În 7 februarie, credincioșii ortodocși îl pomenesc pe Sfântul Ierarh Partenie, scrie alba24.ro. Sfântul Partenie a fost pescar de meserie, neştiutor de carte, dar foarte bun şi milostiv cu oamenii.
Născut în Melitopole, Misia (Asia Mică), Sfântul Partenie era fiul unui diacon al bisericii din cetatea natală, Hristofor.
Cunoscut pentru firea sa bună, la 18 ani a fost chemat de episcopul cetăţii Melitopole, Filip, care l-a trimis să înveţe carte, după care l-a hirotonit preot.
Pentru nevoinţa sa şi pentru sfinţenia vieţii sale a primit de la Dumnezeu daruri minunate de vindecare a celor suferinzi. Pentru aceasta a fost hirotonit episcop al Lampsacului de arhiepiscopul Cizicului, Ahilie.
Locuitorii acestei cetăţi erau însă în cea mai mare parte închinători la idoli. „De aceea nu înceta sfătuindu-i, mustrându-i, rugându-i şi arătându-le calea adevărului şi făcând minuni întru numele lui Hristos, tămăduind pe bolnavii lor, până ce i-a adus la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu”. (Vieţile Sfinţilor)
Mulţi vedeau faptele sale minunate, credeau în Hristos şi se botezau.
Darul de a vindeca
Sfântul Partenie este cunoscut pentru darul său de a vindeca oamenii stăpâniţi de duhuri rele.
A venit odată la dânsul un om care avea în sine un duh necurat. Apropiindu-se de omul lui Dumnezeu, adică de Partenie, sfântul i-a spus acestui duh rău să iasă din zidirea lui Dumnezeu. „Şi unde îmi vei poruncii să mă duc”, a întrebat cel izgonit. Sfântul i-a zis lui: „Îţi dau eu un loc unde să mergi”. Zis-a lui diavolul: „Mi se pare că îmi vei zice să mă duc în porci”. Grăit-a lui sfântul: „Ba nu, îţi voi da ţie un om, în care intrând să locuieşti, dar numai din acesta acum să ieşi”.
„Cu adevărat o vei face aceasta, sau numai grăieşti aşa că să mă scoţi de aici?”, spune diavolul. „Cu adevărat îţi zic că am un om gata, în care, intrând, să locuieşti de vei voi, dar să ieşi din omul acesta degrabă”. Diavolul, plecându-se la asigurarea Sfântului Partenie, cerea să-şi câştige făgăduinţa de la dânsul. Atunci Sfântul Partenie a zis: „Iată, eu sunt omul, intră şi locuieşte în mine”.
Diavolul, ca de foc arzându-se, i-a strigat că nu poate el să intre în casa lui Dumnezeu. Acestea zicându-le, a ieşit şi s-a dus în locuri pustii şi neumblate, iar omul acela a rămas sănătos. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
