Viaţa satului transilvan se învârte în jurul bisericii şi al şcolii. Aşa era din vechime, iar astăzi lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Biserica ortodoxă din satul Rucăr ţine vie viaţa comunităţii locale, iar orice eveniment îşi are punctul de pornire la poarta bisericii. Tocmai de aceea, comunitatea locală este preocupată de soarta edificiilor satului, dar mai ales de locașurile de cult. Pe la 1780, rucărenii și-au construit o biserică din lemn, mai apoi, după 50 de ani, generația următoare a edificat biserica din piatră, cea de astăzi. Se spune că o familie din sat și-a vândut o pereche de boi pentru a plăti pictura bisericii. Ca și atunci, familiile din Rucăr se implică în investițiile ce trebuie realizate la biserică și răspund la toate solicitările preotului paroh, Silviu Goga. De bună seamă că în duminici și în sărbători locașul de cult este plin de enoriașii care participă la liturghie. De câțiva ani se derulează la biserica din sat lucrări de reabilitare. A fost consolidată clădirea, a fost rezolvată crăpătura din zidul catapeteasmei, cea amintită și de istoricul Nicolae Iorga atunci când a vizitat satul. A fost restaurată pictura veche în partea altarului, iar în prezent se pictează restul pereților.
- ,,Avem o biserică veche de peste 200 de ani, care a fost pictată în mai multe etape. Un sfert din suprafața bisericii a fost pictată pe la 1800, iar restul pe la 1940. Ultima pictură, cea de dată mai recentă era de slabă calitate și oarecum în discordanță cu vechea pictură. Așa se face că pictorul proiectant a venit cu ideea înlocuirii picturii cu una nouă care să fie în armonie cu pictura de la 1800. În ultima parte a anului 2021 și prima parte din acest an am reușit să restaurăm pictura veche, pictorul Valentin Tănasă, din București, fiind cel care a executat lucrarea. Apoi am îndepărtat pictura de pe restul pereților și am pregătit suprafețele pentru noua pictură. Urmând procedurile legale, am ales prin licitație pictorul care să ne picteze biserica. Cea mai bună ofertă și calitatea cea mai bună a lucrărilor au fost criteriile care au stat la baza selectării ofertei. Pictorul Ion Filigean a fost ales, după ce am fost împreună cu doi membri din comitet să vizităm două biserici pictate de Ion Filigean în județul Hunedoara. Este un moment istoric pentru comunitatea noastră și pentru generația noastră. Această pictură va dăinui sute de ani. Desigur, implică un efort din partea comunității, dar noi nu-l vedem ca pe un efort ci ca pe un privilegiu întrucât noi suntem cei care am reușit acest lucru măreț pentru sat“ a declarat preotul paroh, Silviu Goga.
,,Emoții cu fiecare lucrare nouă“
Ion Filigean va realiza pictura bisericii, iar lucrările se vor întinde pe o perioadă de 1,5-2 ani. Pictorul s-a născut la Râmnicul Vâlcea, dar s-a stabilit împreună cu familia într-un sat de munte, lângă Călimănești.
- ,,M-am retras într-un loc mai liniștit, la poalele munților, la 4 km de Călimănești, în satul Sălătrucel. Am acolo un colț de rai. Este drumul de acces spre vârful Cozia, de unde se vede Valea Oltului și Munții Cpățânii“ a spus pictorul.
În fața gospodăriei lui a amenajat un muzeu al trovanților, care poate fi vizitat.
- ,,Trovanții sunt acei bolovani cu forme și dmensiuni diferite. I-am adus acolo doar din zonă, deocamdată. Aveți și la intrarea în sat un trovant, care m-a impresionat“ a spus Ion Filigean, care a realizat, prin acel trovant, o primă legătură sentimentală cu satul.
El are o familie frumoasă, soția, Aurora, pictor de biserici, și 4 copii, Teodora, Ecaterina, Luca și Filofteia.
- ,,La fiecare lucrare pe care o primesc am emoții deși am o oarecare experiență în spate. E ca la un nou început. Dacă nu ai sensibilitate nu poți face lucruri pe care nu le poate face toată lumea“ explică pictorul Ion Filigean.
Biserica din Rucăr, în formă de corabie
Arhitectura locașurilor de cult ortodox se împarte în două, în forma unei cruci și în formă de corabie. ,,Biserica de la Rucăr are formă de corabie fără turle, rotundă doar în partea altarului, adică nu se găsesc bolțile din abside care dau acea formă de cruce. În Ardeal s-au făcut turle false cu rol de clopotniță. La această biserică avem 3 bolte“ spune pictorul de biserici, Ion Filigean. Pictarea unei biserici nu se face la întâmplare, așa cum explică pictorul Ion Filigean, ci se respectă un program iconografic bine stabilit.
- ,,De exemplu, la altar avem Sfinții Trei Ierarhi, pe boltă, Maica Domnului cu sfinții Mihail și Gavril. Avem Înălțarea la cer a Domnului Iisus unde sunt cei 12 apostoli și Maica Domnului. Sunt niște modele consacrate peste care nu avem voie să improvizăm. Acum lucrez la scena Nașterii Domnului cu Maica Domnului, pruncul Iisus însoțit de cele două animale, asinul și văcuța, în dreapta lor, un păstor, care primește vestea Nașterii de la înger, iar un alt înger privește în sus spre steaua care anunță Nașterea. Jos este dreptul Iosif, un pic amăgit de diavol în privința nașterii pruncului din Fecioară, iar în dreapta o găsim pe moașa Salomeea care îl spală pe prunc. Tot aici vor mai fi scenele cu Intrarea Domnului în biserică, Fuga în Egipt și întâlnirea dintre Maica Domnului și Elisabeta. În partea opusă va fi Închinarea magilor“ explică pictorul.
Lucrările vor dura până în 2 ani
Dacă la prima vedere se poate spune că nu se mai ține cont de pictura veche, care s-a păstrat pe o parte a zidurilor, pe catapeteasmă și bolta interioară, nu este așa. Vechea pictură, cea executată undeva prin 1829, a fost restaurată. Pictorul Ion Filigean din Râmnicul Vâlcea își va pune amprenta pe pictura nouă. Așa cum susține acesta, lucrările vor dura până în 2 ani întrucât suprafața ce necesită pictură este destul de mare. ,,E mult spus că îmi pun amprenta pe această pictură pentru că eu respect programul iconografic cuprins în deviz. Este o documentație aprobată de parohie, de Episcopia Sibiului și de Patriarhie“ a mai completat pictorul. Nu oricine poate executa aceste lucrări, ci doar acele persoane care dețin autorizația emisă de Patriarhia Română după ce urmează anumite studii. ,,Pentru a obține autorizația pentru a picta biserici sunt mai multe etape. Faci ucenicia, 2-3 ani, apoi un examen, urmează stagiatura alți 3 ani, iar un examen, după care ești autorizat de Comisia de la nivelul Patriarhiei. Și mai demult, pictorii de biserici studiau, așa cum fac astăzi, urmau școli“ a mai spus pictorul vâlcean.
,,Am simțit lucrătura lui Dumnezeu“
,,Pot spune că la mine a fost și un dar de la Dumnezeu, a lucrat Dumnezeu și chiar am simțit lucrătura Lui. În liceu am terminat Arta decorativă, care nu avea nimic în comun cu pictura bisericească. În paralel îmi plăcea să pictez icoane, pe lemn și pe sticlă, așa cum mă pricepeam, cum le vedeam eu, fără să țin cont de canoanele bisericești legate de veșminte sau de fețele sfinților, pentru că nu le știam. Am încercat să dau admitere la Facultate la Artă Decorativă, la Cluj, de 3 ori consecutiv și nu am reușit. Atunci am zis că nu aceasta este calea. Am încercat la specialitatea pictură bisericească, în 2001, și acolo am luat examenul cu brio. Clar, așa trebuia. Am absolvit facultatea în 2005. În facultate aveam practică, în vacanța de vară, cam 2 săptămâni, și lucram la pictura bisericilor alături de profesori. Eu lucram cam toată vacanța de vară pentru că îmi plăcea. Pe atunci am pictat în Buzău, Roman, Vaslui, Slobozia, o listă lungă. Prima biserică a mea, îmi aduc aminte cu drag de ea, a fost un paraclis episcopal la Miercurea Ciuc sub aripa Preasfințitului Ioan, acum mitropolit al Banatului. Am lucrat în frescă“ a mai spus Ion Filigean.
O lucrare migăloasă
Până a se desena scenele biblice și a prinde culoare, o etapă importanță este pregătirea peretelui.
- ,,Se pregătește peretele mai întâi pentru a urma pictura. La biserica din Rucăr folosesc pictură în frescă umedă. Se udă peretele cu apă, apoi se dau 2 straturi de mortar. Primul strat, așa numita frescă neagră, este alcătuit din var, nisip și câlți de pictură. Stratul doi, fresca albă, este făcut făcut din var și câlți. Peste acestea se așează stratul pictural. Regula este că se pune mortarul de seara și se lasă până dimineața să tragă, nu să se usuce. Apoi se face un desen, care apoi se pictează. Urmează finisarea, o procedură delicată“ explică pictorul.
Foarte importante sunt materialele folosite, de la mortar, la vopsele și pensule. ,,Dacă vrem o lucrare de calitate trebuie să avem și materiale de calitate“ spune cu convingere pictorul. Vechea pictură a rezistat 200 de ani până comunitatea a fost convinsă de preotul paroh Silviu Goga că este nevoie de o nouă pictură. Pictorul Ion Filigean are toate motivele să spună că și noua pictură va rezista în timp.
- ,,Vopselele sunt speciale, sunt pigmenți, care se procură de la un magazin de specialitate. Sunt scumpe pentru că sunt aduse din import, Germania, Franța. Eu folosesc doar pensule cu păr natural. Pot fi și din plastc, dar nu sunt potrivite la această tehnică. Sunt pensule cu păr de porc, pentru suprafețe mai largi, și pensule cu păr mai moale pentru linii fine, din păr de jder sau de veveriță. Eu am aici niște pensule din Rusia, cu păr de jder“ spune pictorul.
,,Nu te poți apuca de pictura unei biserici și să asculți muzică house“
În liniștea din biserică, Ion Filigean era singur, pe schelă, cu gândurile lui. În surdină se auzeau pricesne venite de la un aparat de radio. Ion Filigean este tranșant atunci când vorbește despre atmosfera de lucru. ,,Nu te poți apuca de pictura unei biserici și să asculți muzică house sau alte tâmpenii, faci ceva adecvat, îți creezi o atmosferă de lucru mai specială, bună pentru a picta sfinți. Pentru a picta ai nevoie de multă muncă și de talent. Pot spune că 99% este muncă și doar 1% este talent. Degeaba ai talent dacă nu studiezi. Talentul este ca o boabă, dacă o pui în pământ și nu rodește, nu te îngrijești de ea, nu ies rezultatele“ a adăugat pictorul.
,,Cel Vechi de Zile nu are reprezentare la ortodocși“
L-am întrebat dacă are un sfânt preferat pe care să-l icteze și dacă l-a pictat pe Dumnezeu. ,,Nu pot spune că am sfânți preferați, nici culori, nici sfinți. Toți sunt preferați, începând de la Maica Domnului, Ioan, Nicolae, sfinții militari. Da, l-am pictat pe Dumnezeu, este însuși Domnul Iisus Hristos. Dacă vă referiți la Cel Vechi de Zile, nu prea are reprezentare canonică. Această reprezentare a fost împrumutată de la catolici, în programul iconografic ortodox nu este“ a spus pictorul. Am aflat că nerespectarea programului iconografic și ieșirea din tipare atrage sancțiuni pentru pictori până la retragerea autorizației. ,,Nu putem improviza, ca și cum am pune o piesă de la o mașină de o anumită marcă la altă marcă de mașină. Așa este și în acest caz, respectăm un program iconografic. Am avut inspecție inclusiv de la episcopie să verifice dacă respect acest program. Dacă nu îl respectăm se poate întrerupe șantierul, putem fi sancționați până la ridicarea autorizației. Sunt niște canoane impuse. Vă dau un exemplu de canon. La primul sinod ecumenic unde era ereticul Arie, el încerca să introducă o învățătură greșită despre Sfânta Treime. Să vă arăt pe pictură, Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Sfântul duh. Arie spunea că sunt trei Dumnezei într-unul. A venit Sfântul Nicolae și i-a dat o palmă ereticului Arie. Atunci, Sfântului i s-a luat omoforul și evanghelia și a fost băgat în închisoare. Acolo a fost vizitat de Maica Domnului care i-a dat omoforul și Domnul Iisus, evanghelia, drept recunoștință că a apărat Sfânta Treime. Această reprezentare există în iconografie la Sf. Nicolae. La acel sinod Sfântul Spiridon a demonstrat Sfânta Treime cu o cărămidă, care este făcută din pământ, apă și foc. El a strâns cărămida din care a curs atât apă cât și foc, demonstrând că sunt 3 neseparați“ a explicat pictorul Filigean.
,,Comunitatea din Rucăr este frumoasă“
Ion Filigean s-a atașat de comunitatea din Rucăr pe care o consideră primitoare și frumoasă. Admiră și peisajele și amplasamentul satului, care, spune el, ,,aduce cu locul în care m-am mutat cu familia, lângă Călimănești“. ,,La Rucăr, este o comunitate foarte frumoasă, sunt încântat de oameni, de peisaj, oamenii sunt foarte primitori și deschiși. Mi-a rânduit Dumnezeu să am parte numai de oameni minunați pe oriunde am lucrat. Am o colaborare foarte frumoasă cu toți preoții cu care am lucrat, cu toți mai țin legătura și chiar cu anumite persoane din comunități“ spune pictorul.
,,Nu mă voi îmbogăți din pictura bisericilor“
Întotdeauna când finalizezi un lucru, oricât de mic sau de mare ar fi, ai un sentiment de ușurare. O spune orice persoană obișnuită cu munca. Pictorul Ion Filigean spune că simte o împlinire. ,,Când am încheiat o lucrare, am un semntiment de împăcare, de liniște. Este acea senzație că nu ai pierdut timpul degeaba și ai făcut ce trebuie. Este o plăcere, o împlinire. Prima dată am pictat un paraclis, apoi am pictat biserica din satul Ștefan cel Mare din județul Vaslui, la 2 km de locul unde s-a dat lupta de la Podul Înalt. Au urmat două biserici în județul Hunedoara și, acum, cea de la Rucăr. Dumnezeu a aranjat să ajung aici. Noi, ca pictori, trebuie să trăim din ceva, eu din această muncă trăiesc și nu am altă sursă de venit. Prima dată când m-am apucat de pictat biserici nici nu știam că o să ajung să câștig și bani. Mie mi-a plăcut pictura, dar apoi mi-a asigurat o sursă de venit. Sunt convins că nu mă voi îmbogăți niciodată din pictură, dar fac ceea ce îmi place. Și soția mea lucrează la pictura bisericii“ a încheiat pictorul de biserici, Ion Filigean.
Biserică veche de peste două veacuri
Biserica din satul Rucăr are hramul ,,Sfântul Gheorghe”, stabilit încă de la edificarea locaşului de cult de strămoşii satului, pe la 1804. Este considerată biserica nouă, cea veche, unită cum este cunoscută de săteni, a fost construită cu un veac în urmă, cu ani înainte de 1782. Astăzi vechea biserică unită a fost transformată în capelă, iar la biserica ,,nouă“ au avut loc reparații la ziduri, a fost restaurată o paarte din vechea pictură, iar în prezent se pictează.
Nicolae Iorga despre Rucăr
Lăcaşul de cult de la Rucăr este considerat un simbol în Ţara Făgăraşului aşa cum a notat istoricul Nicolae Iorga care a vizitat satul la începutul veacului trecut. Găsim informaţii despre trecutul edificiului ortodox în însemnările lui Nicoale Iorga şi ale prof. Valeriu Literat publicate în ,,Scrisori şi inscripţii” (Nicolae Iorga) şi în ,,Biserici vechi româneşti din Ţara Oltului (Valeriu Literat). ,,Satul Rucăr, pe dreapta Oltului, în faţa Beşimbavului (numit azi Olteţ) din Ţara Oltului, îşi răspândeşte casele pe coastele dealului ce coboară spre miazăzi, spre albia Oltului. Aproape totalitatea locuitorilor se ţin de biserica ortodoxă; vreo 5-7 familii numai, după cum mi se spune, sunt unite. Între cele două biserici şerpuieşte un părău, care cred că are apă numai în vreme ploioasă, dar matca săpată de el ste foarte adâncă” scria istoricul român. Istoricul vorbește despre Pârâul Bisericii, care are o vale adâncă pe ale cărei margini au crescut copaci și care vine din dealul din apropiere și se varsă în Olt. Cândva peste aceast pârâu era un pod, dar acesta s-a deteriorate total.
Valeriu Literat a descoperit vechimea bisericii
Satul are două biserici, una ortodoxă şi alta greco-catolică sau unită cum se spune în sat. ,,Biserica ortodoxă apare ca o clădire spaţioasă. Zidirea e masivă, întăririle sub turn sunt prea puţin înălţate şi-i dau o înfăţişare greoaie. Zidurile în întregime au fost clădite din piatră făţuită, cărămida fiind întrebuinţată numai la bolţi şi ici-colea în zid, pentru nivelare. Pe dinafară, zidul e acoperit cu tencuilală, din loc în loc, ies din zid, cam la 5 cm, pilaştrii, iar împrejurul bisericii se desfăşoară un soclu. Ferestrele, înalte de câte 2 m, se încheie sus, în arc frânt. Acoperişul cu două pante al lăcaşului se prelungeşte şi deasupra parterului turnului, iar deasupra altarului se termină în pognon (fronton). Zidirea are crăpături mai serioase la împreunarea navei cu turnul, apoi la altar, acesta din urmă nefiind apărat de legături de fier. La altar, pe dinafară, e însemnat cu litere latine, în tencuială: AS MS. 1804, iar pe turn: 1811, deci biserica a fost zidită între 1804-1811. Mai este o însemnare, cioplită în cadrul de lemn deasupra uşii de la intrarea în biserică: ,,Anno 1806 jude Ioan Bută”. scrie prof. Valeriu Literat. ,, Biserica unită, mai veche decât 1782, nu are nimic deosebit în clădire. Cărţile şi obiectele vechi şi de preţ, precum şi cele mai de nou câştigate din cea ortodoxă, precum şi însemnările de pe cărţile amândorora lăcaşelor, au fost copiate şi publicate de N. Iorga ( Scrisori şi inscripţii, II, p. 162-163). Pe lângă cele arătate acolo în biserica unită am mai găsit încă un Evhloghiu, Blaj, 1784” a mai consemnat Valeriu Literat.
Biserica a fost pictată de Ioan Pop din Ludişor
Biserica a fost pictată la 1829 de zugravul Ioan Pop din Ludişor după cum stă scris la proscomidie. Tot el a fost autorul picturilor de pe bolta naosului şi de pe arcul dinspre altar. ,,Zugravul s-a folosit de paleta sa cromatică de culori mai mult stinse, la cupolă însă e prea mult alb. O variaţie mai plăcută oferă picturile de pe catapeteasmă, unde meşterul a întrebuinţat şi portocaliu, auriu şi roşu. Pantocratorul, pe care trebuie să-l remarcăm, având o figură vie şi naturală, zugrăvit de la genunchi în sus. Dacă această imagine aparţine aceluiaşi meşter Ioan Pop, atunci acesta a lucrat aici cu foarte mare băgare de seamă” consemna Valeriu Literat. Înaintea bisericii de azi a fost o alta din lemn de la care au mai rămas doar uşile împărăteşti. ,,În turn se găseşte un clopot de la 1722, cu coroana înnoită la 1840, în vremea (ori cu cheltuiala?) lui Moisi Geamăn, jude, Zaharie Bogdan paroh, Ioan Bogdan (şi soţia?) Ist(ina). Pe bronzul clopotului e următoarea inscripţie: ,,Gloria în excelsis Deo anno 1722″. Apoi, mai jos, zgâriat: ,,Besembaki Farkas Ianos csinaltotta es felesige Dobra es Komsa Kalin” (Clopotul a fost făcut cu cheltuiala lui Farcaş Ioan şi soţia Dobra şi Comşa Călin din Olteţ” (Valeriu Literat: ,,Biserici vechi româneşti din Ţara Oltului”).
O scurtă istorie Rucărului
Rucărul este înscris în analele istoriei încă de pe vremea Daciei cucerite de romani. Dovezi ale acestei ipoteze sînt movilele de pe locurile numite ,,Sub Mal” sau la ,,Glimee”. O atestare documentară despre vechimea satului Rucăr datează de la 1200 pe cînd pecinegii au dat năvală în localităţile din lunca Oltului şi s-au stabilit aici. Pe la 1480 însă, după cum scrie Dumitrescu-Jipa în volumul ,,Sibiul şi ţinutul”, satul Rucăr făcea parte din domeniile Scaunului Sibiului, apoi ale Comunităţii Saşilor a celor ,,Şapte judeţe” din Sibiu. Şi domnitorul Constantin Brâncoveanu plăteşte 1440 de florini, la 1700, pentru a cumpăra un sat din Ţara Oltului, alegând Rucărul, dar după moartea lui satul revine lui Petru Apati, primul domn de pământ care se afla la Rucăr. În Conscripţia din 1721 este descris satul Rucăr: ,,Este sat valah situat pe Olt, a cărui jumătate teritorial administrativă aparţinea de comitatul Alba şi jumătate de bunurile celor ,,Şapte juzi”. Partea celor Şapte juzi depăşeşte numărul locuitorilor aparţinând comitatului. Locuiesc în case construite din lemn, pe sesii cu grădini de pomi. Ambele părţi de sat au jude aparte, de asemenea şi păstorii turmelor” stă scris în document unde se mai specifică faptul că satul era deficitar în păşuni şi fâneţe, iar rucărenii s-au îndatorat la saşi cărora le-au plătit arende în produse şi în bani. La 1784 contele Ştefan Uyvarossy deţinea la Rucăr o moşie şi o pădure, curtea lui fiind pe locul fostei grădini a lui Drogodan, azi a lui Cornel al Savului. S-a şi păstrat până azi denumirea ,,La Varodi”. Şi alţi domni de pământ deţineau proprietăţi la Rucăr dintre care enumerăm: Petru Apaty, Apaty Fernez, Komaromi Şamdor, Boer Simion, Gravuly Matei, Apaty Laslo.
Apare şi proprietarul feudal Ludvig Kontzei pe la 1800 pe care-l moşteneşte fiul său, Karoly Kontzi (Kenzi). Conacul lor era de-a lungul văii Puturoasa începând de la sediul primăriei şi al casei lui Valeriu Bolcoş până în Pîţu. 42 de familii i-au lucrat moşia lui Kenzi ca iobagi aduşi din alte sate care după 1848 au format composesoratul Dăbeni. Preotul Matei Nicoară scrie despre Kenzi că era foarte sever cu dăjderii lui, dar şi cu iobagii. La curtea domnească a lui Kenzi au lucrat ca servitoare Reveca Neagoş a lui Bureancă, Ana Stuchirenea – Nuţa Şchiopului, Ana Logrea- Nuţa Logri. La Revoluţia din 1848 gospodăria i-a fost prădată de iobagi. Ca pedeapsă pentru instigatorii Revoluției, un an mai târziu au fost executaţi prin împuşcare în dealul Rucărului judele Ioan Bogdan, birăul Adam Belei şi Zahiu Oancea. În memoria lor a fost ridicată o cruce de piatră care există şi astăzi. Cam la 150 m de Puturoasa, lângă drumul de sub viile Dăbenilor a fost săpată cripta lui Kenzi, formată din 2 camere. Relata Moise Popa, al Ilii, cantorul de la biserică, despre această criptă, că într-o camera care era mereu încuiată erau două sicrie, probabil bătrânul Kenzi si soţia lui. Mai tîrziu, Rucărul devine parte a judeţului Făgăraş, la graniţa dintre plasa Arpaş şi Voila. După regionalizarea comunistă, Rucărul intră în cadrul judeţului Braşov. (Lucia BAKI)
