un jandarm. Ziarul „Românul” anunţa toate acestea în ediţia din 7 octombrie 1928. „Capul acestui fioros criminal a fost transportat la Bucureşti şi dat în păstrarea dlui prof. Mina Minovici, de la Institutul Medico Legal care face diferite studii asupra craniilor marilor criminali, care a fost şi Terente şi Munteanu. Colecţia astfel s-a îmbogăţit cu un cap desigur, nu de rând”. Până în ziua de azi s-au păstrat legende false, care-l prezintă ca pe un răzvrătit, care i-ar fi ajutat pe cei nevolnici. La vremea respectivă, curiozitatea opiniei publice era cât se poate de firească. Totuşi, într-un articol întins pe aproape jumătate din prima pagină, „Gazeta Transilvaniei”, în 12 septembrie 1928, ia atitudine faţă de cei care îi fac publicitate lui Ion Bălan. Materialul are titlul „Cultul crimei”.