Emil Moldea din Sâmbăta de Jos,  simbolul ofiţerului American. Portretul sâmbeteanului, expus la Pentagon din 1943. Exodul făgărășenilor peste Ocean  

  Fiul său, Dan Moldea, jurnalistul care a demascat cele mai sonore cazuri de corupție din SUA

Îl cheamă Emil Moldea, e originar din Sâmbăta de Jos şi stă de aproape 80 de ani pe holul Pentagonului. De fapt, la intrarea în clădirea Departamentului Apărării SUA e tabloul pentru care a pozat în uniforma armatei americane. Nu există niciun motiv să fie mutat de acolo fiindcă reprezintă modelul ideal al ofiţerului american. Tabloul a fost realizat în 1943, iar Moldea a fost selectat drept model pentru că era un bărbat vânjos, frumos, cu privirea dârză, exact aşa cum trebuie să fie un soldat adevărat. Fost jucător de fotbal american, dar şi locotenent în forţele aeriene ale SUA, Moldea a rămas un simbol. Aşa cum, tot un etalon este şi fiul lui, Dan E. Moldea, jurnalist de investigaţie care a făcut cele mai tulburătoare dezvăluiri legate de marile scandaluri politice de la Casa Albă. Monitorul vă prezintă povestea celor doi Moldea, tată şi fiu, simboluri ale luptătorului american.

Un sâmbetean către Lumea Nouă

Povestea americană a familiei Moldea începe în 1909, când Dănilă Moldea a plecat din Sâmbăta de Jos peste Ocean, în căutarea unei noi vieţi. Din registrul emigranţilor, aflăm că a sosit în America cu vasul Samland la vârsta de 16 ani. Călătorise singur şi singur şi-a croit rostul în Akron, statul Ohio, ca fermier într-o comunitate cu mulţi români. S-a căsătorit cu o bihoreancă, Vera Romonocoi, fiica lui Ion şi Maria Crăciun din Sebeş. În 1918 au avut un copil, pe Emil, cel care avea să devină emblema armatei americane. Emil a fost cunoscut şi pentru activitatea sportivă. A jucat baseball şi fotbal american. La baseball a renunţat după un accident la genunchi. În 1940, juca deja de un an la echipa de fotbal din Akron, când a fost chemat ,,la oaste”. Nu înainte de a stabili un record pentru Ohio State Buckeyes, o mare echipă americană şi în zilele noastre. A înscris un punct în minutul 50 cu care a trimis echipa în primele 10 ale anului 1941. Era şi un atlet foarte bun. În 1945, a terminat primul în campionatul de tir, al doilea la cel de aruncare a discului şi al treilea la aruncarea cu ciocanul în cadrul competiţiei din Londra. A revenit în Ohio, unde a continuat să joace fotbal la profesionişti până în 1948. Dar dincolo de activitatea sportivă, Moldea a rămas etalonul soldatului american. Destinul lui a fost legat de armată încă de la naştere, fiindcă a venit pe lume pe 11 noiembrie 1918, chiar în Ziua Armistiţiului, când au încetat ostilităţile  Primului Război Mondial.

Uriaşul din Carpaţi

În adolescenţă, Moldea a excelat în fotbal şi atletism la liceul unde învăţa, Garfield High School din Akron. A câştigat multe cupe, astfel că şcoala i-a oferit o bursă de studii. „M-am dus să studiez, ca să mă fac antrenor“, mărturisea el într-un interviu din 1974. A antrenat echipa Universităţii Denver, însă pentru scurt timp. Avea să facă o carieră ca jucător. Însă în 1942, în timpul campionatului naţional, soldatul Moldea a fost selectat pentru şcoala de ofiţeri din Miami Beach, Florida. Sâmbeteanul avea o constituţie impresionantă, 1,98 m şi 100 kg. Uriaşul din Carpaţi a atras atenţia unui pictor care era în căutarea unui bărbat impozant care să-i servească drept model pentru un tablou. Artistul militar Charles Baskerville fusese desemnat de Forţele Aeriene ale SUA să picteze ofiţerul candidat tipic, iar Moldea era de departe cel mai potrivit. Căpitanul Baskerville fusese prin multe teatre de război, unde pictase peste 60 de militari, însă tabloul cu Moldea avea să devină portretul oficial al armatei americane. Pictorul avea să recunoască peste ani că  „dintre toate lucrările pe care le-am făcut în viaţa mea, de acest portret sunt cel mai mândru“. A numit tabloul „Ofiţerul candidat tipic“ pentru că Moldea „este reprezentativ pentru toţi bărbaţii care au obţinut gradele cu muncă istovitoare“. Astfel că Moldea, cel pictat în 1943, a rămas mai departe la Pentagon şi poate fi văzut şi astăzi, în cadrul expoziţiei permanente. Nimeni nu vrea să-l înlocuiască, probabil pentru că n-a mai avut armata americană alt militar mai emblematic.

Agent special FBI

Moldea a absolvit ca locotenent şi a fost repartizat ofiţer de pregătire fizică la Detaşamentul de Luptă 357, aflat sub comanda Forţelor Aeriene Britanice. Cu 357 a avut misiuni strategice, de bombardare şi penetrare a spaţiului aerian. A participat la invazia aliaţilor în Ziua Z, iar la 357 l-a avut camarad de arme pe căpitanul Chuck Yeager, cel care avea să rămână în istorie ca primul pilot care a depăşit viteza sunetului. În 1945, a concurat pentru englezi în cadrul campionatelor naţionale de atletism. După război, s-a întors în Ohio şi şi-a reluat activitatea sportivă. Antrenorul l-a sfătuit pe tânărul de 29 de ani să lase copiilor fotbalul şi i-a oferit un post neînsemnat. Însă braşoveanul a reuşit, într-un meci dramatic, să aducă victoria echipei sale înscriind în ultima secundă. Finalul partidei a rămas de pomină, metodele lui neobişnuite de a puncta au fost mult comentate. A fost un sportiv de excepţie şi un ofiţer exemplar, astfel că a ajuns şi personaj de carte, atunci când autorii americani John Douglas şi Mark Oslhaker au ales ca eroul lor din cartea „Aripi frânte“ să fie agentul special Emilio Moldea de la FBI. În viaţa personală, Emil Moldea a avut o căsnicie fericită până în 1983, anul în care s-a stins. Băiatul lui, Dan Emilio Moldea, a moştenit de la „ofiţerul model“ spiritul de luptă, dar a înlocuit armele cu condeiul. Nicio clipă, Emil Moldea nu a uitat că e român. I-a antrenat şi pe românii din Ohio, care-şi făcuseră o echipă de fotbal, şi a fost reprezentantul Roumanian’ Nation Society of Akron, Ohio.

Pe urma marilor scandaluri politice

Dan E. Moldea s-a născut pe 27 februarie 1950 în Akron, Ohio şi a urmat acelaşi colegiu ca tatăl său. A absolvit Universitatea de Engleză şi Istorie şi a făcut studii postuniversitare la Universitatea din Kent. Este cunoscut ca un excepţional jurnalist de investigaţie şi cel mai bine vândut din SUA. Predă la Institutul de Studii Politice, este scriitor şi a fost chiar preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Independenţi din Washington. A scris opt cărţi până acum, toate bazate pe propriile investigaţii în cazuri celebre: Robert Kennedy, Hoffa, Reagan, O.J. Simpson, Watergate şi Monicagate. În general, îl interesează crima organizată şi corupţia politică. Cel mai recent, în 2008, a dezvăluit dedesubturile scandalului sexual în care era implicată clasa politică americană. Diplomaţi, congresmeni, avocaţi, militari care apelau la serviciile sexuale ale unei reţele de prostituţie au fost demascaţi, iar Moldea a contribuit din plin la popularizarea acestei poveşti publicând mărturisirile în exclusivitate pe care i le făcuse matroana Deborah Jeane Palfrey alias DC Madam. A intrat în jurnalism în 1974, când l-a întâlnit la petrecerea unui prieten pe William Ellis Sr, proprietarul şi editorul publicaţiei „The Reporter“, un ziar din Akron care se adresa populaţiei de culoare din partea de nord-est a statului Ohio. „I-am spus că am absolvit Kent State University şi că mi-am dorit întotdeauna să ajung scriitor. Ellis m-a chemat să lucrez la el în redacţie (unde eram singurul alb!) şi mi-a oferit rubrica mea săptămânală, unde primeam 15 dolari pentru un articol. Scriam în general despre sport şi evenimente din domeniul artei“, povestea el într-un interviu.

Ameninţările cu moartea, ceva obişnuit

De la reporter de evenimente sportive a trecut la discursuri despre problemele globale ale omenirii. Vorbind despre foamete, cei de la Uniunea Fermierilor i-au cerut să facă o anchetă despre conflictul dintre organizaţie şi sindicate. În timpul investigaţiei, nu lipsită de riscuri şi ameninţări cu pistolul, a avut şansa să primească o servietă cu documente care incriminau conducerea sindicatelor, în cârdăşie cu Mafia. A scris o serie de articole pe această temă. Dar nu întotdeauna a ajuns uşor la surse şi adevăr.

• „Unul dintre talentele mele este acela de a-i face pe oameni să se deschidă şi să vorbească cu mine. Când ei doresc confidenţialitate (pentru că sunt în pericol fie profesional, fie fizic), atunci, bineînţeles, le voi proteja identităţile“ spune autorul citat de Monitorul Expres.

O asemenea investigaţie durează cu anii. Pentru cazul Hoffa, documentarea şi editarea cărţii i-au luat patru ani, timp în care a primit şase ameninţări cu moartea. La „Interference“, o carte despre legăturile Ligii Naţionale de Fotbal cu mafia, a scris şase ani. Moldea crede că „Uciderea lui Robert F. Kennedy“ (1995) este cea mai izbutită carte a lui, cea cu care va rămâne în memoria americanilor, chiar dacă „Dovezi respinse“, despre cazul OJ Simpson, a avut cel mai mare succes de piaţă. N-a fost toată viaţa jurnalist sau scriitor. A lucrat şi ca şofer de camion, cu care a avut un teribil accident, pur şi simplu camionul a explodat. La 23 de ani a încercat, fără succes, să candideze pentru un post de consilier local. Ca să-şi scrie cărţile, a locuit şi în Detroit, Los Angeles şi Manhattan.

Un detectiv ortodox

Deşi articolele şi cărţile lui Moldea sunt extrem de incomode pentru cele mai periculoase persoane şi reţele din SUA, nimeni nu le poate contesta obiectivitatea. Aşa se face că niciodată n-a fost dat în judecată.

• „După publicarea materialului, un membru al mafiei din Los Angeles, ţinta principală din articolul meu, m-a dat în judecată pentru defăimare. A fost doar o plânger, iar mafiotul a ajuns în cele din urmă la închisoare“.

După ce a fost eliberat l-a sunat pe Moldea şi, fără să dea impresia că-i poartă pică, l-a rugat să-i scrie autobiografia. Moldea l-a refuzat. În povestea Bill Clinton-Monica Lewinsky din 1998-1999, a fost investigatorul care a căutat probe pentru a-l pune sub acuzare pe preşedinte. Astăzi, Dan E. Moldea este un reper al americanilor în ceea ce priveşte best-seller-ul de investigaţie. Ţine conferinţe despre Mafia din SUA pe la colegii şi universităţi, apare în emisiuni de radio şi televiziune. Deşi s-a născut şi trăieşte în America, consideră că o bună parte din el aparţine României. Merge cu regularitate la biserica ortodoxă din Akron. E, probabil, singurul jurnalist ortodox care investighează crime de pe continent. Nu uită să spună că e nepotul lui Dănilă din Sâmbăta de Jos şi fiul lui Emil Moldea, soldatul ideal al armatei americane.

Cărţile care au zguduit America

•  1978 – Războaiele Hoffa: sindicalişti, rebeli, politicieni şi mulţimea
•  1983 – Vânătoarea lui Cain: O poveste adevărată despre bani, lăcomie şi fratricid
•  1986 – Victoria neagră: Ronald Reagan, MCA şi mulţimea
•  1989 – Interferenţă: Cum influenţează crima organizată fotbalul profesionist
•  1995 – Asasinarea lui Robert F. Kennedy: O investigaţie asupra motivelor, mijloacelor şi ocaziei
•  1997 – Dovezi respinse: Povestea din interiorul anchetei în cazul OJ Simpson
•  1998 – O tragedie la Washington: Cum a stârnit moartea lui Vincent Foster o furtună politică
•  2013 – Confesiunile unui scriitor de gherilă: Aventuri în jungla crimei, politicii şi jurnalismului

Exodul făgărășenilor cu vaporul

Migraţia făgărăşenilor este trecută în statisticile ungare începând cu anul 1899. Astfel, în perioada 1899-1913, în America au emigrat 9.109 indivizi proveniţi din Ţara Oltului.  ,,Emigranţii din America, tineri sau mai în vîrstă, aproape toţi plecaţi de la coarnele plugului, au ajuns acolo excelenţi muncitori în fabrici, conducatori de negri în mine, în diferite fabrici, restauratori, negustori şi uneori contrabandişti de rachiu” Alexandru Bărbat, autorul unui studiu despre migraţia făgărăşenilor.
La cumpăna dintre secolele XIX şi XX, populaţia românească din Ţara Oltului s-a aflat într-o situaţie delicată datorită, pe de o parte lipsei locurilor de muncă şi a dezinteresul pentru valorificarea resurselor din Ţara Oltului, dar pe de altă parte datorită măsurilor discriminatorii ale cercurilor guvernante din Imperiu care acţionau doar în sensul maghiarizării forţate a zonei. Astfel, s-a format climatul propice dezvoltării fenomenului emigraţiei. Cei mai mulţi emigranţi din Ţara Oltului în America s-au înregistrat din mediul rural, 74,7% (în perioada 1911 —1913 ), iar un procent de 19,3% l-au constitut zilierii sau servitorii. Majoritatea celor care au ales drumul pribegiei au fost tineri, cu multă putere de muncă. În acea perioadă, America înregistra o lipsă acută a forţei de muncă. Mirajul cîştigului, i-a făcut pe făgărăşeni să ia drumul Americii. Astfel că pe la mijlocul primului deceniu al secolului al XX-lea aproape că nu mai era oraş mai însemnat din statele Ohio, Michigan, Pennsilvanya, Illinois sau New-York în care făgărăşenii să nu fie prezenţi. După unele opinii, începuturile emigrării românilor făgărăşeni în America pot fi plasate în jurul anului 1880, însă, primele date certe, primele înregistrări ale unor emigrări din Ţara Făgăraşului în America, în statisticile oficiale, datează din anul 1899. După ce un localnic se stabilea într-o zonă a Americii, alţii se duceau după el. Aşa s-au golit satele făgărăşene, iar peste ocean s-au format comunităţi de făgărăşeni. Astfel drăguşenii erau concentraţi în oraşele Verona şi Alliance- Ohio, sâmbetenii în Conton- Ohio, cei din Arpaşul de Jos în Lorian- Ohio şi Gory- Indiana etc. Conform statisticilor, în anul 1899 s-au înregistrat 425 emigranţi, în 1900- 265, iar în 1901- 438, pentru ca apoi numărul lor să crească vertiginos, ajungând la 1936 de emigranţi în anul 1905, acest an reprezentând punctul de maximă amplitudine a fenomenului. După această perioadă are loc o scădere bruscă, în 1908- la 717 cazuri de emigrare, urmată de o revenire la cotele anterioare în anii 1909-1910, pentru ca în 1911 să se înregistreze o nouă scădere foarte accentuată, înregistrându-se abia 665 emigranţi. O lege intrată în vigoare în 1909 restricţiona emigrarea în SUA. Una din restricţiile speciale prevăzute în această lege se referă la tinerii care împliniseră 17 ani şi până la vârsta recrutării, aceştia putând emigra numai pe baza concesiunii date de ministrul de interne în înţelegere cu ministrul de honvezi. Concesiunea putea fi dată numai dacă respectivul solicitant depunea întâi o cauţiune fixată de ministru, în sumă de la 100 la 1000 de coroane. Se mai prevedea ca fiecare emigrant să deţină un paşaport pentru statul în care voia să emigreze, iar paşaportul se obţinea foarte greu. Acţiunile de obstrucţionare a emigraţiei nu veneau însă, numai dinspre Viena şi Budapesta, ci şi dinspre Guvernul federal de la Washington. Astfel, o lege din 1910 măreşte la 25 de dolari sau 125 coroane suma pe care trebuia să o aibă un emigrant la intrarea în Statele Unite. O altă lege, din 1913, impunea celor ce se stabileau în Statele Unite să ştie să scrie şi să citească, excepţie făcând văduvele, soţiile şi fetele nemăritate, taxa ce trebuia plătită crescând de la 4 la 5 dolari .

Făgărăşenii ajungeau în America după câteva luni

Era jale mare în familia din care un membru lua drumul pribegiei. În ajunul plecării se plângea, se tânguiau cei rămaşi pentru bărbatul care luase deja decizia de a ajunge peste ocean. De exemplu, la Cârţişoara când pleca un tânăr dintr-o familie, întreg satul se întrunea la casa viitorului pribeag şi-l plângea. Făgărăşeanul ajungea cu trenul până la Viena sau la Budapesta de unde era preluat de agenţi ai companiilor de vapoare care îi duceau la Fiume (Rieka) sau la Bremen ori Hamburg, acestea fiind principalele porturi de îmbarcare a emigranţilor cu destinaţia S.U.A. Călătoreau cu vaporul în condiţii grele. Ajungeau pe pământul făgăduinţei după luni de zile. Mulţi piereau pe drum, alţii erau întorşi din portul New York. Cei acceptaţi în SUA îşi căutau locuri de muncă. Li se ofereau şi acceptau munci grele în fabrici, la construcţia de poduri, vapoare, în metalurgie, căi ferate, în mine, exploatări forestiere. Cei mai norocoşi însă erau cei care îşi găseau de muncă în creşterea oilor. „Rămân Carpaţii tot mai pusti, piscurile tot mai pleşuve, plaiurile tot mai neumblate. Încet, încet adoarme şi doina şi glasul de fluier şi caval, se mută şi ele în ţara libertăţii, încep a înveseli pustiurile din Statul Montana” scria preotul Ioan Podea într-un articol din „Telegraful Român”. În timp, unii dintre făgărăşeni prin spiritul lor intreprinzător, după ce au prins oarecare cheag, au devenit la rândul lor proprietari ai unor firme din SUA. Există date care atestă faptul că în Statul Ohio, oraşele Cleveland, Conton şi Alliance au devenit puternice centre ale emigraţiei făgărăşene. Astfel, făgărăşenii deţineau în America prăvălii, restaurante, brutării şi băcănii şi multe alte categorii de magazine şi localuri, tâmplării, tipografii, cinematografe, fabrici de produse chimice.

Patrioţi şi peste ocean
 

Fiind în număr foarte mare, făgărăşenii au început să se organizeze. Astfel la 2 noiembrie 1902, este întemeiată prima societate românească de ajutor la Cleveland, sub numele de „Carpatina”, acesteia îi urmează ,,Uniunea română” din Youngstown şi „Vulturul” din Homestead Pen, ajungându-se în câţiva ani la un număr foarte mare de astfel de societăţi care prin seria neîntreruptă de manifestări organizate vor deveni un nucleu în jurul căruia gravitează întreaga comunitate dintr-un oraş sau o zonă mai largă. In strânsă corelaţie cu activitatea acestor societăţi trebuie pusă şi presa românească din Statele Unite, care a constituit un catalizator al energiilor creatoare ale emigranţilor. Apărute ca o necesitate firească, aceste ziare, în special „Românul” şi „America”, vor contribui la întărirea comuniunii spirituale a diasporei.  Făgărăşenii s-au organizat şi din punct de vedere poltic. Menţionăm aici marea întrunire ţinută la Alliance- Ohio în 24 septembrie 1916, când s-a hotărât înfiinţarea unui comitet format din „preoţi, gazetari români organizaţi şi neorganizaţi”, comitet constituit din 120 de persoane având ca preşedinte pe Dr. D. Moldovan, ca vicepreşedinte preotul Teofil Roşea şi pe C. N. Ungureanu ca secretar, comitet ce avea ca misiune coordonarea întregii activităţi pe tărâm politic şi naţional a comunităţii româneşti, sediul central al comitetului fiind la New-York.  Cu câteva zile înainte de această mare adunare, la 21 septembrie 1916, „Foaia Poporului”, în articolul „Să mergem în ajutorul României”, estima numărul românilor ardeleni aflaţi în S.U.A. la 500.000 şi propunea formarea unui corp de voluntary. S-a format Crucea Roşie Română care s-a ocupat de strîngerea de ajutoare pentru cumpărarea de medicamente şi ustensile medicale care să fie trimise armatei române. Este relevant  telegrama adresată regelui Ferdinand cu ocazia marii adunări ţinute la Cleveland în 24 septembrie 1917 la care au luat parte circa 3500 de români. „Românii americani de origine din Transilvania şi Ţara Ungurească, în întrunirea de la Cleveland-Ohio, având în mijlocul lor misiunea patriotică românească (…) asigură că sunt gata la toate jertfele pentru biruinţa libertăţii şi pentru dezrobirea fraţilor din mijlocul cărora am plecat” se scria în telegramă.

 Cea mai veche organizaţie a românilor
Organizaţia românilor din America, Uniunea şi Liga Românilor a luat fiinţă în 1928, prin unificarea a două organizaţii, Uniunea   înfiinţată la 4 iulie 1906 și  Liga în 1924. Membrii noii organizaţii s-au întâlnit în 1952 cu preşedintele Harry S. Truman şi i-au prezentat un memorandum despre situaţia alarmantă din România, unde regimul comunist venise la putere.  La 1 decembrie, membrii Ligii arborează drapelul naţional al Romaniei pe Capitoliu.  Statisticile oficiale nord-americane au înregistrat pentru prima dată în 1881, 11 emigranţi din teritoriile româneşti. În prezent, se estimează că în SUA trăiesc peste un milion de americani de origine română. Cele mai mari comunităţi româneşti sunt în statele Ohio, Indiana, Michigan, Illinois, Pennsylvania şi la New York.

Români  ajunși celebri peste Ocean

• Walter Jeorse – primar de origine română al oraşului Indiana Harbor
  • Ralph Locher – primar în Cleveland, era născut în România din părinţi americani
  • George Dobrea – preşedintele Consiliului pentru Educaţie din Cleveland
  • Eugen Raica – director al Agenţiei pentru Dezvoltare Urbană din statul Michigan.
  • Martin Hoke – membru în Camera Reprezentanţilor a Congresului S.U.A. pentru statul Ohio. Mama lui era româncă.
  • Dustin Hoffman – actor. Părinţii lui au emigrat în California în 1937 din Transilvania.
  • Edward G. Robinson – cel mai cunoscut actor american în roluri de gangsteri, s-a născut la Bucureşti.
  • Johnny Peter Weissmuller – actor născut lîngă Timişoara, a ajuns celebru pentru rolul din „Tarzan“.