Despre manifestările din Piaţa Universităţii, presa oficială de la începutul anilor 90 spunea că este o mişcare iniţiată de elemente provocatoare şi legionare iar, după intervenţia brutală a poliţiei asupra manifestanţilor din data de 24 aprilie 1990 din perimetrul Pieţii Universităţii, spiritele s-au încins şi au fost implicaţi şi mi mult omeni. Organizatori au fost Liga Studenţilor, Alianţa Poporului, Asociaţia ,,21 Decembrie”, Asociaţia ,,16-21 Decembrie”, Grupul Independent pentru Democraţie şi Frontul Antitotalitar Român. Printre revendicările demonstranţilor se enumerau: scoaterea oricărui partid comunist în afara legii, la fel şi a celor fasciste, susţinerea Punctului 8 al declaraţiei de la Timişoara, declararea vinovăţiei lui Ion Iliescu de la caracterul comunist al Revoluţiei din Decembrie 1989., scoaterea Televiziunii publice şi a radioului de sub controlul Guvernului, autorizarea unei televiziuni şi a unui post de radio independente. După invectivele lui Ion Iliescu cu privire la demonstranţi, din timpul conferinţei de presă din data de 27 aprilie 1990 (golani, să fiarbă în suc propriu), oamenii devin şi mai furioşi iar Piaţa Universităţii este declarată zonă liberă de neo-comunism. Apelativul de golan este adoptat de protestatari. În data de 29/30 aprilie încep şi primele greve ale foamei. O serie de personalităţi ale vieţii publice, printre care Lucian Pintilie, Stelian Tănase, Ana Blandiana, Doina Cornea, Radu Filipescu, Petru Creţia, Gabriel Liiceanu, Octavian Paler, Ovidiu Iuliu Moldovan, Victor Rebengiuc, Florin Zamfirescu, Ștefan Tapalagă şi Ioan Alexandru şi-au exprimat solidaritatea şi au început să ţină discursuri de la balconul Facultăţii de Geologie din cadrul Universităţii. S-au recitat şlagăre, poezii, printre care Nopţi de Vali Sterian iar Cristian Paţurcă compune Imnul Golanilor.
,,IMGB face ordine!”
În Piaţa Universităţii se cântă ,,Mai bine haimana, decât trădător/Mai bine golan decât dictator/Mai bine huligan, decât activist/Mai bine mort, decât comunist”. Alexandru Paleologu, care era ambasador la Paris, este rechemat din cauza solidarităţii cu golanii din Piaţa Universităţii. ,,Mai multe încercări de stabilire a unui dialog între reprezentanţii manifestanţilor şi Putere eşuează în ultimul moment sub diferite pretexte ale autorităţilor, unul fiind refuzul lui Ion Iliescu ca aceste discuţii să se desfăşoare sub ochii presei şi ai televiziunii. Pe 11 mai, Ambasada SUA a dat un comunicat în care îşi exprima îngrijorarea în legătură cu intimidarea, hărţuirea şi restricţionarea Opoziţiei pe timpul campaniei electorale” spune Călin Hentea. Ion Iliescu câştigă în mod detaşat alegerile având concursul Televiziunii Române care a dus tot timpul o campanie de dezinformare a oamenilor, mai ales a celor din mediul rural. Ion Iliescu s-a adresat unei clase limitate din punct de vedere intelectual dar foarte disciplinate, în timp ce forţele democratice încercau să-şi găsească coeziunea. Pe data de 24 mai, Liga studenţilor, Asociaţia studenţilor arhitecţi, Asociaţia ,,21 Decembrie” şi Grupul Independent pentru Democraţie, la apelul lansat de revista ,,22” se retrag din Piaţă. Dan Predescu, primarul capitalei, încearcă să împrăştie demonstranţii în data de 30 mai cu maşini ale salubrităţii şi buldozere dar acest demers eşuează. În zorii zilei de 13 iunie, începând de l ora 4.00 dimineaţa, forţele de ordine încep evacuarea brutală a demonstranţilor. În jurul orei 5.00 Institutul de arhitectură este atacat de către poliţişti, urmat de un alt atac devastator dat de muncitorii de la IMGB care scandau ,,IMGB face ordine!”. Acest fapt atrage atacuri cu sticle incendiare dinspre străzile Doamnei şi Colţei. Autobuzele poliţiei sunt incendiate chiar de către poliţişti. Aceste fapte rezultă în urma convorbirilor prin staţie dintre generalul Corneliu Diamandescu şi ministrul de interne Mihai Chiţac.
Un şir neîntrerupt de violenţe
,,Au urmat, spune Călin Hentea, în ciuda apelului la calm şi nonviolenţă al lui Marian Muteanu, din jurul orei 17.00- escaladarea confruntărilor, spargerea cordoanelor de poliţie şi asedierea Poliţiei Capitalei (singura incendiată), a sediului ministerului de Interne şi a SRI, de către grupuri suspect de violente. În jurul orei 18.00 au avut loc alte incidente violente la Televiziune, în sediul căreia militarii, care aveau misiunea de a o apăra, au lăsat cu uşurinţă să pătrundă grupuri de manifestanţi, emisia fiind întreruptă mai mult de o oră, din ordinul preşedintelui TVR, Răzvan Theodorescu, secondat de directorul general Emanuel Valeriu”.
Hoardele de mineri
Prin manipularea TVR, s-a lăsat impresia că este vorba de o lovitură de stat, pusă la cale de elemente ,,de tip fascist” şi ,,legionar” iar Ion Iliescu solicită, în seara de 13 iunie, intervenţia ,,tuturor forţelor conştiente şi responsabile”. În data de 14 iunie, Bucureştiul este invadat de circa 10-12.000 de mineri din Valea Jiului iar imaginile cu ei au făcut înconjurul lumii occidentale. ,,Primiţi în Piaţa Victoriei şi îndrumaţi de către Ion Iliescu, minerii au trecut sub ordinele şi indicaţiile unor civili strecuraţi printre ei, la devastarea sediilor PNŢCD şi PNL, a ziarului ,,Dreptatea”, a redacţiilor publicaţiilor ,,România liberă”, ,,Expres”, ,,Baricada”, ,,Zig-Zag” din Casa Scânteii, molestarea arbitrară şi sălbatică a tuturor cetăţenilor care păreau suspecţi, fie şi numai pentru că aveau un aer intelectual sau unei vestimentaţii mai moderne, răspândind în toată Capitala un aer de teroare” (Călin Hentea). România este întoarsă direct în Evul Mediu iar simpatia de care s-a bucurat ţara noastră în mediile occidentale, în timpul Revoluţiei, se evaporează treptat. Ion Iliescu le-a mulţumit minerilor adunaţi în clădirea ROMEXPO pentru solidaritatea de clasă pentru care au dat dovadă.
Urmările directe ale evenimentelor
Urmările directe ale evenimentelor din Piaţa Universităţii au fost suspendarea, timp de câteva zile, a apariţiei ziarelor independente, intimidarea opoziţiei democratice, reţinerea liberei exprimări, mai ales venite din partea intelectualilor, desfiinţarea Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA), înfiinţarea Jandarmeriei Române la data de 15 iunie 1990, apariţia, cu sprijinul şi complicitatea FSN a unor publicaţii şovine şi ultranaţionaliste de extremă dreaptă precum România Mare. Jandarmeria nou înfiinţată, sau, mai bine zis, reînfiinţată, a preluat o serie de cadre şi resurse care au aparţinut trupelor de securitate. (Ştefan BOTORAN)
